Bicepsi, femei si fetite

Ieri noaptea, cautand pe dracu in centrul orasului, se opreste langa noi un tip. Tanar, ochios, cu bicepsi ce jucau frumos sub camasa de vara.

Eu tac. Eu aproape intotdeauna tac. Las oamenii sa ma creada proasta, muta, straina sau toate impreuna. Prietena mea, mare iubitoare de socializare (mai ales cu barbatii trecuti de 18 ani) trece in ofensiva. Eu continui sa tac. Plictisita. Posomorata. Absolut neinteresata de bicepsi si ochi albastri.

– Tu ai o pedichiura perfecta – lanseaza tipul, infipt cu ochii in degetele cu unghii rosii, care se vedeau in deschizatura sandalei. – Tu esti o femeie frumoasa…te-as lua acum cu mine si te-as iubi…- tipul se apropie, imi mangaie usor linia muschiului ce trece pe partea exterioara a coapsei. El a invatat medicina. E maseur in timpul liber.

Eu tac. Zambesc absenta. El e tanar. Eu am cu cinci ani mai mult. Niciun rid. Niciun semn vizibil ca mi-am luat bacalaureatul. Eu am copil. Iar el vrea o femeie mai matura. Sa o impresioneze. Sa o iubeasca…

– Cum poti fi atat de frumoasa si singura sambata noaptea? – el sta fata in fata cu mine, intrebator, nerabdator, cu albastrul din ochi stralucind. Prietena mea a disparut.

Da, intra-adevar, cum poti? Cum poti avea pedichiura aproapre perfecta, tocuri de 12 cm, lenjerie cumparata la Paris, dintr-o nebunie, pentru a-ti impresiona amantul francez, smokey eyes, epilare persiana, 14 ani de experienta in spate si sa fii singura sambata noaptea? Si inca sa mai refuzi un gagel care te ia cu tot bagajul tau de complexe!

N-am stiut ce sa-i raspund. Si cautam ceva destept si cinic. Ca eu daca tac, tac. Iar daca deschid gura e doar pentru a taia in carne vie. Ce sa-i spui omului? Sa-i spui ca este cineva care nu te vrea nici goala, nici imbracata, nici vie si nici moarta? Si care te-ar putea avea cu tot cu pedichiura fara niciun efort. Usor.

Dar eu am tacut. Iarasi. Am zambit. El m-a sarutat pe obraz. Cuminte si dulce. Si mi-a spus ca sunt un copil speriat. Ca anii mei nu sunt in stare sa ascunda aceasta evidenta.

– Esti mica. Esti o fetita intr-un corp de femeie – bicepsii cu ochi albastri m-a luat de mana si m-a condus la taxi. Aparuse si prietena mea. Bucuroasa de lipeala pe care isi inchipuise ca o facuse.

***

Iata asa petrec fetele sambata seara…

Femeia de aproape 50 de ani

O femeie care isi regreta viata e o experienta greu de trait. O femeie care a primit, in sfarsit, permisunea mamei sa „faca ce vrea” (a se citi: sa se „incurce” cu orice barbat i-ar place) e o priveliste greu de suportat. Pentru mine, cel putin.

Greutatea nu vine din empatie, pentru care sunt inzestrata poate mai mult decat as fi cerut, sau a momentului jenant care precede si urmeaza orice destainuire si nici a regretului pe care te vezi nevoita sa-l imparti din simpatie pentru aceasta femeie, care nu mai asteapta nimic de la viata sau pretinde ca nu asteapta (cum poti sa mai astepti ceva la aproape 50 de ani in tara asta, cand o „fetiscana” de 28 e deja un caz clasat?). Povara ce iti cade pe umeri, ziua in amiaza mare, cand in mana dreapta tii un pahar de vin, iar cu stanga te tii de inima, este povara regretelor tale proprii care apar la suprafata ca balenele esuate pe coastele australiene.

Femeia, care dupa o viata de ascultare, rusine, supunere, respect profund fata de cuvantul parintilor, grija exagerata pentru gura lumii, frica, complexe, neincredere, in sine si in oameni, de indoielei si ezitari fara capat, mi-a spus neasteptat de sincer si deschis: „Traieste cum vrei. Niciodata nu asculta pe nimeni. Asta e tot ce-ti doresc. Asta e tot ce mi-as fi dorit sa fac…”

***

In asemenea situatii, nu-ti mai ramane loc de compasiune pentru aceasta femeie. Spatiul e inundat de compasiune fata de tine. Atunci se desfunda teava si te invaluie regretele, visele si asteptarile pe care le scursesei in chiuveta din bucatarie, impreuna cu resturile de supa si vin de la masa de seara.

Femeia de alaturi, curajoasa si vulnerabila, a deschis cutia Pandorei. Cutia pe care tu ai ascuns-o sub pat. Pe care o vedeai de doua ori pe an, inainte de Craciun si Pasti, cand treceai cu carpa, pe dibuite, peste praful adunat acolo. Apoi…Apoi se intampla viata. Viata cea de toate zilele, in care, cica, nu e loc de vis si mister.

Viata care trece. (Ah, ce noutate!)

***

Eu ma bucur pentru aceasta femeie. Blonda, zvelta. Ea arata asa cum putine femei arata la aproape 50 de ani. Ma bucur, insa, nu din cauza frumusetii sale. Ma bucur deoarece ea a inteles. Si, pana la urma urmei, aproape 50 de ani nu este inca o sentinta. Noi, cele de 30, mai avem o sansa.

Vara

Barbatii pleaca vara. Isi fac bagajele, ajutati de cele pentru care au jurat dragoste pana la gura gropii. Isi aranjeaza frumusel camasile si tricourile capatate in timpuri mai bune – cand ea era mai zvelta, radea mai des si ii baga, impromptu, limba in gura, gadilindu-i gingiile – isi pun chitara langa valiza, boxele in rucsac si castile in urechi.

Barbatii, daca pleaca, se intorc acasa la mama. Chiar si cei de 45 de ani. Inapoi sub aripa protectoare, in culcusul caldut si confortabil, pe care ea n-a stiut sa-l reproduca.

El vrea sa creeze. Iar un creator nu vine seara acasa cu punga umpluta cu paine, chefir, ceapa, patrunjel si marar. Un creator nu mananca bors si cartofi cu carne. El se alimenteaza cu raze solare.

***

Femeia e derutata. I-a strans grijuliu lenjeria, ca pentru ultimul drum, si l-a intrebat daca are nevoie de un stergar de baie. Ea isi face griji.  Va manca corect acolo? Va avea schimburi suficiente? Isi va lua doza zilnica de polivitamine? Pentru ea, el ramane o extensiune logica a corpului sau. Indiferent de motivele plecarii. Indiferent de initiatorul ei.

***

Barbatul vrea libertate. El cauta relatii complicate, care i-ar oferi posibilitatea sa se complaca in suferinta unei iubiri neimpartasite. Cu o alta, mai tanara, mai supla, mai deschisa. Care sa nu miroase a terci de gris si a pireu din dovlecei.

***

Femeia plange. S-a intamplat sa fie destul de neinspirata s-o faca fata de el. Dar, ce mai conteaza? Ea stie ca viata fara el va continua si ca, poate, va fi una mai linistita. Mai imbelsugata chiar. Femeia va regasi in ea o forta creatoare despre care a uitat in ultimii ani de terciuri, pireuri, camasi calcate, seri petrecute in angoasa si partide de amor in timpul carora se uita fix la crapatura de langa geam. Era insuportabil.