Trivial Pursuit

Noi, femeile, intotdeauna ne framantam mintile cu „ce crede oare el?” sau „ce n-as da sa fiu acum in capul lui sa stiu unele raspunsuri!” Mi-a venit in cap, ca si barbatii se pot framanta la fel. In orice caz, noi am fi magulite sa aflam de astfel de framantari.

Mai in gluma, mai in serios, dar, in ambele cazuri, cu mana pe inima, am adunat aici cateva raspunsuri la unele dintre intrebarile barbatilor. Cele care ni le pun, cele pe care noi le intuim in spatele unor reprosuri sau pe care stim ca ar vrea sa le sonorizeze, dar nu stiu cum. E o lista aleatorie. Si nu pretinde a fi adevar in ultima instanta. Si se bazeaza pe experienta mea si a femeilor in mijlocul caror am crescut, am trait si cu care comunic cel mai des. Si, va rog mult, daca simtiti ca am scapat ceva (si cu siguranta am scapat), continuati lista in comentarii. Merci!

DA

  1. Da, cand noi, femeile, ne intalnim, noi vorbim despre barbati. Cel mai des, insa, vorbim despre mamele noastre. Si cel mai putin despre copiii nostri.
  2. Da, noi discutam cu prietenele noastre apropiate despre lungimi. Stiti si voi care lungimi.
  3. Da, dimensiunile conteaza. Pentru fiecare dintre noi, insa, dimensiunile care conteaza sunt diferite.
  4. Da, noi stim sa facem diferenta dintre sex si dragoste. Si practicam aceasta diferenta.
  5. Da, o femeie care are un copil, doi copii, trei copii etc. este inca in stare sa se indragosteasca.
  6. Da, noi analizam fiecare cuvant, gest, status de pe Facebook al barbatului dupa care ne ard calcaile. Si da, noi stim ca exageram.
  7. Da, noua ne tremura degetele cand va scriem primul/al doilea/al treilea sms.
  8. Da, noi detestam sa sunam primele. Si nu de aceea ca suntem orgolioase. Ci de aceea ca nu stim ce sa spunem, de aceea ca ne temem ca vocea noastra va suna pitigait, de aceea ca nu vrem sa deranjam. In fine, de aceea ca ne temem…
  9. Da, noi suferim atunci cand voi nu raspundeti la mesaje/sms-uri. Tare suferim. Uneori din aceasta cauza facem prostii.
  10. Da, noi chiar credem ca voi toata viata ati visat asa o femeie. Si da, noi nu intelegem de ce noi va putem lasa reci uneori.
  11. Da, noua ne plac barbatii brutali. Dar cu masura.
  12. Da, noi stim sa facem singure reparatie in casa, sa schimbam robinetul, sa cautam un mester care ne va „incalzi” peretii exteriori, mai stim inca unde se gaseste cea mai ieftena suhaia smesi, dar noi vrem ca barbatul sa se ocupe de toate astea. De aceea ca…
  13. Da, noi vrem ca voua sa va placa cum ne-am imbracat. Dar, de cele mai multe ori, noi credem ca voi nu va pricepeti. Si, la drept vorbind, noua ne pasa mai mult ce cred ceilalti despre hainele noastre.
  14. Da, noua ne plac barbatii imbracati cu gust.
  15. Da, noi putem sa fim indragostite, dar sa nu vrem niciodata sa va scoatem in lume. Si, credeti-ne, motivele noastre sunt cat se poate de serioase.
  16. Da, se mai intampla ca noi sa va inselam. Din diverse motive. Dar, cel mai des, din cauza unui gest potrivit la momentul potrivit.
  17. Da, noi gandim. Ca sa vezi…
  18. Da, noua ne place sexul. Uneori mai mult decat va place voua.
  19. Da, daca o femeie merge dupa voi/spre voi oriunde, oricand, fara sa puna intrebari, ea va iubeste.
  20. Da, noi suntem geloase. Chiar si cele care sustin ca nu sunt geloase.
  21. Da, noi vrem flori.
  22. Da, noi vrem sa ni se aduca cafeaua in pat. Sau ceaiul. Si inca vrem sa fim hranite cu capsuni. Tot in pat. Se poate si fara frisca. E chiar mai bine fara frisca. Sa nu curga pe albituri :)
  23. Da, barbatii care gatesc sunt sexy.
  24. Da, noi vrem un copil de la voi. Si asta e normal.
  25. Da, fiecare femeie vrea sa-si faca o familie. Chiar si cele care se bat cu pumnul in piept ca nu vor.

NU

  1. Nu, daca am petrecut o noapte impreuna, nu inseamna ca vrem sa ne maritam cu voi. Deci, inutil sa dispareti a doua zi.
  2. Nu, nu avem nevoie de sinceritatea voastra 100 % din timp.
  3. Nu, nu vrem sa stim ca ne-ati inselat. Si aveti grija ca proasta cu care ati facut-o (fie ea si Condoliza Rice, tot proasta ramane) sa nu aiba un moment de slabiciune si sa vina sa ne-o spuna.
  4. Nu, voi nu sunteti intotdeauna cei mai tarei in pat. Noi, pur si simplu, stim sa ne concentram.
  5. Nu, mama voastra nu gateste cel mai bine.
  6. Nu, daca nu vorbim cu voi nu inseamna ca nu ne pasa. Cel mai des, ne pasa prea mult si de aceea nu vorbim.
  7. Nu, pe noi nu intereseaza de ce nu ati sunat.
  8. Nu, o femeie care se culca cu voi din prima seara nu e o curva. E o femeie desteapta.
  9. Nu, noi nu ne temem sa ramanem singure.
  10. Nu, barbatul nu conduce in casa. Chiar si daca aveti impresia ca o faceti, trageti aer in piept si recunoasteti…
  11. Nu, copilul care creste in burta noastra nu e al vostru. E al nostru.
  12. Nu, nu ne veti convinge niciodata ca fosta voastra a fost o fata de treaba.
  13. Nu, Pamantul nu e rotund. Pamantul e asa cum ne convine noua sa fie.
  14. Nu, noi nu vrem sa auzim din gura voastra ca ne-am ingrasat.
  15. Nu, noi nu am ales sa va iubim. Dar nu ne-a cerut nimeni parerea.
  16. Nu, voi nu sunteti cei mai frumosi. Noi suntem cele mai frumoase.
  17. Nu, femeile nu mint. Ele spun un fel de adevar.
  18. Nu, noi nu suntem slabe. Noi doar vrem sa fim luate in seama.
  19. Nu, noi nu avem intotdeauna dreptate.
  20. Nu, prietenii vostri nu sunt cei mai ingeniosi. Uneori sunt o adevarata buba in cap.
  21. Nu, noi nu va iubim pentru ca exista vreaun motiv. Sau pentru ca meritati. Noi va iubim pentru ca va iubim. Simplu.
  22. Nu, sa nu ne credeti cand va vom spune „Distractie placuta” atunci cand plecati singuri la mare, la munte, intr-o calatorie neplanificata sau, pur si simplu, la bere cu baietii. In orice caz, nu primii 10 ani de viata in comun.
  23. Nu, noi nu am uitat nimic.
  24. Nu, noi nu venim la voi in toiul noptii, la alt capat al geografiei, de aceea ca nu avem cu ce ne ocupa. Sa fim seriosi.
  25. Nu, voi nu trebuie sa ne intelegeti. Ar fi prea de tot.

 

Vara

Barbatii pleaca vara. Isi fac bagajele, ajutati de cele pentru care au jurat dragoste pana la gura gropii. Isi aranjeaza frumusel camasile si tricourile capatate in timpuri mai bune – cand ea era mai zvelta, radea mai des si ii baga, impromptu, limba in gura, gadilindu-i gingiile – isi pun chitara langa valiza, boxele in rucsac si castile in urechi.

Barbatii, daca pleaca, se intorc acasa la mama. Chiar si cei de 45 de ani. Inapoi sub aripa protectoare, in culcusul caldut si confortabil, pe care ea n-a stiut sa-l reproduca.

El vrea sa creeze. Iar un creator nu vine seara acasa cu punga umpluta cu paine, chefir, ceapa, patrunjel si marar. Un creator nu mananca bors si cartofi cu carne. El se alimenteaza cu raze solare.

***

Femeia e derutata. I-a strans grijuliu lenjeria, ca pentru ultimul drum, si l-a intrebat daca are nevoie de un stergar de baie. Ea isi face griji.  Va manca corect acolo? Va avea schimburi suficiente? Isi va lua doza zilnica de polivitamine? Pentru ea, el ramane o extensiune logica a corpului sau. Indiferent de motivele plecarii. Indiferent de initiatorul ei.

***

Barbatul vrea libertate. El cauta relatii complicate, care i-ar oferi posibilitatea sa se complaca in suferinta unei iubiri neimpartasite. Cu o alta, mai tanara, mai supla, mai deschisa. Care sa nu miroase a terci de gris si a pireu din dovlecei.

***

Femeia plange. S-a intamplat sa fie destul de neinspirata s-o faca fata de el. Dar, ce mai conteaza? Ea stie ca viata fara el va continua si ca, poate, va fi una mai linistita. Mai imbelsugata chiar. Femeia va regasi in ea o forta creatoare despre care a uitat in ultimii ani de terciuri, pireuri, camasi calcate, seri petrecute in angoasa si partide de amor in timpul carora se uita fix la crapatura de langa geam. Era insuportabil.

O seara de iunie (si povestea barbatului care le intelege pe toate)

Intr-o seara de inceput de vara, plimbandu-ne la brat, de parca pregatind tabieturile ce ne vor presara anii de pensionare, eu si scumpa tanti Nastea intalnim un amic comun. Zece minute de schimbari de replici (care demostrau ca interlocutorul nostru e un fin cunoscator al sufletului femeiesc), din care 6 au fost date pe un ras sanatos, de se cutremurau teii din cartier, ne-au lasat, pe noi, cele doua femei, cu gura cascata si sprancenele ridicate a mirare, admiratie, curiozitate si putina malitie. Ce barbat trebuie sa fii pentru a putea descifra fiecare cuvant aruncat la intamplare de femeie? Cum trebuie sa gandesti, sa simti, ce trebuie sa citesti pentru a decripta atat de profund si usor micile noastre tertipuri?

***

Polemica, usoara, ca si seara de iunie ce ne insotea, n-a fost lunga si nici fierbinte. Nici eu nici ea n-am vrut sa innecam surpriza pe care ne-a oferit-o acest barbat inteligent si frumos in ceaunul discutiilor si contrazicerilor. Intrebarea insa a planat deasupra noastra inca multi metri…E gay sau nu amicul nostru? Ca de, e atat de rar sa intalnesti un barbat care sa inteleaga ceea ce vorbesti, vrei si ascunzi fara a o spune cu adevarat, incat gandul te trimite neaparat la cei doi gay din „Sex and the City” care stiau sa fie cele mai bune prietene pentru eroinele serialului.

Pastrandu-mi reputatia de snoaba, cu gesturi de aristocrata parvenita, i-am sugerat prietenei ca poate greseste, ca lipsa unei vieti personale afisate si intelegerea atat de exacta a comportamentului feminin, nu inseamna neapart o inclinatie spre dragostea mai putin in trecere pe la noi. Ea a fost de acord si nu prea.

Eu as vrea sa cred ca nu doar barbatii in fata carora n-am nicio sansa ca femeie ma pot intelege si decripta. Desi intotdeauna mi-am dorit un prieten gay (asa cum ii avea Carry si Charlotte din „Sex and the City si asa cum ii are o prietena din Amsterdam), cu care sa analizez comportamentele potentialilor iubiti, sa aleg toale si sa barfesc in voie, vreau sa cred ca sunt si barbati care imi pot fi la fel de apropiati, doar cu mica diferenta ca fata de ei nu as discuta comportamentul altor pretendenti, deoarece i-ar deranja, deoarece pentru ei eu voi fi o femeie dorita si nu doar o amica.

foto: http://www.google.com

Libere

Femeile se pare ca au intrat deja in 8 martie. In lumea mea micuta, tonul a fost dat de sefi, care s-au plimbat printre randuri si au oferit cate un trandafir. Care s-a ofilit in urmattoarea ora. Ei, dar gestul conteaza, se susoteau umil femeile firmei. Fie. Gestul conteaza.

De fapt, nu. Ilinca a fost cea care a dat startul sarbatorii femeilor. Ieri, la sfarsitul matineului, copiii au oferit mamicilor cate un cadou. Facut de educatoare, evident. Ca cele ale copiilor ar fi iesit prea neindemanatice si nu ar da bine in fata directoarei.

***

Desi lucrez si maine si poimane si luni si marti, deoarece calendarul nostru este invers proportional cu ce stabilit de stat, parca incep sa simt si eu sarbatoarea. Fie ea comunista, bolsevica, feminista.

Imi place forfota de afara. Barbatii isi aduc brusc aminte ca au femei in imediata apropiere. Care au fost candva frumosae si dorite. Acum mai putin.

Imi place cand ei se necajesc alegand intre o tigaie buna, un fier de calcat sau un parfum de mana a doua. Cand incearca sa fie mai blanzi, mai receptivi si, prin asta, par atat de neindemanatici si ridicoli.

***

Tin minte, tata ii cumpara mamei un kilogram de bomboane „Moldova”, care pe timpuri erau cu mult mai bune.

***

Cand am crescut, am observat ca, de fapt, mai mult femeile se felicita intre ele cu aceasta ocazie. Dar, cred ca asa si trebuie sa fie.

8 martie  simbolizeaza, in primul rand, lupta femeilor pentru drepturi egale cu cele ale barbatilor, conditii de munca mai bune, scurtarea zilei de lucru. In fine, femeile cereau sa le fie recunoscut dreptul la o viata mai buna. Sa fie ridicate la conditia umana, daca vreti.

Eu sunt gata sa sarbatoresc aceasta zi. Chiar si la lucru. Cu mica diferenta ca de 8 martie voi lucra doar 8 ore, in semn de respect fata Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională.

Toamna

Foto: arhiva personala

Toamna se numara bobocii…si barbatii plecati de-acasa peste vara.

Dupa ce au iernat la caldut, cu supa si cafea in fiecare zi, dupa ce au trecut alaturi de ea prin anemia de primavara, decid sa-si intinda aripile si sa plece. Si pleaca toti vara, atunci cand multor viata le e mai draga, cand poti sa stai pana dimineata la terasa Palatului National si cand visele par la o intinsatura de mana si crezi ca impreuna cu el totul e posibil.

Dar Dumnezeu cu ei, barbatii. Plecati sunt, plecati sa ramana. Eu, la timpul meu, am adoptat o alta tactica. Am plecat prima si vreau sa spun ca nu e mare diferenta intre a parasi si a fi parasit. Oricum, trebuie sa iai viata de guler sau de gat si sa te inveti sa traiesti singura.

Drumul e lung. Si trece de multe ori prin casa parinteasca, care atat de mult ai vrut s-o lasi, prin reprosurile mamei, care „ti-a spus ea, dar tu n-ai ascultat”, prin gasirea primului job dupa concediul de maternitate si prin neincrederea in propriile forte atunci cand trebuie sa platesti serviciile comunale sau sa chemi un electrician.

Dar cel mai lung drum e cel care trece prin gura lumii. Lumea care le stie pe toate. Chiar si faptul ca nu mai ai nicio sansa sa „fii luata cu un copil in brate”. Pentru ei esti un caz clasat.

Lumea insa nu stie  (si nici tu nu ai de unde sti in momentele in care crezi ca ti-ai ratat viata in cel mai trivial mod) ca cele mai mari victorii incep tocmai atunci cand trebuie sa recunosti sus si tare, ca nu, nu ai „barbat” si ca „da” iti cresti singura copilul, atunci cand iti alegi singura casa in care vei trai, atunci cand alergi dimineata la gradinita, iar de acolo la servici, ca seara sa treci iar prin gradinita si esti ultima care-si ia copilul acasa, deoarece „da” tu esti „mama singura”. Victoriile continua cu prima vacanta in doi cu micutul, cu privirile languroase ale barbatilor care au neaparat fantezii cu mamici tinere si cu ura femeilor maritate pentru care tu, cea divortata, prezinti un pericol.

Cea mai mare victorie e, insa, atunci cand incetezi sa mai astepti. Sa astepti barbatul. Indiferent cine-o fi. Cel care a plecat sau cel care neaparat trebuie sa vina  sa te salveze…