Matineul, bata-l norocul…

Astept o lege care sa interzica matineele. Dar stiu ca voi astepta in zadar. Intre timp, nu-mi ramane decat sa rezist stoic hoardelor de parinti care se imbulzesc la usa grupei cu idei de tinute, idei de mese dulci si propuneri, care mai de care, in privinta sumei pe care trebuie s-o dea in plic.

***

A inceput sezonul matineelor de primavara. Acum toate administratiile institutiilor de invatamant prescolar isi vor baga mainile in sacul cu bani, asa cum imi bagam eu mainile in sacul cu zahar al bunicai. Ei, bine, la cineva sacul o sa fie ros de soareci, carpit sau nitel mai mic, dar toti isi vor lua portia. Mai putin parintii, care se vor desparti de vreo 400-800 de lei (depinde de gradinita) cu aceasta ocazie.

***

Azi a avut loc un lucru nemaipomenit in viata familiei noastre. I-am inchiriat Ilincai o rochie, din alea „roz-bonbon”, pentru matineu. Mi-am zis ca daca tot e penultimul matineu de la gradinita, sa-i fac o placere, s-o imbrac in „printesa”. Aceasta extravaganta neinspirata m-a costat 200 de lei. Si asta fara accesorii. Si asta fara sa includem pretul „fonogramei”, al fotografiilor (8 lei bucata) si al discului (160 lei). De bani in plic – tac, deoarece nu dau.

***

Iar daca cineva o sa fie destul de naiv sa incerce sa ma convinga ca bucuria copiilor n-are pret, asa cum obisnuiesc s-o faca unele mamici, intre doua vorbe cu educatoarea in vestiarul grupei, sa nu-si iroseasca coardele vocale. Pe copii poti sa-i bucuri la preturi reduse sau, SURPRIZA, gratuit (!), asa cum se intampla pe timpul cand eram eu copil sau asa cum se intampla in alte tari din fostul spatiu socialist (ma refer la experienta noastra ceha, cu matinee absolut gratuite, ce-i drept fara fite, ceea ce n-ar place parintilor nostri).

***

Dragi deputati, daca vreti sa-mi pierd timpul inca o data cu alegerile, faceti ceva cu matineele astea!

Economia de piata pe intelesul moldovenilor

Moldova a fost pe buna dreptate numita Planeta. Aici totul functioneza dupa un sir de legi aparte. Sau nu…nu sir. Sirul presupune ordine, la noi insa ordinea este un cuvant extraterestru.

Nu incetez sa ma minunez cum stim noi sa inventam roata in fiecare an, cum gasim demonstratii pentru cele mai aberante teorii, cum stim sa ne  convingem concetatenii de niste lucruri absurde, idioate si strigatoare la cer.

***

Nici pana in ziua de azi nu inteleg cine si cum fixeaza preturile in tara asta.  Cand m-am intors in Moldova nu am inteles si, iata, au trecut aproape 3 ani si inca ma intreb care sunt legile pietii dupa care functioneaza lucrurile la noi.

Mai pe scurt, am cumparat un set „caciula+fular” pentru Ilinca de la Oviesse. Si culmea! Ai nostri nu s-au obosit sa scoata cel putin pretul italian, sa nu ne zadare cu cei 3 euro pe care fericitii locuitori ai Iatliei i-au dat pe aceste accesorii, in comparatie cu moldovenii, care stiu rostul la facut bani si l-au vandut cu 149 de lei…Deci, de 3 ori mai scump!

Ce sa mai zic de tricoul cumparat ieri de ICHI cu 100 de lei? Fericita de mine! Eu l-am luat cu 100, cineva insa vara l-a luat cu 369 de lei. Ei si ce daca el in Franta a costat 9,90 euro?

 

***

Economia de piata si-a pus amprenta si pe gradinite. Aici, la fel, totul functioneaza dupa o logica de fier uzat. Vin matineele de iarna (acestei teme ii voi dedica un post aparte). Parintii incep deja sa se adune pe la colturi de vestiare si sa se susoteasca despre cat strang. Am fost chiar astazi martora unor astfel de susoteli. O mama a zis ca ar trebui de strans 250 de lei pentru matineu. Asa din pod, fara o foaie cu calculele necesare, care ar justifica suma. La care alta sare, ca nu, nu, 250 de lei e prea putin. Prea putin pentru ce? Pentru o grupa formata din 26 de copii? Compromisul a invins, cum se intampla de obicei la moldoveni.  A doua mama a soptit, foarte kafkian, ca „o sa se consulte” si va da raspunsul cat de curand. Sa se consulte cu cine? Cu Ministrul Educatiei? Cu Dumnezeu?

***

Explicati-mi, va rog.

Darea de seama de la matineu sau coruptia se invata la gradinita

Credit foto: Filomena Scalise

Toamna se numara bobocii si banii din plic. Pe care i-au pus parintii si i-au inmanat semi-jenati, semi-fericiti ca au de unde, educatoarei si dadacei. Se presupune ca aceste doua personaje se mai impart, dupa o formula demult prestabilita, cu „sefa” care, la randul ei, se imparte cu inspectoarea de la directia municipala, care la randul ei se imparte cu…, care…cu….etc.

Deci, am avut matineu. Dimineata, intrand in dormitorul copiilor, ca sa-mi imbrac fata, dau acolo peste doua mamici, demne membre a Comitetului parintesc. Femei, care sunt, in mod normal, in relatii foarte joviale cu educatoare. Domna X, blonda, lipsita de o inteligenta stralucita, se lanseaza intr-o ofensiva fara precedent in toata istoria mea recenta.

– …Iarasi refuzati sa dati bani?

Eu, care pana in acea clipa de adevar, am crzut cu naivitate ca nu se mai strang la noi la gradinita bani, pe dupa colturi si pe sub mese,  am tresarit:

– Pai, nu am fost informata ca iarasi strangem bani…- indraznesc eu sa ma apar.

– Da, ce noi trebuie sa informam fiecare parinte in parte?- sare a doua mamica, baiatul careia e indragostit de fata mea. – Deamu’ trebuie sa stiti ca la orice matineu se strang bani!

– Aaa, dar ati fi putut, cel putin, sa-mi spuneti care e suma pe care o strangeti…-indraznesc eu, in cele din urma.

Aici, insa, discutia noastra a luat sfarsit. Eu nu am primit niciun raspuns. Cat au strans ceilalti parinti- habar nu am. Stiind insa sumele care se practica la noi, nu e greu sa calculez cat a a vut de castigat sistemul nostru de invatamant prescolar de pe urma matineului fetitei mele. Si asta intr-o singura zi, intr-o singura grupa….

***

Intre timp, Ilinca a fost exilata, ca la fiecare matineu, in fundul salii. Ea a recitat doar 3 poiezioare debile. Inainte de matineu ea mi-a spus: „Eu sunt nimeni…”, „Cum asa?” „Pai Ilenuta e Fata Babei, Anisoara-Fata Mosneagului, Adriana- Toamna, iar eu iarasi nimeni…”

La grădiniţă

Prinţesa mea a început să frecventeze grădiniţa. Dar această aventură a fost scurtă, deoarece după două zile am luat-o acasă plină de muci şi o tuse înfloritoare. Eh, dar asta nu e cel mai straşnic. Organismul se adaptează în felul lui la schimbările din viaţă.

Mai greu însă mă adaptez eu la sistemul nostru. Am ales o grupă privată. M-am informat, am citit forumuri, am citit contractul şi, ca o naivă, am crezut, că plătind taxa conform contractului, nu mă va bate nimeni la cap cu felurite strîngeri de bani „pentru perdele, pentru căieţele, pentru ziua paraşutistului”

A doua zi de grădiniţă, aşteptîndu-mi duduiţa să se îmbrace, mă abordează o mămică care, fără să se salute, fără să se prezinte, îmi cere 100 de lei. La răspunsul meu (cel mai natural posibil) că nu am la mine 100 de lei, m-a privit cu uimire şi…m-a luat la rost. Că e ziua învăţătorului, că toată lumea a dat deja, că noi suntem unicii care nu am participat. La replica mea că suntem doar a doua zi la grădiniţa ea îmi declară cu un ton sentenţios, cu o nuanţă de ultimatum „că doar vrem să facem parte din colectiv”.

Nu, dragă doamnă, nu vrem să facem parte din colectiv. Mai ales dintr-un colectiv care e format numai să te scurgă de bani şi să te pună la punct. Decizia mea este luată, nu dau nici un banuţ ce nu este prevăzut de contract. Excepţie va fi ziua în care vor strînge bani pentru copiii din Kenya, care suferă de foame în urma secetei de anul acesta.

PS: voi reveni pe parcurs la acest subiect

Noua metodă de protejare a copilului

„Dacă doriţi ca copilul Dvs. să fie protejat şi iubit la grădiniţă, la fel ca şi acasă, atunci angajaţi-vă în calitate de educatoare în grupa lui!!!”

Acesta ar fi sloganul campaniei pe care aş lansa-o pentru a sensibiliza opinia publică faţă de grădiniţile noastre de copii.

Şi, deoarece, sunt cea cu ideea, am şi adus-o la viaţă. Fetiţa mea e la gradiniţă şi eu sunt educatore în grupa ei! Ştiu că această iniţiativă este criticată de unii părinţi şi, mai ales, de părinţii din generaţia mai veche, care consideră că astfel îmi supra-protejez copilul, eu însă cred că un copil nu poate fi nicoodată prea mult protejat sau iubit.

Acum eu sunt sigură că NIMENI nu va ţipa isteric, nu va ridica mîna, nu va insulta, nu va îndopa cu pîrjoale de peşte, COPILUL MEU. Plus un mic bonus de 700 de lei.