Experiment esuat. Nu jurnalului personal!

Va prezint agendele mele. Aici lipseste cea mai mare si cea mai importanta. S-a pierdut pe undeva. Toate aceste agende sunt curente. Toate sunt deosebite, cumparate in locuri dragi, daruite de apropiati, facute de mana de colegi sau elaborate si produse in cantitati limitate pentru o mana de oameni foarte speciali. Sunt un om al agendelor, caietelor si caietelelor de note. Daca vreti sa-mi faceti pe plac, daruiti-mi o agenda!

Necatand la aceasta, experimentul meu a esuat! Nu pot, nu stiu, nu vreau sa tin un jurnal personal. Nu vad  niciun sens in aceasta activitate. Nu ma duce capul cum sa fiu creativa intr-un jurnal, desi am gasit site-uri intregi dedicate acestei ocupatii. Sunt seri in care viata e atat de intensa, incat intorcandu-ma cu picioarele pe pamant sunt atat de epuizata, incat nu mai am forte si nici dorinta sa scriu ce a fost. Prefer sa tin totul in cap. Apoi, dimineata la trezire sa privesc intr-un punct fix si sa derulez evenimentele din nou, de parca as fi la un film. In plus, un jurnal este o amageala. Sa explic: pe parcrusul zilei traiesti in regim automat (mai mult sau mai putin) si sunt o sumedenie de lucruri pe care le faci si de care nici nu-ti dai seama. O mie de ganduri pe care le gandesti, zeci de stari prin care treci. Sau nicio stare, daca esti intr-o faza apatica. Pe cand in clipa in care te asezi sa scrii in agenda, scrii deja amintiri, scrii ceaa ce ti s-a parut ca ai facut, sau ai gandit ca ar trebui sa faci sau, culmea, ceea ce nu ai facut, dar ai fi vrut si pentru a parea interesant, macar pentru agenda ta (care nu va rosi) scrii tot felul de fantasmagorii. Iata ce cred eu. La mine e si mai grav. In jurnalul meu totul pare gri si neinspirat. Nu viata, da’ corvoada. Citind, incep sa am ganduri despre sensul vietii si de ce m-am nascut in genere. Si ma deprim nitel.

Nu, nu vreau sa tin jurnal. Nu acum. Si nu in fecare zi. Caut insa o alternativa. Cum o gasesc – o pun pe pagina principala!

O zi din viata…experiment cu o durata de 8 zile

Niciodata nu am putut tine jurnaluri. Din celea in care scrii in fiecare seara. Am avut cateva tentative in frageda tinerete, dar m-am lasat. Acum, insa, as vrea sa incerc. Sa vad ce-mi poate da aceasta practica. Sa inteleg unde pleaca zilele mele si cu ce ma aleg din ele. Am decis sa incep acest jurnal pe 10 iunie si sa-l duc o saptamana. Un mic experiment pentru a-mi testa disciplina si memoria.

Deci, prim azi, sambata, 10 iunie, 2012.

***

Dimineata tarzie, dupa o noapte agitata si confuza. Simt un gust trist in gura.

***

Ilinca ma trezeste cu un sarut pe frunte. Ea e deja imbracata. Toata roz si in paiete. O, Doamne! Se pregateste sa plece cu bunica in afara orasului.

***

Eu inca imi rugum gandurile care nu m-au lasat sa adorm pana la 4 dimineata.

***

Scularea! Suna prietena mea. Imi povesteste cum au derulat evenimentele din clipa in care m-a lasat in noapte cu o sticla de bere in mana si un pachet de tigari gol. Eu dansam. Si asteptam ceva. A urmat o discutie lunga. Eu sunt ratiunea ei. Ratiunea care se mai intampla sa se piarda in drum spre casa.

***

Fetele au plecat.

***

Am decis sa privesc toata ziua filme. Un lucru greu pentru mine. Nu am suficienta rabdare. Nu le pot privi singura. Am nevoie ca cineva sa ma tina de mana.

***

Am ales Mala educacion de Almodovar si Diarios de motocicleta despre Che Guevara.

***

Intre timp, am bagat patru felii de paine in toster. Am scos din frigider maioneza si o rosie mare. Mi-am facut tartine. Am presurat rosiile cu mult piper. Eu maninc iute. Tare iute. In loc de cafea mi-am stors doua lamai si mi-am facut un ulcior de limonada.

***

E atat de liniste. In casa si afara. De parca timpul s-a oprit si doar eu mai trebaluiesc prin Univers.

***

M-am intors in pat cu tartinele pe brate si calculatorul in fata. Mananc si privesc ce e mai nou prin Facebook. Acum inteleg de ce ecranul e plin de pete.

***

Camasa mea de noapte incepe sa ma enerveze. Sar in dus. Ma imbrac. Arat a om.

***

Mi-am pus filmul. Privesc si impletesc. E un fulat gri, lung si lat. Din 100% lana. Lucrez la el de-o vesnicie.

***

Nu pot privi filmele dintr-o rasuflare. Pun pe pauza. Deschid blogurile care imi plac. Putin Facebook. Imi fac o salata din urda, rosii, busuioc si ulei de masline. Mi-am amintit ca trebuia sa ramana de aseara o blinica din cartofi. Verific in frigider. A ramas doar una. O mananc.

***

Revin la film. Impletesc. Nu-mi mai simt ochii. O sun pe Ilinca. Nu raspunde. Cred ca se scalda.

***

Inchei cu filmul. Ura! Am rezistat!

***

Discut pe chat cu o prietena. Incerc s-o motivez.

***

Imi fac o cafea. Scot ciocolatele albe.

***

Scriu pe blog. E ceva foarte personal, dar care trebuia scos la suprafata. Pentru a nu ma ticni. E cam incurcat. Sper, totusi, ca m-am facut inteleasa.

***

Ma suna un prieten. Uitasem ca trebuia sa ne vedem. Si nici nu eram in stare. Simpul gand ca trebuie sa fac un efort social, ma sperie. Am amanat pentru o alta zi.

***

Pornesc al doilea film, Diarios de motocicleta. Durata lui ma deprima – 2 0re!

***

Impletesc pana imi intepenesc degetele mainii stangi. Cele prin care trece firul de lana. Opresc filmul. Intru in bucatarie. Mananc doi castraveti. Mai deschid o data blogurile mele preferate.

***

Se intorc fetele mele. Ilinca nici nu reuseste sa ma salute ca deja incepe sa ma roage s-o las afara. Si asta dupa o zi intreaga pe malul Nistrului. Refuz. E deja tarziu. Se supara. Evident. Imi spune ca daca nu o las afara, ea nu va manca. Bine, am spus. Am stins focul si am pus supa in frigider.

***

Ma intorc la film cu o cana mare de ceai din tei si minta.

***

Mama ii face Ilincai manichiura. Sunt socata. Dar simt ca acum nu am chef sa merg impotriva lor.

***

Ilinca a gasit iesire din casa. Pleaca la o vecina sa-i duca chestia ceea cu care se scot samburii din visine. Revine in 20 de minute.

***

Dupa multe discutii, se lasa convinsa ca a venit timpul sa faca un dus si sa se culce. Intre timp, imi incordez coardele vocale.

***

In sfarsit. Liniste. Mai scriu o postare pe blog. Una scurtcica. Vorbesc pe chat cu prietena mea. Nu-mi mai simt ochii. Fac dus. Ma culc. Nu pot dormi. Ma scol. Trag calculatorul pe brate. Ochii protesteaza. Renunt. Ma culc din nou. Chin…Somn.