Flori

In ultimul timp nu mai suport flori in casa. Ma necajesc cand se ofilesc. Ma enerveaza petalele care cad pe masa mea de lucru, pe masa din bucatarie sau pe drumul dintr-o camera spre lada de gunoi. Ma strseaza faptul ca trebuie sa le ingrijesc, sa le schimb apa, sa le tai tulpinele si frunzele vestejite, iar atunci cand uit, ma gandesc cu vinovatie la aceste elemente ale naturii atat de firave, care nu vor mai avea scapare si vor muri din cauza ca dimineata, inainte de a iesi din casa, nu am reusit sa le acord atentia cuvenita.

Am decis sa nu mai aduc acasa flori. Insa, de cate ori vad o babuta cu un brat de liliac la doar 5 lei, un buchetel de lacramioare sau o caldare cu bujori, nu ma pot stapani si cumpar. Le aduc, apoi, acasa si le ofer mamei. Las’ sa-si bata ea capul, ca ei inca ii plac florile in casa.

foto: din arhiva personala

Promisiune

Vacanta a luat sfarsit. De azi ma trezesc iarasi la 6.00 si nu la 7.30. Aceasta mica schimbare este radicala in viata mea. Chiar daca in clipa trezirii ii urasc pe toti, ma concediez, ma inchid in casa pentru tot restul vietii, odata iesita in prospetimea de afara, cu Ilinca de-o mana si cu geanta grea in alta, ma bucur. Prosteste, oarecum. Fara niciun motiv aparent, vizibil, palpabil.

Dar, cat e de frumoasa promisiunea unei vieti noi! In acea zi totul poate fi diferit. In acea zi se pot intampla 10 lucruri extraordinare. In acea zi imi poate veni acea solutie geniala pe care o astept in fiecare clipa sau curajul de a face pasul cela pe care il aman de cativa ani. In acea zi se poate naste o noua viata.

foto: aici

Buna dimineata!

Cunosc un om care in orice ora a zilei se saluta cu „buna dimineata!”. De cate ori il intalnesc, automat il intreb „Ce mai faceti? Cum va merge?” Apoi, brusc, imi musc limba. Intrebarea mea este de prisos. Deoarece omului ii merge bine. Chiar daca cineva ar crede ca nu e neaparat precum sustine el, cu un zambet de milioane, pe fata lui de barbat trecut de 50 de ani, eu vreau sa-l cred.

Ah, ce-mi plac acesti oameni care nu se incrunta de fiecare data cand te aventurezi sa-i intrebi „cum iti merge?” si iti raspund zambind ca „totul e minunat, viata e frumoasa, iar fiecare dimineata e promisunea unei zile mai bune”!

Sunt , insa, si din astia care se tem sa recunoasca ca totul e ok, ca sunt vii, relativ sanatosi si ca acest fapt este deja o victorie. Ei se vaicara intr-una. Ei nu au bani. Sunt cei mai bolnavi. Partenerul lor de viata e un betiv. Sau partenera e o descreierata. Copiii – niste erori a naturii. Si toate aceste reactii chiar daca le merge bine, iar copiii lor nu sunt cei mai pierduti. Pentru ei primul gand de dimineata este „of, las’ ca si ziua asta se va termina odata…” Se va termina, cu siguranta. Si dupa? Ce va fi dupa? O alta dimineata. O alta zi, exact ca precedenta. Si asa pana la capatul vietii. O viata petrecuta in vaicareala, spaima sa nu afle vecinul sau ruda ca iti merge destul de bine. O viata in care ai uitat sa spui copiilor cat de mult i-ai asteptat pe lume si cat de mult i-ai iubit. O viata in asteptarea serii.

***

In fine, oameni buni! Buna dimineata! Chiar daca e amiaza deja. Si, faceti un lucru bun: inchideti ochii si promiteti-va ca din aceasta clipa si pana la sfarsitul vietii fiecare dimineata va fi promisiunea unei zile mai bune. Iar daca cineva va va intreba „Cum va merge” – sa zambiti larg si sa spuneti „Foarte bine!”.

foto: food to heart

Dimineata

Dimineata in Joordan

Masina care m-ar duce la servici, daca as trai intr-un "boat-house"...

Si barcile pe care as pluti daca as trai intr-un "boat-house"

Nu, nu sunt in Amserdam. Sunt pe Vlaicu-Parcalab colt cu Stefan cel Mare si vad din geam un panou pe care e scris cu galben pe rosu „Aur”. Daca as fi acum la Amsterdam as vedea altceva din fereastra. Nu pot spune ce anume exact, dar stiu cu siguranta ca acolo vor fi zeci de biciclete, multe capuri blonde si cretoase, copii foarte usor imbracati, in drum spre scoala, cativa turisti grabiti cu harti in mana, doua-trei masini, care par intotdeauna in plus in peisajul neerlandez…

***

Nu stiu cum e la altii, pentru mine, insa, foarte mult conteaza privelistea din ferestra. Fie acasa, fie la servici…

***

Tu ce vezi prin ferestra?

heeeelp!

Dimineata unei mame de familie este o cursa contra cronometru. Scoala-te prima, fii prima la baie – pentru a lasa apa sa curga si sa se incalzeasca pentru dragii tai-fii prima la bucatarie-pentru a pune ceainicul pe foc, imbraca-te in fuga, ungeti crema cu un deget pe o treime din fata, beati ceaiul din picioare in timp ce-ti numeri banii ramasi in portmoneu. Pe ultima suta de metri iti dai seama ca –o, blestem-iar intarzii la servici. Si inca nu ai iesit din casa. Si odorul nu este inca imbracat si hranit.
Fiecare dimineata se transforma intr-un horror filmat in slow motion. Tu tipi in mijlocul apartamentului, cu parul ravasit si fara machiaj (de aici si horror-ul), iar in jurul tau se misca o percehe de zombi, indiferenti si flegmatici.
Buna dimineata! O noua zi incepe.