Cumparati, cumparati…

– …femeia ii cu principii…ian uitati-va!

-… eu va admir, doamna!

– …foarte corect faceti, trebuia si noi demult sa va urmam…

-…eu nu inteleg cum se poate, ca dupa atatia ani petrecuti intr-o grupa, Eu sa nu-i multumesc educatoarei, directoarei, dadacei si bucataresei…

***

Cam astea au fost toanlitatile si head-urile adunarii de parinti de la gradinita. Sper ultima.

Si, lucru normal, daca esti chemata la adunare, sa fii sigura ca ti se va cere bani. Multi bani. Asa, ca pentru ultimul matineu.

Socotelile au fost simple, facute de 3 mamici care conduc tot show-ul in grupa noastra. Ceilalti parinti tac. Unii mai indraznesc sa-si impartasesca indignarea cu vecinii de banca.

Azi, in sfasrit, mi s-a oferit posibilitatea sa ma exprim. Am fost oarecum provocata (cu obraznicie) sa recunosc ca sunt „unicul parinte” care nu da bani pentru matinee. Ma asteptam la o linsare colectiva. Mare mi-a fost surpriza sa descopar ca majoritatea parintilor nu sunt lobotomizati (contrar parerii mele). Unii m-au sustinut, altii au tacut discret. Nimeni, insa, nu mi-a urmat exemplul si nu s-a oprit din aceasta mituire colectiva, acceptata, in buna stiinta de cauza, la cel mai inalt nivel.

***

In total, grupa noastra trebuie sa stranga 10.000 lei (zece mii lei)!!!! Mie mi se pare o suma exorbitanta. Si asta sunt doar banii care ii dam in „fondul” cadourilor pentru cele 25 de persoane care trebuie „luate in seama”. Asadar, fiecare parinte se va desparti de 450-500 de lei. Pentru ca asa trebuie. Pentru ca asa e la noi si noi nu putem zice nu. Chiar daca avem gemeni si nu ne mai tin buzunarele.

***

Nu am adaugat aici costurile pentru pregatiri, care cuprind (in cazul fetelor) pretul stofei pentru rochie, achitarea serviciilor croitoresei, cumpararea pantofilor, ciorapilor si altor accesorii. Inca 1000 de lei.

Dupa matineu urmeaza alta jecmaneala. In forma de fotografii si discuri, care se vand ca painea cea calda. Ca doar nu-i poti refuza odorului o amintire. Si cum amintirile trebuie pretuite, ele si costa corespunzator: o fotografie se vinde cu 8 lei, iar un CD cu 160 de lei.

***

Morala e simpla. De cate ori ne va lua gura pe dinainte sa blestemam statul, sistemul si coruptia de la noi, sa ne oprim si sa ne dam peste gura. De trei ori. Si, cel mai bine, cu talpa pantofului.

Dare de seama de la matineu sau ce au de castigat parintii atunci cand copiii lor nu sunt luati in seama

Ilinca, ingandurata

Ura! Matineul de iarna a Ilincai s-a consumat.

***

De mic copil mama, bunica si bunicul m-au invatat ca a minti este 1. rau 2. este pacat 3. este incomod. Din aceasta cauza, nu voi minti si voi spune purul adevar: nu-mi plac matineele. Da, stiu, Ilinca se pregateste o luna intreaga, are emotii, vrea sa fie cea mai buna si cea mai frumoasa, eu, insa, merg la aceste evenimente ca la niste corvoade.Motive sunt mai multe. Motive morale, financiare, materiale, de etica, de estetica si, la urma urmei, ma plictiseste sa privesc 20 de copii speriati, care impusca cu fraze ce nu le inteleg, care turuie poezii, care se ineaca cu scenete.

***

Ma opresc la scenete. Din toamna am observat ca in grupa noastra, la matinee, se vorbeste mult despre flacai, despre maritis, vraji, mandrute si alte obiceiuri seculare. Le imbascesc capul fetelor de pe acum, ca e mai important sa „plamadesti aluatul si sa dai paine la cuptor”, decat sa comunici cu potentialul mire. Apoi, li se mai baga in cap ca o fata buna si de treaba, e fata care merge la sezatoare si acolo face schimb de ocheade cu potentialul. Pana aici, toate bune si frumoase si cinstite si ca la oameni gospodari.

***

Noi suntem destepte, stim cum sa ochim direct in tinta

– Noi vrem mire frumos

– Cu automobil propriu

– Si cont in banca

– Cu tata director de firma

– Si daca firma da faliment?

– Nu-i nimic, ne va ramane casa cu 3 etaje.

***

Am sarit ca arsa. Nu-mi venea sa cred ca in 201o, cand lumea vorbeste despre egalitatea sexelor, oportunitati, cand Antonita Fonari organizeaza mese rotunde si ceaiuri unde se discuta despre lipsa femeilor in politica moldoveneasca si ce putem face ca din partea PLDM-ului sa fie macar o „reprezentanta” in Parlament, la gradinita, numarul nu stiu care, se recita, sus si tare, despre conturi in banca, automobile proprii si case cu 3 etaje. Toate castigate prin maritis, prin „calea cea de jos”, prin barter, prin carne vie si, daca imi permiteti, prin prostitutie. Invatata la gradinita, sustinuta de mama si tata.

***

Ilinca nu si-a avut partea in aceasta parodie de prost gust. Asta insa nu inseamna ca ea nu tine minte pe de rost toate replicile. Multumesc gradinitei, ca mi-au mai dat de lucru pentru cativa ani. Timp in care va trebui sa scot din capul ei toate aceste aberatii. Ca doar doamna educatoare are intotdeauna dreptate.

Comisia

Incredibil cat de putin ne pasa  noua de copiii nostri si, in consecinta, de confortul nostru, fie el sufletesc ori material.  In schimb,  cand e vorba sa aruncam cu praf in ochii vecinilor, a concurentei, a eventualilor naivi care ne vor crede “nu pe cuvant” ci “pe vaz”, suntem primii sa expunem  “rodul muncii noastre”, indiferent pe ce cai a fost obtinut acest rezultat.
Ca sa nu mai continui in cel mai dulce stil al limbii de lemn, am sa spun doar un cuvant, pe langa care nu mai trebuie de scris nimic (cei care activeaza sau au activat in invatamantul prescolar, ma vor intelege): COMISIA. La gradinita vine comisia. Cea de la inceput de an.
Pe teritoriul ei acum se fac lucrari de cu zor, se instaleaza banci noi, mese noi, se improvizeaza gradinite de flori, se deseneaza fel de fel de “klassiki”, “krestiki noliki” si alte silabe pe asfaltul din curte. Gradinita e ca un furnicar. Ca doar vine comisia! Cea care va decide care gradinita e pregatita cel mai bine pentru noul an scolar.
Nu pot insa intelege ce au facut ei toata vara, cat majoritatea copiilor erau plecati pe la bunei si pe la mari? De ce acum, cand toti au revenit si misuna toata seara pe afara, in asteptarea parintilor, ei s-au apucat sa vopseasca jocurile din curte? De ce copiii, de dragul carora ar trebui sa se faca toate aceste schimbari, trebuie sa respire mirosul de vopsea? Pe unde mai pui, ca sunt nevoiti sa indure si tipetele personalului care incearca sa-i tina departe de toate barele si masinutele de afara, proaspat vopsite?
In acest timp, parintii se bucura. Doar copiii lor frecventeaza cea mai minunata gradinita din oras!

PS: pentru corectitudine vreau sa subliniez ca asa lucruri se intampla in mai multe gradinite (sau poate in toate?). In cele mai sarace insa, ies educatoarele si dadacele si vopsesc inventarul in timp ce copiii dorm.