inspiro

Nu ma pot decide ce ma inspira mai mult: designul francez sau cel scandinav. Intre timp, fiind in asteptarea revelatiei, ma inspir din ambele.

Si, ca prin minune, am gasit site-ul mult-iubitei si indragitei companii Ikea (care asa si nu si-a deschis magazin la Durlesti)! Un site frumos, curatel, plin de lumina si idei frumoase ce pot fi copiate, adaptate, remodelate. Ei, nu-i bai ca nu inteleg suedeza, vorba ceea „o data sa vezi, decat de 100 de ori sa auzi…sau sa citesti”.

***

Imi plac suedezii. Pentru ca sunt blonzi, inalti, linistiti, au case si mobila alba, ochi albastri si maninca multe legume.

foto: http://livethemma.ikea.se/

The Selby – noua mea adictie

The Selby este noua mea adictie.

***

Sunt genul de om care se plimba seara pe strazi pentru a trage cu ochiul in casele oamenilor, iar Todd Selby, fotograf de moda si interioare, este omul care imi satisface curiozitatea mea de voyerista fara ca eu sa-mi ridic fundul din fotoliu.

Acest tanar are trecere in cele mai ravnite apartamente, ateliere si bucatarii a celor mai talentati si stilati oameni. Spune un nume si Todd Selby, cu siguranta, are sau va avea fotografii din interiorul care te intereseaza.

***

Eu sunt in stare sa petrec o zi intreaga, cu ochii in ecran, trecand dintr-o camera in alta a designer-ului Kate Spade, scotocind cu ochii in fiecare coltisor din biroul icoanei stilului, Inès de la Fressange sau sa asist la prepararea panna cotta in unul dintre cele mai renumite restaurante din New-York.

***

Tom Selby a devenit Biblia mea in ale design-ului. La el gasesti tot ceea ce trebuie sa stii si sa vezi despre interioarele care conteaza. Si sa te inspiri.

foto: google/ foto coperta: philippe stacrk (google)

Interiorul meu

Vi s-a intamplat vreodata sa gasiti, intamplator, o fotografie de care nu va puteti desprinde ochii? Uite asta mi s-a intamplat in clipa in care am dat de fotografia acestui interior. Din prima zi si pana acum, deschid in fiecare dimineata fisierul cu aceasta poza si, practic, simt cum sunt intinsa pe acea canapea cu o carte in mana.

***

Imaginatia ma poarta uneori atat de departe, incat simt cum fosnesc frunzele in copacul de afara, cum trec cateva masini rare pe strada, cum bea cineva o cafea la terasa de la coltul blocului…Ilinca are 8 ani si e la scoala. Ea e inalta, cu parul lung si drept, asa cum am visat sa-l am si eu.

foto: http://www.apartmenttherapy.com

Metalolom

Ilinca de cateva saptamani bune nu doarme in camera sa. Si nici nu se joaca acolo. De vina este atmosfera neospitaliera din ea…din cauza dezordinii. Nu sunt talentata si nu stiu cum s-o conving sa stranga. Astfel, camera ei a devenit un depozit, pe jos sunt aruncate jucarii, recipiente din plastic si panza pentru creioane, albume, cuburi si alte accesorii ale copilariei. Am mai  ajutat-o si eu, trantindu-i pe pat gramezi de haine pe care mi-e lene sa le calc. Acum caut solutii! Cum sa strang toate elementele de pe jos, unde sa le pun, ce sa mai cumpar sau sa mesteresc pentru a gasi cate un loc pentru fiecare obiect ratacit?

***

Uite italienii au venit cu o idee foarte buna. Patul „Abitacolo” desenat de Bruno Munari imi pare genial. Cat copilul e mic se foloseste ca si comoda+dulap, cand copilul creste – il transformi in pat. Aici mai exista si un bonus: cand copilul pleaca de acasa, poti muta aceasta piesa in garaj, sarai sau alta incapere ce serveste ca depozit si umple spatiile disponibile cu obiecte inutile, prezente in fiecare familie.

Sunt sigura ca se pot face si la noi asa instalatii. Exista insa o problemuta: marii nostri designeri  de mobila nu pot trece peste sabloane. Daca e mobila, atunci din PAL laminat si MDF!

***

Da-ti mamelor metal!