Summer swing

Sunt zile in care fericirea ti-o ia pe dinainte. Pe neprins de veste. Pe nepusa masa. Ador asa zile.

***

Aseara am fost la lansarea noului videoclip al Getei Burlacu. Desi, lansarile de tot soiul nu sunt ocupatia mea preferata, o prietena draga m-a rugat s-o insotesc. Stiti si voi, fetele inca de la scoala se sustin una pe alta, altfel nu ar merge cate patru la veceu. Am oftat, m-am ofticat, dar i-am promis ca voi fi acolo. In rochie. Zambind.

Si am zambit pana noaptea tarziu. Geta a fost extraordinara, asa cum numai ea stie sa fie. Sufletista. Deschisa. Simpla. Publicul a fost unul restrans si plin de femei. Femei frumoase. Femei cu care vrei sa stai la o cupa de sampanie si sa povesteti. Despre cat e de frumoasa viata dupa 30 de ani, despre barbati, despre divorturi, despre copiii care ne asteapta acasa, despre cat de fericite suntem sa fim acum si aici.

Am avut o seara dintre acelea cand iti amintesti ca e LUNI, ca e abia ora 8 si esti deja ametita de atata sampanie si vorba… si iti place. Si uiti ca te-ai lasat de fumat. Si te intinzi dupa pachetul de tigari uitat de cineva pe bar. Si iti spui ca maine te vei lasa. Azi, insa, e azi. Azi e bine.

Am ajuns acasa cu o inima in care nu mai incapea fericirea. Era atat de multa si atat de luminoasa, incat simteam ca ma voi ineca. Moarta de surplus de fericire. M-am oprit in fata blocului, m-am asezat pe unicul scranciob si am spus „Multumesc”. Pentru tot. Pentru ca sunt asa cum sunt. Pentru ca sunt aici. Pentru ca ma inconjoara toti acesti oameni. Pentru ca am la cine ma gandi serile. Pentru ca atunci cand vreau sa vorbesc, vorbesc cu Dumnezeu. Si ca el ma asculta si ma intelege.

Pentru ca viata e minunata. Cat de banal. Dar au inceput sa-mi placa banalitatile.

Interior pe bucatele

Nu ma inspira nimic mai mult asa cum ma inspira Chisinaul anilor 60.  Nici chiar cel al boierilor, al vilelor urbane si tramvaiurilor. Imi plac blocurile lui Hrusciov, apartamentele astea incomode, cu geamuri pe alocuri strambe si bucatarii minuscule.

Am tinut foarte mult sa aduc  doar un minim necesar de lucruri  noi  in „hrushciovka” noastra.  Altfel nici nu se putea.  Lipsa televizorului ne-o compenseaza note-bookul cu filme, iar Ilinca, ca o adevarata melomana, si-a adus casetofonul roz si discurile. Uite, asa si traim, fara televizor si internet. Pentru prima data in foarte, foarte multi ani. In schimb, avem un parc peste drum, o capela si chiar una dintre cele mai stilate cafenele din oras. Unde canta Geta Burlacu. Live.