Materialism

0002190751_500

Cineva mi-a facut observatie intr-un comentariu ca sunt cam materialista. Era o gluma.

Dar, dincolo de gluma, recunosc – sunt materialista. Mai mult decat atat, cred ca pentru a face ceva frumos in viata, stomacul trebuie sa fie calm, sub fund trebuie sa fie comod, privelistea degajata. Iar toate aceste clisee despre poetii flamanzi, care se hranesc doar cu raze solare si zambete de femei inaccesibile, nu sunt decat un sediment ramas in imaginarul colectiv inca de pe timpul trubadurilor medievali sau poate de mai devreme chiar.

In mintea noastra, in urma nu stiu carei perversiuni mentinute cu grija de-a lungul secolelor de inrobire spirituala, sarac se asociaza, in mod automat, cu un om cu inalte principii morale. Bogat, la randul sau, se asociaza neaparat cu un om ipocrit, borfas, escroc sau criminal. Nici nu e de mirare ca suntem asa cum suntem. Saraci si nefericiti.

Cel mai mult, insa, ma minuneaza naivii care cred ca materialismul este ceva ce ar umbri frumusetea sufletului femeiesc. Si ca femeia ar trebui sa fie mai presus de bani, posesiuni, belsug material si alte murdarii ale acestei lumi decadente. Mie, insa, imi pare cel mai normal si natural lucru ca o femeie sa traga totul la gospodarie si sa se inconjoare de bunastare materiala. Cu atat mai mult, cu cat istoria ne-a invatat ca investitia in propria persoana si pusul deoparte este cel mai bun plan pentru un viitor luminos.

Secole la rand, avand un statut de semi-sclave, fara drept la proprietati, bani sau orice alta manifestare retribuita a abilitatilor noastre ce ar iesi din bucatarie si camera copiilor, astazi, in sfarsit, avem cea mai minunata ocazie sa ne balacim in apele unei vieti mai placute si mai usoare, datorita unui materialism sanatos. Cine ne poate opri din calea noastra presarata, fie, nu cu diamante, ci, barem, cu pietre semipretioase? Nimeni.

Recent m-am intalnit cu o femeie extrem de frumoasa si eleganta. Ei bine, „extrem” din punctul meu de vedere. Si cum sedea ea in fata mea, cu parul catifelat si lucios, ca o ploaie de fire de cashmire si satin, cu bluza din matase si ceasul Frey Wille la incheietura stanga, intelegeam mai bine ca niciodata ca o femeie trebuie sa fie nitel materialista, ca sa priceapa avantajul unei tesaturi scumpe pe pielea sa, unei bijuterii elegante, unui par ingrijit de mana unui specialist bun. Astfel de femei te inspira, te fac sa visezi, le vrei mereu aproape, vrei sa le asculti, rugumand incet fiecare cuvant spus de ele. Vrei sa le atingi, foarte timid, cu speranta ca te vei molipsi cu o picatura de acel ceva care le face irezistibile. Si, credeti-ma, acel „ceva” nu sta ascuns intr-o femeie in rochie uzata, pantofi mototoliti, unghii neigrijite si par spalacit. Nu sta.

Si stiti de ce? De aceea ca nu mai are stralucire in ochi. Iar stralucirea in ochi costa.

Saracia nu naste decat ignoranta, intoleranta si violenta. Si ipocrizia oamenilor care pretind ca „banul e ochiul dracului” si ca „mai bine sarac, dar onest”, duce tot acolo – la ignoranta, intoleranta si violenta. Si ce poate fi mai trist decat o femeie ignoranta, intoleranta si violenta?

foto: poza simbol gasita in google