Femeia-alpha ca salvator al economiei nationale

Odesa. Sambata seara, una din strazile centrale ale orasului. Imprejur vitrine „delicioase”, terase si oameni pusi pe distractii.  In intampinarea noastra vine Ea. Inalta, blonda, cu un decolteu perfect, imbracata strict, in taior si pantalon negru, pe tocuri de 12 centimetri. Una dintre acele femei care iti taie rasuflarea. Care te fac sa te opresti si sa privesti in urma lor. Asa si am facut. M-am oprit si am admirat-o indelung mergand in treaba ei. Pe loc m-au invaluit emotiile. Toate diferite, contradictorii, un soi de admiratie si amaraciune. De ce nu sunt si eu asa?

Femeia-alpha a fost tema de discutie a acelei seri memorabile. La o halba de bere irlandeza, alintate de privelistea super-sexy oferita de solistul trupei care canta chiar in fata noastra.

***

Daca eram femeie-alpha nici nu stam de doua ori pe ganduri daca acest tanar, cu un zambet, vorba ceea „to die for”, m-a observat. As fi stiut ca m-a observat. El si inca toti ceilalti masculi din local…Daca eram femeie-alpha eram cazata in cel mai luxos hotel din oras, cu balconul orientat spre port…Daca eram femeie-alpha nu depindeam de microbuzul care ne-a adus la Gara Centrala din Odesa, ci aveam Volvo-ul parcat in parcarea hotelului.

***

In fine, nu sunt femeie-alpha. Si as putea gasi 50 de motive din cauza carora nu sunt si nu voi fi femeie-alpha. Toate, insa, se rezuma la unul singur, la cel pe care nu as vrea sa-l pomenesc: lenea.

Da, banala lene.

  • Lenea de a avea o gandire pozitiva, orientata spre reusita
  • Lenea de a ma lansa in provocari noi
  • Lenea de a face sport constant
  • Lenea de a ma abtine de la alimente inutile si nocive, dar atat de apetisante
  • Lenea de a face o programare in plus la coafor
  • Lenea de a avea adevarata grija de cum arat
  • Lenea de a ma organiza mai bine
  • In fine, lenea de a schimba ceva

Cand suntem pusi fata in fata cu astfel de situatii, i.e. astfel de oameni, incepem sa cautam in cap diferite explicatii de ce nu suntem la fel. In realitate acestea sunt doar scuze. Jalnice, uneori. Sunt sigura ca majoritatea femeilor si-ar dori sa faca parte din categoria „alpha”, cand, insa, se gandesc de cate eforturi e nevoie ca sa ajunga la astfel de performante, prefera sa ramana intinse pe divan si sa priveasca o oarecare emisiune.

***

Va imaginati cum ar fi sa locuim intr-o tara unde majoritatea femeilor sunt alpha? Frumoase, ingrijite, determinate, inteligente! Aceasta tara ar fi visul tuturor investitorilor straini.

Pana una-alta, traim cum traim. Iar in caz ca cineva vrea sa porneasca pe drumul „alpha” trebuie sa stie ca va avea nevoie de multa determinare, timp (care se ia din mai putin somn), ceva investitii in forma de bani si multe, multe ganduri pozitive, de genul „sunt cea mai tare”.  La drum, fetelor! (Poate ne intalnim la kilometrul 50, langa groapa comuna in care am aruncat lenea, decedata in urma unei morti violente survenite in urma unei crime atroce).

foto: Bonnie Tsang

Agenda rosie si femeia puternica

In 2010, un om apropiat mi-a daruit o agenda.

***

Intotdeauna am asociat agendele cu oamenii organizati, de succes, care stiu ce vor si, respectiv, fac ce vor. Agenda era mica, compacta, cu un design deosibit. De la Londra, ce mai!

In primele zile ale lui ianuarie 2010 m-am intalnit cu un om valoros. Cineva de la care ai ce invata.  Am scos agenda pe masa, imitand gestul copilului care vrea sa se laude cu ceva, dar nu prea stie cum. Femeia din fata a deschis-o si mi-a scris cateva randuri. Un inceput bun pentru un an care a fost  unul dintre cei mai stresanti si plin de lectii din cele traite pana acum. Femeia era Nata Albot.

Nu pot spune ca agenda mi-a fost de mare folos. Uitam sa scriu in ea. Ma simteam vinovata si din cauza asta completam spatiile goale cu ceea ce deja facusem. O completam retrospectiv.

***

Anul asta, mi-am luat singura agenda. Abia in martie, deoarece nu gaseam nimic ce mi-ar fi placut. Duminica, la un iarmaroc, am gasit agenda perfecta. Mica, rosie, compacta, exact cat sa incapa intr-o geanta de femeie care mai poarta si rochii, cu pagini galbui, dintr-o hartie foarte fina. Agenda care m-a cucerit!

In agenda lipsea, insa, un personal touch. Un detaliu care ar face din ea mai mult decat un accesoriu must have pentru cineva care se vrea activ si organizat.

Si, aici apare o a doua femeie valoroasa! Mihaela Tatu! Femeia de trei ori femeie. Plina de energie, cum nu sunt nici eu la doar 29 de ani, vesela, impartind glume piparate la stanga si la dreapta, Mihaela Tatu live e la fel de interesanta ca si in televozor.

***

Azi m-am simtit ca pustoaica cea de 20 de ani, care vroia cu disperare sa se invete sa fie femeie adevarata si privea religios emisiunile Mihaelei Tatu la acasa tv. I-as fi pus o suta de intreabari, i-as fi strans mana, as fi pozat alaturi de ea, i-as fi spus cat de mut o admir ca profesionista si ca femeie, insa, timiditatea mea maladiva m-a oprit. Sunt ca si Ilinca, care se dezgheata cand deja totul s-a consumat.

Mi-a ajuns, insa, curajul s-o rog  sa-mi lase un autograf in agenda. Acum chiar nu am motiv sa nu scriu in frumoasa si fitsoasa mea agenda rosie. Multumesc, Mihaela Tatu!