In cautare de idei proaspete

I-am promis unei fete frumoase ca ii voi aduce inspiratie la pachet pentru decorul de Craciun. In sfarsit, promisiunea a fost indeplinita.

Sper aceste fotografii minunate sa va dea idei proaspete de care sa va bucurati impreuna cu cei dragi.  Iar, in cazul in care aveti cu ce-i inspira si pe altii, aceste pagini virtuale sunt deschise oricui.

foto: Helt Enkelt, cherry blossom, La maison d”Anna G, Huseby Living

Octombrie

a conductor of acoustic resonance

That Kind Of Woman

love among the birches

FFOODD attack

Good Knits

A venit toamna. Acum pe bune. Atat de asteptata, visata, adulmecata in diminetile cu soare inoportun. Imi place toamna. Poate din cauza ca sunt nascuta toamna?

Va doresc o toamna frumoasa!

 

Despre supa si 30 de ani

In 3 saptamani implinesc 30 de ani. Candva mi-am promis ca la 30 de ani totul va fi diferit. Iar promisunile trebuie tinute. Planul de actiune e aproape gata, desi trasat cu o mana putin tremuranda.

***

Cat e de dulce viata confortabila! Cand stii ca nu trebuie sa depui niciun efort pentru a iesi din supusoara calduta in care te balacesti de ani de zile. Da, afara poate e mai frumos, soarele straluceste mai tare, iarba e mai verde, iar ploaia vine intotdeauna cand o astepti. Dar, ce conteaza ce e dincolo, cand aici e atat de moale si nu mori de foame? Si apoi, acolo cu siguranta noaptea e mai intunecata, mai lunga si mai periculoasa. Acolo sunt multi criminali, care te asteapta la un colt de strada ca sa-ti ia si ultimii banuti.

***

Dar, daca iai mult aer in piept, inchizi ochii si faci pasul CELA, iti dai seama ca noaptea din afara farfuriei tale de supa nu e mai lunga decat cea in farfuria de supa. Si, mai descopri ca ai o vedere destul de buna. Cand eram mica si imi era frica sa fac ceva, intotdeauna ma gandeam ca trebuie DOAR S-O FAC si, dupa ce actul va fi consumat, voi descoperi cu surpriza si bucurie ca sunt inca vie. Deci, imi umpleam pieptul cu aer, inchideam ochii si fortam. Odata ochii deschisi, eram atat de fericita sa descopar ca inca sunt in viata si ca, de fapt, nimic strasnic nu s-a intamplat.

Mecanismul a ramas acelasi. Doar ca domeniile in care il folosesc sunt altele. Insa, imi este inca de ajutor. Vi-l recomand.

***

Acum trisez. Cu supa din farfurie. La fel cum trisam cand eram mica. Luam farfuria cu bors si o varsam pe jumate in WC. Nu-mi placea borsul. Apoi mancam ce ramanea. Cu paine si ceapa, ca sa nu simt gustul verzii. De ceva timp am inceput sa vars si din supa mea calduta. Incetisor, sa nu observe „cei mari”. Ca acusica ma prind si imi mai adauga un polonic.

foto: Amy Rice via etsy

Ne motivam!

Caut pe cineva care sa-mi dea reteta unei dimineti de luni reusite. Si ma intereseaza anume momentul trezirii si momentul intrarii pe usa biroului, deoarece pentru casa am reteta mea speciala: ceai/cafea cu o carte buna (da, chiar si dimineata inainte de lucru) si cateva ochiuri impletite in fuga inainte de a iesi din casa. Insa, indiferent cat de tare mi-ar place serviciul meu, cladirea si cartierul in care as lucra, primele doua ore sunt penibile. 

foto: Pinterest via Converstation Pieces

Locul meu

Aici as fi daca nu as fi la lucru. Ati putea sa ma gasiti in coltul stang al canapelei cu o carte in mana. Ar fi Patrick Modiano „Voyage de noces”.  La 100 de metri marea ar lasa urme adanci in nisip. Undeva pe coasta de est a Frantei.

foto: ikea