Blog

În ziua în care am decis să revin la Chisinau nici nu îmi   imaginam că, de fapt, a doua mare aventură a vieţii mele de adult incepe (prima fiind naşterea fetiţei). De deprte, Chişinăul parea ca o mamă blîndă care îşi aşteaptă smerită copiii pierduţi prin lume. Mă gîndeam ca pentru două fiinţe, care, puse cap la cap, nu fac cu mult peste 2 metri si nu cîntăresc mai mult de 75 de kg, se va găsi un loc. Loc s-a găsit! Dar, mai departe ce facem?

Mergem sau nu la grădiniţă? Şi dacă mergem, la care? Ce activităţi propune oraşul pentru copiii de vîrstă preşcolară? Şi ce facem atunci cînd găsim ceva ce-i place micuţului, dar în limba rusă (in cazul în care copilu nu vorbeşte rusa)? etc.

Capul mi se învîrtea de întrebări. La unele am răspuns, cu ajutorul forumurilor, vecinelor, rudelor, urechilor, care ascultau neruşinat conversaţia mamicelor din parc, de la cafenea si alte locuri publice. Alte întrebări îşi mai aşteaptă rîndul. Pe lîngă întrebări, au mai apărut o groază de nedumeriri, mirări şi, chiar, şocuri culturale.

Şi, în fine, am procedat cum procedează marea partea a europenilor: am creat un blog, un spaţiu virtual de conversaţii, întîlniri, schimburi de experienţă!!!