Lecturi pentru vacanta: Frumoasele straine

Frumoasele straine Mircea Cartarescu_09101131

Imi place Mircea Cartarescu. Ca scriitor, ca barbat, ca persoana publica. Ca tot. Sper ca miroase tot atat de bine, pe cat de bine scrie si vorbeste.

„Frumoasele straine” este o bijuterie de carte, pe care ar sta bine s-o citesti la vreo terasa pariziana, la masutele lor minuscule, inghesuita printre alti vizitatori, cu o ceasca de cafea si un buzunar plin cu planuri.

Mircea Cartarescu nu m-a dezamagit nici de aceasta data. Dar cum ar putea? „Frumoasele straine” este o culegere de trei povestiri cu o naratiune usoara, naturala, presarata cu glume, amintiri, paranteze, anecdote si descrieri gustoase. Cartarescu stie sa cucereasca prin sinceritate, lipsa de pozare si prin capacitatea lui uimitoare de a nu se lua in serios si de a deconspira aceasta pornire „secreta” la atatia alti oameni publici sau care se vor publici.

Deci, o lectura excelenta pentru zilele usoare, cu mult aer, cu vorbe bune si… cu un loc la o terasa pariziana. Dar, atentie, sa nu va amagiti – Cartarescu nu este doar anecdota si apropouri saratele, el este si un fin observator al actualitatii, care te lasa cu cateva teme de gandit in urma lecturii. Recomand din suflet.

Cartea potae fi gasit si in librariile din Chisinau.

E duminica la Paris

„Sitting there, alone in a foreign country, far from my job and everyone I know, a feeling came over me. It was like remembering something I’d never known before or had always been waiting for, but I didn’t know what. Maybe it was something I’d forgotten or something I’ve been missing all my life. All I can say is that I felt, at the same time, joy and sadness. But not too much sadness, because I felt alive. Yes, alive. That was the moment I fell in love with Paris. And I felt Paris fall in love with me…”

„They say a lot of things about Paris. They say it’s a place where artists find inspiration. They say it’s a place where people come to discover something new about their lives. They say it’s a place where you can find love.”

din filmul : „Paris, je t’aime”

„Nu trebuie sa merge in Montmartre sau la Sacre-Coeur ca sa ai Parisul la picioare: Parisul nu e o ingramadire de cladiri, ci o stare de spirit pe care o simti pretutindeni, in aer, in fulgii de zapada, in panoramele atat de cunoscute ale cladirilor de cinci etaje, mereu cinci etaje, nici mai multe, nici mai putine. E singurul oras din lume in care, doar dupa o jumatate de ora, te simti localnic.”

„Parisul e Paris …Avem Parisul bine sapat in circumvolutii, noi, romanii, cum soarele e incriptat in petalele si-n miezul florii-soarelui. Parsiul…e ca un gigantic pantec de femela de fluture ce-si raspandeste feromonii pe lume. I-am intalnit, inchistati, dar inca vii, presati intre pagini de carti, de unde i-am inspirat cu voluptate. De la revolutie incoace am fost poate de douazeci de ori in orasu-asta, si de fiecare data m-a apucat un fel de amok, o exaltare speciala, netraita de mine altundeva. E ca si cand as regasi un cartier uitat, unde-am trait candva sau poate doar l-am visat, si unde fiecare zid si nume de strada ma izbesc din plin cu un fel de revelatie: da, imi amintesc, am mai trecut o data, in alta viata, pe-aici. Cred sincer ca toti artistii romani au trait la Paris intr-o viata anterioara, altfel e inexplicabila puterea acestui oras asupra noastra”.

din „Frumoasele straine” de Mircea Cartarescu