Una din zilele celea

Una din zilele celea cand te bucuri ca o tara si-a ales un nou presedinte care iti este simpatic. Si care a fost destul de destept sa-si ia si o sotie pe potriva. Si una din zilele celea in care iti stresezi copilul intentionat pentru a-l face sa-si asume unele responsabilitati. Si inca unda din zilele celea cand nu intelegi de ce unele femei se lasa antrenate in relatii de „ne-iubire”. Relatii deasupra caror planeaza fantoma fostei. Care intotdeauna va ramane femeia despre care se vorbeste in soapta, cu murmur aproape religios.

Una din zilele celea in care Philip Glass, ca si razbunarea, se mananca rece. Si se ruguma incet. Definitiv, daca razbunarea ar avea o colona sonora, ea ar fi semnata de Philip Glass. Dragostea neimpartasita ar fi semnata de Satie. Tristetea – de Brahem.

Una din zilele celea cand orice miscare irita. Si cand nicio mancare nu e destul de buna. Una din zilele celea cand stii ca vei visa cosmaruri. Si inca una din zilele celea cand cea mai buna prietena nu e atat de sigura ca ar trebui sa tina cu tine. Una din zilele celea cand intelegi, odata si pentru totdeauna, ca unii oameni refuza sa te auda. De aceea ca femeile nu au ce spune. Si ca cea mai sigura metoda de feed-back e sa le cumperi o jacheta din blana. Una din zilele celea cand cel mai bun plan e sa-ti amani toate planurile. Si sa te duci acasa ca s-o faci pe suparata.

Una din zilele celea cand vrei sa-ti trimiti copilul la tatal sau, sa stingi lumina in viata, sa-ti tragi plapuma peste cap si sa astepti sa treaca iarna.