Lecturi pentru vacanta: The Last American Man

Imagine

Elizabeth Gilbert a scris si inainte de „Eat, pray, love”. Si a scris excelent, as spune eu.

„The Last American Man” este ciresica de pe tort din seria „Lecturi pentru vacanta”. O carte ce m-a vrajit de la prima pagina prin talentul deosebit al autoarei de a povesti usor, dezinvolt, de parca ar sta de vorba cu fiecare cititor in parte la o halba de bere in vreun local la o margine de drum american, langa o benzinarie cu doua pompe.

„The Last American Man” este povestea lui Eustace Conway, un erou al zilelor noastre, care traieste pe varf de munte si vaneaza cerbi. Dar, un erou este, in primul rand, om. Cu caracterul sau complex si, deseori, contradictoriu, cu frici, traume, asteptari, prejudecati, rani, vise, frustrari si tot ce poate aduna sub pielea sa un om cu abilitati exceptionale.

The backside of heroism is often rather sad: women and servants know that*, o citeaza autoarea pe Ursula K. LeGuin, o scriitoare de science fiction. Prin acest citat, Gilbert a spus totul despre lucrarea sa. Desi, trebuie de citit doua treimi din carte pana a ajunge la aceste randuri. Si pentru a fi gata de a le accepta.

„The Last American man” este pentru mine revelatia sezonului in materie de lectura. Din aceasta cauza, indraznesc sa o recomand calduros tuturor, atat femeilor, cat si barbatilor, si cred ca nu voi gresi daca voi sustine ca este o lectura care te face sa gandesti dincolo de paginile cartii, sa vezi unele lucruri altfel, sa- i intelegi, intr-un sfarsit, pe unii oameni.

Prima lectia pe care am invatat-o din „The Last American Man” este ca pentru a realiza ceea ce-ti doresti foarte mult, trebuie sa depui efort. Constant. Rutinier. Intr-o zi, insa, visul va deveni realitate. A doua lectie, poate chiar mai valoroasa decat prima, este ca cel mai important in realizarea unui vis este sa stii sa te opresti la timp.

***

Aceasta este non-fictiune.

Cartea poate fi gasita si in librariile din Chisinau in romana sau rusa.

Titlul in romana este „Ultimul barbat american”.

*Reversul eroismului, este, deseori, trist: femeile si servitorii stiu asta.

Lecturi pentru vacanta: Yoga Bitch de Suzanne Morrison

Imagine

Cauti cartea perfecta pentru o vacanta lipsita de stres si ganduri cu iz intelectual?

Atunci „Yoga Bitch” de Suzanne Morrison e ceea de ce ai nevoie!

***

Trecand la o tonalitate mai serioasa, „Yoga Bitch” este o carte atat pentru cei, care, ca si mine, nu prea au incredere in toata aceasta moda yogina, cat si pentru cei care aproape s-au lasat convinsi de discursul unei vieti vesnice dupa indeplinirea celor cateva asane pe covorasul pentru yoga semnat Stella McCartney.

„Yoga Bitch”, este, de fapt, un jurnal in toata legea, scris de Suzanne Morrison in perioada cand era pierduta indragostita de Indra, instructoarea sa de yoga din Seattle, orasul sau de bastina. Deci, Suzanne decide sa se scufunde in totalitate in energia Indrei, urmand-o la un curs de yoga „pentru alesi”, organizat de aceasta si partnereul sau de viata, pe insula Bali (da, exact pe aceeasi insula pe care a stat Elizabeth Gilbert, autoarea „Eat, pray, love”). Ajunsa acolo, Suzanne, insa, descopera treptat ca viata pe care si-o imagina ea ca o duc yoginii exemplari nu este chiar atat de exemplara si ca dragostea fata de bani, orgoliul si egocentrismul nu sunt niste pacate doar ale noastre, celor care nu au trecut printr-o purificare spirituala si continua sa manance carne de animale moarte si refuza sa bea dimineata urina in loc de cafea.

Cartea se citeste usor, dintr-o suflare, cu un inceput de zambet pe buze, dar si cu cateva intrebari care nu inceteaza sa apara in cap. O gasiti si in librariile nostre in romana si rusa. Lectura placuta.

Aici puteti citi si alte recenzii serioase.

PS: Haideti sa o sustinem pe Aliona Moon in finala Eurovisionului!

The latest news

–  Vinerea trecuta am inteles ca am obosit de viata. Ca m-am saturat sa ma trezesc in fiecare zi la 6. Sa merg la scoala cu acelasi troleibuz. Si sa ma supar pe aceleasi fleacuri. Plangandu-mi de mila sau mai mult de ciuda, am hotarat ca ar trebui sa fac ca o femeie adevarata – sa-mi cumpar ceva inutil si scump si ca asta e unica cale de intoarcere a soarelui deasupra capului meu. Asadar, mi-am luat un ruj rosu, din colectia Dita Von Teese pentru Artdeco. Destul de scump si inutil.

Ce sa va spun, sa iesi dupa-amiaza cu gura hiper-rosie in parcul Catedralei nu e atat de usor. Moral si sufleteste. Si evident, m-am intalnit anume cu omul care as fi vrut sa fie ultimul care mi-ar vedea buzele venite de la un show burlesque. Cu mama iubitului meu. Pentru prima data. Eu nu stiu ce s-o fi gandit femeia vazandu-ma langa monumentul lui Stefan cel Mare si Sfant cu gura ca de Marylin Monroe de ziua presedintelui Kennedy, eu, insa, vroiam sa plang. De ciuda. Si de nedreptatea vietii.

Nu va cumparatri ruj rosu. El nu rezolva nimic. El doar complica. In plus, costa o gramada de bani.

– Ilinca a recunscut aseara, pe un ton foarte natural, ca ea uneori plange ca sa o alint. De parca eu nu-mi imaginam. Ba da. Dar sa mi-o spuna atat de deschis? Si eu, proasta de mine, sa sufar de fiecare data cand ea plange si sa ma autoflagelez ca sunt o mama rea si sa vin seara acasa la ora fixa ca sa n-o dezamagesc? Copiii sunt prea cruzi uneori. Iar noi, parintii, prea naivi.

– Eu totusi am fost o fetita cuminte anul care a trecut. Iar Mos Craciun exista! Dovada este faptul ca m-am facut cu doua basmale rusesti de care nici nu visam sa am in viitorul apropiat. Mari, din lana, lucrate foarte fin. (Eu tare am vrut sa ma laud.)

– Eu am fost cuminte! Si cartea la care visam deja de un an, a ajuns la mine – The Last American Man de Elizabeth Gilbert a facut o cale tare lunga pana a ajuns in geanta mea: SUA-Mexic-Moldova. Multumesc!

***

Iata asa traiesc unele mamici de 30 de ani. Fie…de 31 :)

Lecturi intarziate: Eat, pray, love

Cred ca sunt la coada, la scara planetara, la citirea acestei carti. Dar, lucrurile bune se lasa intotdeauna asteptate.

„Eat, pray, love” e revelatia sezonului in lista mea de lecturi. Pe unde mai pui ca am citit-o in exclusivitate in troleibuz (si… avion) si fiecare calatorie de la str. Ion Pelivan pana la str. Tom Ciorba era acompaniata de lacrimi ascunse in gulerul vestei sau de zambete la coltul gurii.

Elizabeth Gilbert se transformase in alter-ego-ul meu care imi vorbea cand aveam capul incarcat de ezitatri si dubii. Citeam si imi dadeam seama ca „Eat, pray, love” e si povestea mea, cu mica diferenta ca eu inca nu-mi pot permite o sedere intr-un ashram indian sau cateva luni pe Bali. Insa, cu exceptia acestor mici detalii, am avut parte de fiecare experienta descrisa pe paginile cartii. Si sunt sigura ca orice femeie trecuta printr-o despartire din proprie initiativa se va regasi intinsa, alaturi de Liz, pe podeaua baii in toiul noptii intrebandu-se „Ce, Doamne, nu este in regula cu mine?”

Daca sunteti printre cei care n-au citit cartea, v-o recomand din suflet. Si daca aveti posibilitatea – cititi-o in engleza. Se citeste foarte usor. Si inca ceva. Intotdeauna am ezitat sa recomand aceasta carte prietenelor mele care sunt intr-o relatie sanatoasa, deoarece imi dadeam seama ca pentru ele aceasta lectura va fi doar o distractie, mie insa imi place sa cred ca „Eat, pray, love” poate fi mai mult decat atat. Am recomndat-o, insa, foarte insistent femeilor din jurul meu care sunt in perioada ce urmeaza unei despartiri. Si nu pentru a le face pofta de un sejur la Roma sau de un brazilian trecut prin viata care sa le maseze talpile intr-un pat king size in jungla balineza, ci pentru a le ajuta sa inteleaga ca orice despartire este un nou inceput. Un inceput al unei vieti de o suta de ori mai buna. Trebuie doar sa vrei si sa crezi si sa te scoli in fiecare dimineata determinata sa fii fericita. Chiar daca primele luni esti o epava. Chiar daca recuperarea va dura 2-3 ani. Schimbarea va veni. Eu va promit.

PS: eu nu am privit filmul.

azi

 

Happiness is the consequence of personal effort. You fight for it, strive for it, insist upon it, and sometimes even travel the world looking for it. You have to participate relentlessly in the manifestation of your your own blessings. And once you have achieved a state of happiness, you must never become lax about maintaining it, you must make a mighty effort to keep swimming upward into that happiness forever, to stay afloat on top of it.   

Eat, pray, love

Elizabeth Gilbert

foto: aici