Despre relatia perfecta

O relatie ideala este relatia in care cei doi pot lucra impreuna. Cel putin, ei nu exclud aceasta posibilitate. O relatie perfecta este cea in care partenerii isi pot destainui usor visele, planurile, scopurile puse si, cel mai important, esecurile pe care le-au trait.

Eu nu am avut astfel de relatii. Inca nu am intalnit omul caruia as putea sa-i raspund deschis la intrebarea „care e cel mai mare vis al tau?” Si de cate ori am fost intrebata! Si tot de atatea ori am insirat o serie de dorinte pe care le am, dar nu si esentialul.

***

Cuplul din imagine este un fel de „ideal” pus in practica. Scott Schuman si Garance Dore, doi guru din lumea modei si a stilului, s-au gasit! Doi oameni despartiti de un ocean, crescuti in culturi diferite, cu istorii de viata diferite, s-au intalnit intr-un spatiu comun, ghidati de pasiunea lor pentru moda.

PS: uitati-va ce picioare are aceasta femeie! La aproape 40 de ani!

foto: via MiuMau

La gura femeie, la mijloc mireasa

Dragostea nu are varsta. Mai ales cand e inspirata de cateva miliarde de euro (invidia din mine vorbeste).

Ducesa de Alba sau, conform actelor, Maria del Rosario Cayetana Alfonsa Victoria Eugenia Francisca Fitz-James Stuart y de Silva, tanara mireasa de 85 de ani, si-a impartit toata averea copiilor si nepotilor pentru permisiunea de a se marita cu alesul inimii sale, „un tinerel”  din popor de numai  60 de ani.

Femeia isi traieste viata. Bravo ei! Chiar daca aristocrata cu cel maul lung titlu nobil din lume arata putin subred si cu o fata de mumie, ea nu ezita sa ofere de fiecare data cand iese in lume cat un mic spectacol. Ieri, de exemplu, a dansat flamenco.

Imi plac asa femei. Care nu se tem sa para ridicole. Si care vor sa se bucure de viata, indiferent de…

foto: google

Un raspuns pentru copilul meu

Daca Ilinca m-ar intreba ce e cel mai important in viata, i-as raspunde – dragostea. Si sunt sigura ca ma va intreba. Deoarece acum, cat sunt inca mici, oamenii nu se tem sa puna intrebari esentiale. Pentru ei totul urmeaza sa fie descoperit, trait, gandit, verificat. Copiii au inca timp sa inteleaga.

***

Daca dragoste nu e, nimic nu e. Si orice s-ar face, oriunde s-ar merge – scopul este unul – sa gasim dragostea. Dragostea care, de multe ori, ne-a fost data cu tsaraita in copilarie. Sau nu ne-a fost data deloc. Dragostea pe care am cautat-o cu lumanarea cat am fost adolescenti si din cauza careia mai nu am aprins casa. Apoi, dragostea pe care ni s-a parut ca am gasit-o, odata cu primul barbat/ prima femeie. Si care n-a fost sa fie.

Si asa din zi in zi. Din an in an. Sunt momente cand ne pare ca, uite, am prins-o de poale, o tinem cu toate fortele, ba, se mai intampla sa ne luam cu ea la tranta. Poate, poate va sta cu noi…Ea insa are alte planuri, alte locuri de vazut, alti oameni de intalnit. Iar noi ramanem. Cu gust amar in gura. Si aceeasi inima mica, fragila. O inima – care de atata asteptare, de atata dor de ceva ce n-a avut niciodata, dar pentru care simte ca are un loc gol, neocupat – e gata sa apuce campii, sa rastoarne munti, sa treaca mari. Si oceane de indiferenta.

***

Cand Ilinca imi va pune aceasta intrebare, voi sti cum sa-i raspund. Am s-o incredintez ca dragostea poate fi gasita. Chiar daca vor trece cativa ani buni pana va da de ea. Chiar daca o va gasi la o margine de drum, obosita, chinuita si plina de praf. Va fi dragostea pe care a cautat-o. Iar pentru a-i usura cautarile, voi avea grija sa-i pun in buzunar o bucatica din dragostea mea, dragostea de mama, pe care o port intotdeauna cu mine, invelita intr-un batistuta alba, curata, cusuta de partea interioara a vestei, chiar in dreptul inimii. Am grija de ea, de frica sa nu fie alterata de false asteptari si de exigente absurde. Cultivate cu atata pricepere de toti parintii care au uitat sa iubeasca.

foto: David Thunander via surferdude182

Vacanta neplanificata

Omul din mine protesteaza. Femeia din mine tace, ascunsa rusinata dupa firul de par de care s-a tinut viata ei in ultimile doua saptamani.

Ei, viata este prea tare spus. Fie, inlocuiesc viata cu liniste, echilibru, stabilitate, capatata cu atata greu, ratiune, bun simt, integritate morala. In fine, tot ce am adunat, pus cap la cap, fir la fir, bob la bob in ultimul an.

Femeia cand vrea – poate. Poate orice. Isi poate pierde capul de buna voie, apoi aduna pe bucatele ramasitele de ratiune imprastiate pe o raza de 500 de km. Si apoi, de ce nu ai ceda celui de-al doilea impuls? Il neglijezi pe primul, iti justifici noaptea nedormita de atata emotii si proximitate de neiertat, printr-o cafea inoportun de tardiva. Apoi te lasi dusa de val. Un val care vine si te ia cu violenta, te arunca pe mal, te mangaie, te alinta, apoi iar izbucneste cu furie. Un val care se ascunde doar in sufletul tau. Sufletul celuilalt e o mare linistita. Intre doua furtuni.

Oricum nimic nu dureaza. Iti repeti asta ca o mantra. Oricum nimic nu dureaza. Iti inghiti kilogramul de lacrimi care navalesc cu viteza unui tsunami. Te tii demna, tare, putin ironica. Ca esti om matur. Cresti alt om. Nu poti fi o smiorcaita.  „Da, pa, pe curand…” Suna-ma cand esti in…”

***

Vecinul din tren e cel mai bun confident. Numai el are privilegiul sa adoarma in ritmul plansului unei femei. E si cel mai corect. Se trezeste in zori, isi strange grijuliu albiturile, se incalta atent si paraseste trenul. Impreuna cu taina vecinei sale.

Amintiri din copilărie sau de ce am plâns azi în hohote

tanti Nastea

Azi i-am văzut pe părinţii mei tineri, frumoşi, fericiţi… Am înţeles că, deşi fizic seamăn foarte mult cu tata, sunt, de fapt, copia mamei şi fratele meu, care are ochii şi buzele mamei, este copia lui tata.

L-am văzut pe tatăl meu… care nu mai este… Mi-am dat seama că foarte curând voi avea vârsta la care el a plecat de printre noi. Abia acum realizez cât de tânăr a fost. Oare ce-l face pe om să fie atât de disperat încât inima să nu-i mai reziste şi într-o zi…

L-am văzut azi tânăr, parcă sfios şi un pic nesigur… nu de decizia pe care a luat-o, ci de fericirea pe care a căpătat-o. Parcă nu-i venea a crede că tot ce i se întâmplă este adevărat. Apoi, mă uitam în ochii mamei. Avea aceeaşi expresie pe care am avut-o eu în ziua nunţii mele: mirată, tremurătoare şi undeva uşurată :) că uite na… s-a măritat :)

Părinţii mei s-au iubit foarte mult. Nu i-am văzut niciodată certându-se, poate aşa mai fârnâiau şi ei pe alocuri, ca nişte aricei, dar fârnăiala nu dura niciodată mai mult de 10 minute, după care urma o fornăială plăcută în dormitor :)

Am avut parte de o copilărie FOARTE fericită şi le mulţumesc părinţilor că mi-au dat un exemplu cât de frumos posibil. Mă întreb de ce Dumnezeu l-a luat pe tata, iar mamei aşa şi nu i-a fost dat să-l înlocuiască. De ce iubirea lor a trebuit să fie întreruptă atât de brusc… Dar sunt sigură că cerul ştie toate răspunsurile. Poate întreruptă la cel mai interesant moment, povestea lor rămâne veşnică. Uneori lucrurile care nu se duc până la capăt au cel mai frumos capăt posibil.

Post Sf. Valentin

Ilinca a venit acasa cu o inimioara din carton. Mica, rosie, cu o inscriptie pe ea. Am lipit-o pe frigider si mi-am dat seama ca eu nu m-am intors acasa cu inimioare din carton de vreo 16 ani.

***

Ieri strazile Chisinaului erau pline de tineri cu trandafiri lungi de cate un metru, inveliti singuratic si, oarecum, trist, in folia de plastic. Cei mai avuti sau, poate, mai ingeniosi, duceau si o punga de carton in care era ascunsa o jucarie de plus sau o sticluta de parfum…Ma rog, domnisoarele de azi au gusturi.

***

Intotdeauna m-am simtit nelalocul meu, fiind pusa in situatia sa accept cadouri. Cadouri de Sf. Valentin? De ce? Pentru ce?

Daca ma iubeste imi da parfum…sa zicem Chance de Chanel. Daca mi-a dat doar o floare si un iepuras de plus, nu e decat un toromac. Dar cum altfel? Nu l-a dus capul nici macar sa stranga bani, daramite sa-i faca…E atat de trist acest scenariu si aceasta zi in care trebuie sa arati cat de mult iubesti.

***

Vecina de la sapte a sunat-o seara pe mama. Si a felicitat-o cu „sarbatoarea”. Dadaca Ilincai, plecand acasa, mi-a strigat un „cu sarbatoarea”, femeia ce statea in spatele meu in rand la magazin, sarbatorea de dimineata…

Ieri toti au celebrat dragostea. Cu bete la capatul carora sunt infipte petale de trandafiri, cu ursi de plus de provinienta dubioasa, cu pungi de carton umplute cu ce-a dat Domnul, cu felicitari kitschioase si baloane care se sparg a doua zi. Love is all around.