Despre supa si 30 de ani

In 3 saptamani implinesc 30 de ani. Candva mi-am promis ca la 30 de ani totul va fi diferit. Iar promisunile trebuie tinute. Planul de actiune e aproape gata, desi trasat cu o mana putin tremuranda.

***

Cat e de dulce viata confortabila! Cand stii ca nu trebuie sa depui niciun efort pentru a iesi din supusoara calduta in care te balacesti de ani de zile. Da, afara poate e mai frumos, soarele straluceste mai tare, iarba e mai verde, iar ploaia vine intotdeauna cand o astepti. Dar, ce conteaza ce e dincolo, cand aici e atat de moale si nu mori de foame? Si apoi, acolo cu siguranta noaptea e mai intunecata, mai lunga si mai periculoasa. Acolo sunt multi criminali, care te asteapta la un colt de strada ca sa-ti ia si ultimii banuti.

***

Dar, daca iai mult aer in piept, inchizi ochii si faci pasul CELA, iti dai seama ca noaptea din afara farfuriei tale de supa nu e mai lunga decat cea in farfuria de supa. Si, mai descopri ca ai o vedere destul de buna. Cand eram mica si imi era frica sa fac ceva, intotdeauna ma gandeam ca trebuie DOAR S-O FAC si, dupa ce actul va fi consumat, voi descoperi cu surpriza si bucurie ca sunt inca vie. Deci, imi umpleam pieptul cu aer, inchideam ochii si fortam. Odata ochii deschisi, eram atat de fericita sa descopar ca inca sunt in viata si ca, de fapt, nimic strasnic nu s-a intamplat.

Mecanismul a ramas acelasi. Doar ca domeniile in care il folosesc sunt altele. Insa, imi este inca de ajutor. Vi-l recomand.

***

Acum trisez. Cu supa din farfurie. La fel cum trisam cand eram mica. Luam farfuria cu bors si o varsam pe jumate in WC. Nu-mi placea borsul. Apoi mancam ce ramanea. Cu paine si ceapa, ca sa nu simt gustul verzii. De ceva timp am inceput sa vars si din supa mea calduta. Incetisor, sa nu observe „cei mari”. Ca acusica ma prind si imi mai adauga un polonic.

foto: Amy Rice via etsy

In need

Uneori ceea ce vrem nu e ceea de ce avem nevoie. Eu am rezolvat aceasta dilema demult. Ma las dusa de val. Ma las in mainile fortei care stie sa conduca acest Univers asa cum o duce capul. Ea niciodata nu m-a dezamagit. Ba, mai mult, mi-a lasat timp sa rugum, sa inteleg, sa stiu ca ceea mi-am dorit cu atata patima nu era decat o iluzie. Revelatia vine pe urma. Dupa digestia greoaie, dupa mahmureala de a doua zi, dupa tona de prundis inghitita.

***

Secretul este simplu. Noi nu vom sti niciodata de ce avem nevoie. Noi ne alegem doar cu dorinte, franturi de visuri, capricii si idei imprumutate din filme si carti. Sau din viata altora.

***

Lasati-va dusi de val. Buna dimineata!

foto: google

Ne motivam!

Caut pe cineva care sa-mi dea reteta unei dimineti de luni reusite. Si ma intereseaza anume momentul trezirii si momentul intrarii pe usa biroului, deoarece pentru casa am reteta mea speciala: ceai/cafea cu o carte buna (da, chiar si dimineata inainte de lucru) si cateva ochiuri impletite in fuga inainte de a iesi din casa. Insa, indiferent cat de tare mi-ar place serviciul meu, cladirea si cartierul in care as lucra, primele doua ore sunt penibile. 

foto: Pinterest via Converstation Pieces

no stress today

Un titlu utopic pentru o dimineata in care parca se arata soarele de pe strada vecina. Pe strada vecina intotdeauna e mai luminos! Acolo si copacii cresc mai repede si iarba e vesnic verde. In asteptarea soarelui si pe strada mea, incerc sa urmez lista de recomadatii de mai sus. Pe alocuri e mai usor, pe alocuri mai greu. Buna dimineata!

E luni! E buna dimineata!

E luni. Si e OK. Chiar daca trezirea a fost grea. Chiar daca am revenit la colanti, geaca si cizme de cauciuc. In schimb, florile sadite in fata biroului se vor prinde mai bine. Iar daca lumea era uda si indispusa in microbuz, calcandu-ne, in piciorele pline de apa si noroi, ultimile 3 grame de dispozitie, inseamna ca vom avea un motiv in plus sa schimbam ceva in viata. Spre bine. Buna dimineata!