Chisinau. Sau cum e sa fii indragostita de un oras, care e ca si un barbat alcoolic

Chisinau este strada Bernardazzi intr-o seara de noiembrie, cand timpul s-a oprit, iar eu stau in fata usii taxi-ului si nu pot intra. De aceea ca e atat de frumos in jurul meu, incat ma ameteste si ma doare.

Chisinau este drumul de acasa pana la scoala, ce trece pe strada Zaikin si urca pe Sfatul Tarii, ca apoi s-o ia la stanga spre Maria Cebotari. Drum pe care il fac si acum. Doar ca nu ma mai opresc la scoala, ci merg mai departe. De aceea ca am crescut.

Chisinau este Ilinca si toate parcurile pe care le-am cutreierat impreuna. Si toate certurile noastre. Si toate impacarile noastre.

Chisinau este Nastea, Dumitrita, Diana, prietenele mele imprastiate intre strada Studentilor pana la Valea Dicescu, trecand intr-o seara de august pe Bernardazzi.

Chisinau este strada Bucuresti, Banulescu-Bodoni, Puskin.

Chisinau este strada Lapusneanu cu o mana de oameni minunati.

Chisinau este Valea Morilor, unde stam intinse in iarba cu tanti Nastea, privim cum norii se plimba agale pe cerul de vara si ne impartasim dorintele. Ce bine e, totusi, ca unele dorinte asa si nu se implinesc.

Chisinau este studentia mamei.

Chisinau este fiecare colt de strada la care m-am oprit. Suparata, indragostita, dezamagita, fericita.

Chisinau este curtea unui bloc de pe strada Sciusev, unde mi s-a dus inima in calcaie intr-o amiaza de octombrie. Si unde, pentru a ma calma, tanti Nastea ma vrajea cu o sticla de vodka.

Chisinau este o noapte de vara, cu 5 ani in urma, cand am inteles ca eu de aici nu mai plec. Si am plecat. Pentru a reveni peste cateva luni si a ramane.

Chisinau este dragoste.

Nota: Un an de fotografii ale locurilor din Chisinau pe care le vizitez cel mai des. Toate facute cu telefonul mobil.