Idei simple pentru orase frumoase

Sunt o sceptica atunci cand ma gandesc cat de minunat ar putea fi orasul nostru. Si acest scepticism ma doare. Uneori atat de mult, incat imi vine sa inchid ochii ca sa nu vad cat de frumos si destept traiesc altii. Cu resurse putine, cu idei aparent simple, dar gigantice ca executare si impact.

***

Olandezii au venit iar sa-mi strice somnul. O idee simpla, simpatica, care implica, in primul rand copiii, dar care nu-i lasa indiferenti nici pe maturi. Campania gandita de agentia Dawn pentru Gradina Zoologica din Amasterdam, Artis (situata nu departe de centrul capitalei) prinde doi iepurasi odata: pe de o parte promoveaza Gradina, printr-o metoda ludica si participativa, pe de alta da putina viata si culoare locurilor mai putin impresionante, dar inconturnabile intr-un oras.

***

Savurati, invidiati, minunati-va si rugati-va sa fim si noi mai ingeniosi. Orasul va castiga. Iar odata cu el si copiii nostri.

foto: fubiz via Black*Eiffel

Si noi am putea asa!

Eu nu mai maninc prin localurile noastre. M-am suparat pe ei si pe servisul lor. M-am saturat de aceleasi incaperi cu acelasi design. Neaparat cu etajere pe care sunt insirate colectii de vechituri. Cu treaba sau fara. Sau localuri care se numesc falnic „patiserii frantuzesti”, cu interioare dubuioase, kitsch-iose, cu 17 stiluri amestecate, suprapuse si cu chelneri care nu neaparat stiu ce-i aia „espresso”.

***

Eu dorm si vad la noi un proiect gastronomic de genul celui pe care l-a lansat echipa de la „Outstanding in the field”. Tin minte, cand am dat de el pentru prima data, am ramas cu gura cascata. Literalmente. Cateva zile am vorbit doar despre „cum americanii ies in camp si maninca la fel ca intr-un restaurant, doar ca mai bine”. Si despre ideea lor genial de simpla. Pentru mine a fost o revelatie, o surpriza, un lucru atat de frumos si de neasteptat, incat mi-am zis ca si la noi trebuie importat cu orice pret.

Aici fantezia mea s-a oprit. Asa cum se intampla, de obicei, la oamenii cu multe idei, putine resurse si o carenta de perseverenta.

***

„Oustanding in the field” a fost fondat de un singur om in 1998. Acestui om, pe nume Jim Denevan, i s-au alaturat inca 3. Ca peste zece ani, echipa „Oustanding in the field” sa numere oameni de pe ambele Coaste ale SUA si Europa. Pe an, acesti entuziasti si indragostiti de tot ce iese dintre patru pereti, organizeaza 90 de „mese festive”. Au facut de sapte ori turul SUA, in micul lor autobuz rosu. Au ajuns si la Florenta (Italia). Iar in 2011 planifica sa intinda masa peste tot in lume.

***

Pofta buna!

foto: http://www.google.com

Metalolom

Ilinca de cateva saptamani bune nu doarme in camera sa. Si nici nu se joaca acolo. De vina este atmosfera neospitaliera din ea…din cauza dezordinii. Nu sunt talentata si nu stiu cum s-o conving sa stranga. Astfel, camera ei a devenit un depozit, pe jos sunt aruncate jucarii, recipiente din plastic si panza pentru creioane, albume, cuburi si alte accesorii ale copilariei. Am mai  ajutat-o si eu, trantindu-i pe pat gramezi de haine pe care mi-e lene sa le calc. Acum caut solutii! Cum sa strang toate elementele de pe jos, unde sa le pun, ce sa mai cumpar sau sa mesteresc pentru a gasi cate un loc pentru fiecare obiect ratacit?

***

Uite italienii au venit cu o idee foarte buna. Patul „Abitacolo” desenat de Bruno Munari imi pare genial. Cat copilul e mic se foloseste ca si comoda+dulap, cand copilul creste – il transformi in pat. Aici mai exista si un bonus: cand copilul pleaca de acasa, poti muta aceasta piesa in garaj, sarai sau alta incapere ce serveste ca depozit si umple spatiile disponibile cu obiecte inutile, prezente in fiecare familie.

Sunt sigura ca se pot face si la noi asa instalatii. Exista insa o problemuta: marii nostri designeri  de mobila nu pot trece peste sabloane. Daca e mobila, atunci din PAL laminat si MDF!

***

Da-ti mamelor metal!