Chisinaul de duminica

De mica o intrebam pe mama de ce m-am nascut in tara asta, in orasul asta. Si de altii s-au nascut la Londra, New-York, Tokyo sau Paris? Sunt zile cand simplul fapt de a trai in Chisinau imi pare o nedreptate. Desi, singura am ales sa revin. Dar, cum putea fi altfel cand aici, pe fiecare metru patrat regasesc cate o amintire?

Sunt, insa, suficiente amintirile pentru a iubi un loc? Da.

***

Tin minte acum 4 ani petrecusem vara la Chisinau. Intr-o noapte reveneam acasa in taxi. Din boxe suna piesa Anastasiei Lazariuc „Ca prima oara”.  M-a invaluit un fior, acre se ridica treptat din talpi pana in crestet. Eram fericita. Atat de fericita incat imi venea sa plang. Atunci am simtit cu fiecare fibra ca nu voi scapa de acest oras. Ca aici voi reveni, indiferent de punctul de pe glob pe care ma voi afla. Peste 3 luni am revenit. Si am ramas.

***

Daca vreti sa descoperiti un altfel de Chsinau, iesiti afara dimineata sau seara, intr-o duminica. Strazile sunt calme, luminoase, calde, pline de mici colturi poetice. Atunci se vede adevarata fata a orasului, cea a unei urbe provinciale, cu ograzi interioare, cu vecini la sfat, cu pisici lenese, cu multa, multa liniste si copaci seculari. Chisinaul care imi place si de care mi-i dor. Chiar si atunci cand sunt aici.