La casa noua!

Dupa un an si opt luni de negocieri, discutii si explicatii (uneori isterice), copilul meu s-a culcat in patul ce i-a fost „alocat” din momentul revenirii noastre la Chisinau. Pana in seara asta am trecut printr-un adevarat calvar al migratiei. In fiecare seara ea decidea cu cine va dormi, muta pijamaua dintr-o camera in alta, se oftica ca nu isi gaseste sosetele de noapte, tipa sa ii aprind lumina in camera ei ca sa-si poata alege o carte pe care sa o mute in alta camera ca eu sa i-o citesc. Si dupa toate aceste framintari, alergari, ea adormea…Pentru ca peste 2 ore de somn, sa apara cu o jucarie intr-o mana si perna in alta, in camera si in fata persoanei cu care ea categoric nu vroia sa doarma.

De azi, insa, fiecare devine stapin pe teritoriul sau. De azi, am terminat cu „co-sleeping-ul”. De azi si mamica devine om matur, caruia nu ii este lene sa se scoale noaptea si sa mearga in cealalta odaie sa-si linisteasca odorul, sa-i aduca o cana cu apa sau sa-l insoteasca la closet. De azi fiecare se invata sa fie indepenent si sa doarma singurel.

Unde dorm copiii?

Zilele astea mi-a nimerit sub ochi un articol ce dezbătea cu ardoare tema «se poate sau nu să dormim într-un pat cu copiii noştri ». Or, revista cu pricina este franceză şi trebuie să menţionez că pînă nu demult această temă era tabu în Franţa. În ultimul timp, însă, întrebarea, evitată cu atâta sârguinţă, se cere, totuşi, întrebată. Şi părinţii francezi se văd nevoiţi să recunoscă, cu jumate de gură, că, « da, mai lăsăm copilul să vină în pat cu noi ».

Deci, lăsăm, sau nu, copilul să doarmă cu noi, părinţii?

„Family bed „(pat familial) sau „co-sleeping”-ul (dormitul împreună) o practică controversată, dar în vogă în SUA. Principiul este foarte simplu: copilul doarme împreună cu părinţii începând cu prima zi (sau din prima zi de aflare acasă) şi pînă la vîrsta de 6ani (în medie). Ideea este de a lăsă copilul să decidă independent cînd anume el vrea să părăsească acest cuibuşor format din mama şi tata şi să doarmă singur, într-un pat aparte sau înntr-o cameră separată.

Tot americanii sunt „părinţii” acestei mişcări, care a pornit după apariţia, în 1978, a cărţii „Family bed”, autore fiind Thine Thevenin, una dintre moderatoarele „Leche League”(1).

Dar cum se întîmplă la noi, în Moldova? Din amintirile mele personale ştiu că la noi nu se punea această problemă, cu cine doarme copilul sau dacă e bine să doarmă cu unul din parinţi sau cu ambii. Îmi aduc doar aminte că eu dormeam des cu bunica, cînd eram la ţară şi uneori şi cu bunicul (trebuia încă să meriţi să dormi cu bunicul).

Cînd am devenit la rândul meu mămică, am înţeles repede că medota « copilul doarme în altă cameră » nu e cea mai bună, cel puţin pentru mine. Şi, astfel, de pe la vreo 6 luni împlinite, Ilinca doarmea cu mine într-un pat. Şi asta a durat pînă la 2 ani. Şi, uneori, mai durează.

(1)„Leche League” (leche-lapte în spaniolă, league-ligă în engleză), mişcare fondată în 1956 de către 7 mame din Chicago, care militau pentru alăptarea maternă. Astăzi prezentă în mai mult de 70 de ţări (în aproape toate statele europene, în America de Nord şi de Sud, în Asia, Oceania şi în unele ţări din Africa).

(2)Foto: o mămică foarte ingenioasă a găsit deja soluţia – Zaky Infant Pillow, o pernuţă ergonomică, ce simulează greutatea, atingearea şi senzaţia mîinolor omeneşti sau, mai exact, mîinilor părinteşti. Oare micuţii se vor lăsă păcăliţi? (Încercarea îi va costa pe parinţi 20 Lire sterline).