Knitting

Eu am observat doua lucruri, care din observatii ar trebui mutate in cutiuta „lectii de viata”.

Primul – oamenilor nu le place sa auda adevarul despre ei.

Al doilea – obraznicul se simte foarte ofensat cand ii raspunzi la obraznicia lui cu obraznicia ta. Si ca urmare devine dusmanul tau pe viata.

Dar Dumnezeu cu ei, oamenii.

Eu ma voi duce acasa, voi deschide o sticla de vin, ma voi aseza pe fotoliul de la balcon, imi voi intinde picioarele pe canapeaua din fata si voi impleti cel mai moale fular ce poate fi gasit in acest oras.

Imagine

Eu stiu…

Eu stiu ca atunci cand tii degetul tare apasat pe rana, vine clipa in care nu mai simti durerea. Ea ori te tampeste si te transforma intr-o dobitoaca insensibila ori organismul tau o respinge, ca pe un corp strain.

Eu mai stiu ca mamele au aproape intotdeauna dreptate.

Eu inca stiu ca noi avem in interiorul nostru o cantitate anumita de resurse pentru fiecare om care intra in viata noastra. Aceasta cantitate e la fel ca ovulele din organizmul femeii, adica limitata. E destul de greu sa mentii echilibrul si sa nu irosesti aceste resurse intr-un timp scurt.

Eu stiu ca sunt oameni care cel mai tare se iubesc pe ei insisi. Si inca mai sunt oameni care se iubesc pe ei insisi moderat, de aceea ca ei iubesc pe alti oameni foarte tare. Uneori aceste doua categorii se ciocnesc.

Eu mai stiu ca apa curge, iar pietrele raman. Parafrazand, iubitii pleaca, fostii iubiti raman.

Eu inca stiu ca sunt foarte puternica. Ca orice femeie. Uneori mi-e frica sa-mi imaginez pana unde poate ajunge aceasta putere si rezistenta.

Eu stiu ca am cel mai frumos copil din lume. De aceea ca e copilul meu.

Eu mai stiu ca asa cum sunt iubita eu nu este iubit nimeni. De aceea ca sunt iubita de cel mai frumos copil din lume.

Eu stiu ca de multe ori nu am dreptate. Dar eu sunt foarte sincera in nedreptatea mea. Asa cum suntem cu totii sinceri cand credem in ceva.

Eu stiu ca sunt oameni care dau si oameni care iau. Apoi am aflat ca exista si a treia categorie: oameni care nici nu dau si nici nu iau. Cu acestia eu nu stiu cum trebuie sa ma port.

Eu mai stiu ca eu sunt omul care da. Uneori fara masura si nu acolo unde trebuie. Dar, cine stie unde si ce trebuie de dat?

Eu inca stiu ca cea mai mare placere omul o are atunci cand isi imagineaza ca produce bucurie altui om.

Eu mai stiu ca intr-o zi voi disparea. Sper pana atunci s-o pot invata ceva pe Ilinca.

Lirica de toamna

Mi-am cumparat o mana de flori in drum spre lucru. Cu banii pentru tigari. Apoi, trecand pe langa Aleea Clasicilor, mi-am dat seama ca e prima zi a ultimii luni de toamna. Si ca e primavara. In suflet. In cer. Sub cojocelul meu artificial.

Si ce daca am alergie la flori? La foarte multe flori. Si acest buchet, de un violet fragil, va sta foarte departe de mine, exilat pe un geam, privind cum trec troleibuzele pe Banulescu-Bodoni. In schimb, o matusica s-a facut cu 20 de lei in buzunar, iar eu am fumat cu vreo 10 tigari mai putin. Si viata s-a schimbat. Acum.

***

Cand am iesit din bloc, Ilinca ma astepta cocotata pe geam, cu nasul lipit de sticla rece. Tinea in mana o cutiuta de la iaurt, in care plantase cateva seminte de chiparus iute. Saptamana trecuta au iesit patru firicele verzi din cele cateva grame de pamant. Asta a fost una dintre primele lectii de viata pe care Ilinca a inteles-o. Trebuie sa astepti. Sa ai rabdare. Si totul va veni. La timpul sau. Nici mai devreme, nici mai tarziu. Iar daca nu va veni, insemna ca semintele au fost putrede.

***

La sfarsit ar trebui sa vorbesc despre dragoste. Pe aceasta nota lirica se termina orice text. Mai ales un text scris in dimineata primei zile a ultimii luni de toamna. Azi, insa, voi lasa horoscopul sa ne vorbeasca despre ceea ce ne face oameni. Nu ca animalele nu s-ar iubi. Insa, asa ca oamenii inca nimeni n-a reusit sa-si complice viata. Si totul pentru a scrie poezii si statusuri dramatice.

Eu sunt balanta.

Aflata in Balanta in primele trei saptamani ale lunii noiembrie 2012, Venus isi revarsa asupra ta toata gratia si puterea ei de seductie.

Farmecul, senzualitatea si pornirea de a-ti exprima sentimentele atrag ocaziile sentimentale. Imprejurarile favorabile sunt create si de dispozitia ta vesela si optimista, de tendinta de a socializa mai des, de a iesi, de a intalni mai multa lume.

Nevoia de interactiune si comunicare este subliniata pana pe 17 noiembrie 2012 si de pozitia lui Marte, stapanul casei cuplului Balantei.

Ai, asadar, o perioada vie, colorata, favorabila iubirii, casniciei, prieteniei, relatiilor, in general. Ea se intinde pana pe 22 noiembrie 2012, cu un dinamism accentuat pana pe 17.

Vacanta in familie

Cum a fost? Ce-ai facut? Intrebarile cu care a inceput saptamana mea. Patru zile de vacanta nu e gluma. E chiar o provocare. Patru zile de vacanta petrecute in cutiuta noastra de 65 metri patrati e o provocare dubla.

(Uhhh, niciodata sa nu stati acasa cand aveti cateva zile libere.)

Deci, aleatoriu:

– Vineri seara inainte de somn am baut doua pastile de valeriana. Ilinca m-a fortat.

– Vineri si sambata am cedat in fata copilului meu. Mi-am invatat, insa, lectia. Nu cedati in fata copiilor, fiti fermi. Aici nu e de gluma.

– Duminica am plans impreuna cu Ilinca la un film despre un caine care si-a asteptat 10 ani stapanul in fata Garii. Stapanul, care era profesor, nu a mai venit, deoarece a murit intr-o zi de lucru in fata studentilor sai. Dar cainile nu stia sau nu intelegea.

– Vineri m-am facut cu o torbita plina de lana colorata. Foarte colorata.

– Joi, vineri, mai putin sambata, duminica – am impletit. Si sint foarte multumita de ceea ce a iesit.

– Duminica seara am renuntat la valeriana si am inlocuit-o cu un pahar de vermut. Iarasi Ilinca m-a fortat.

– Duminica am incercat sa-mi invat copilul ce inseamna responsabilitate.

– Duminica, dupa 9 zile de vacanta si farniente, Ilinca si-a facut temele. Cu lacrimi, singe (metaforic, evident) si mult chin. A sacrificat iesirea la cinema si iesirea la patinoar. Pentru orice trebuie sa platesti, asta a fost lectia ei de ieri. Sper s-o tina minte.

foto: aici

Lectie de viata

Ilinca implineste saptamana aceasta 7 ani. O varsta simbolica, care, cum zice mama „te impune sa fii matur”. Sapte ani ai acestor copii sunt diferiti de sapte ani ai nostri. Imi vine sa cred ca ei sunt mai destepti, mai frumosi, ma zvelti, cu o minte mai iute, cu vorba mai ascutita si cu un viitor mai luminos. Chiar daca o parte din lumina va fi artificiala. Cei de sapte ani au mai multe posibilitati sa invete, sa experimenteze, sa se deplaseze si sa adapteze, decat am avut noi. Din aceasta cauza, lista lucrurilor care i lea-s putea transmite fetei mele se reduce semnificativ.

***

Este totusi ceva despre care as vrea sa pot sa-i vorbesc la cei sapte ani. Imi trebuie doar sa gasesc cuvintele si imaginile potrivite. As vrea sa-i spun Ilincai ca viata e usoara. Si ca oamenii care sustin contrariul sunt greoi si ei trebuie evitati. Si ca totul vine din cap. Iar un cap in care traiesc imagini si cuvinte grele nu poate gandi o viata usoar. Mai vreau sa-i explic ca nimic pe lumea asta nu ne apartine pe bune si ca e cu mult mai logic sa treci prin viata fara atasamente materiale, la fel cum e mai usor sa inoti fara palton si bocanci.

***

Mi-au ramas doua zile pentru a gasi cuvintele potrivite pentru un copil care deja are o viata putin deosebita de a semenilor sai. O viata care uneori o oboseste, alteori o exalteaza.

***

Ce credeti ca ar trebui sa stie copiii vostri despre viata? Sau ce i-ati invatat deja?

foto: via a nos enfants