Chisinaul de duminica

De mica o intrebam pe mama de ce m-am nascut in tara asta, in orasul asta. Si de altii s-au nascut la Londra, New-York, Tokyo sau Paris? Sunt zile cand simplul fapt de a trai in Chisinau imi pare o nedreptate. Desi, singura am ales sa revin. Dar, cum putea fi altfel cand aici, pe fiecare metru patrat regasesc cate o amintire?

Sunt, insa, suficiente amintirile pentru a iubi un loc? Da.

***

Tin minte acum 4 ani petrecusem vara la Chisinau. Intr-o noapte reveneam acasa in taxi. Din boxe suna piesa Anastasiei Lazariuc „Ca prima oara”.  M-a invaluit un fior, acre se ridica treptat din talpi pana in crestet. Eram fericita. Atat de fericita incat imi venea sa plang. Atunci am simtit cu fiecare fibra ca nu voi scapa de acest oras. Ca aici voi reveni, indiferent de punctul de pe glob pe care ma voi afla. Peste 3 luni am revenit. Si am ramas.

***

Daca vreti sa descoperiti un altfel de Chsinau, iesiti afara dimineata sau seara, intr-o duminica. Strazile sunt calme, luminoase, calde, pline de mici colturi poetice. Atunci se vede adevarata fata a orasului, cea a unei urbe provinciale, cu ograzi interioare, cu vecini la sfat, cu pisici lenese, cu multa, multa liniste si copaci seculari. Chisinaul care imi place si de care mi-i dor. Chiar si atunci cand sunt aici.

Vreau Chisinaul inapoi.

Pentru a nu ramane in urma in polemica monumentelor istorice din Chisinau si pentru a mai arunca o piatra in gradina dragei tanti Nastea, care a avut curajul sa-si exprime punctul de vedere diametral opus de al „Postasilor Chisinaului” si a unei buni parti a locuitorilor Capitalei, voi explica in cateva randuri autoarei blogului mentionat de ce un oras fara centru istoric nu poate fi atragator nici pentru locuitorii lui, daramite pentru turisti. Or, daca vizitatorii din Marea Britanie, Germania si Italia s-au aratat incantati de stecopachetele noastre, cum se intampla ca turizmul nu este un punct forte in economia Moldovei, iar turistii prefera sa ia cu asalt Lvovul, renumit pentru arhitectura sa, decat Chisinaul, raiul pristroicelor la pristroici?

Eu nu cred in mitul micului nostru orasel comod, cu gropi, cladiri hidoase si monumente istorice in paragina, dar totodata atat de simpatic si plin de personalitate. Am calatorit de ajuns pentru a-mi da seama care e diferienta dintr-un oras plin de carisma, asemeni unui om de la care nu te poti rupe si un oras care nu e decat o adunatura de cartiere, cladiri, piete, fara cap si coada, care mai are si pretentia (vezi doamne) sa demoleze o hruba istorica, neestetica, ce poate fi inlocuita cu succes de un nou centru comercial mega-plictisitor. Chisinaul nu e New-York si nu va veni nimeni la noi sa se minuneze de zgaraie-norii ce se ridica deasupra oceanului. Iar in cazul in care nu ne duce capul sa fim un centru cultural, cel putin de importanta regionala, eu zic ca ar fi o idee buna sa pastram orice bucatica de arhitectura veche, s-o renovam si s-o prezentam lumii ca un loc plin de trecut, pe care noi il respectam si pe care il valorificam.

French Street (Fransız Sokağı)/Istanbul

Sunt zeci de exemple de proiecte de renovare a cartierelor  delabrate din diverse capitale ale lumii. Unul dintre cele mai dragi mie este Strada Frantuzeasca din Istanbul. Ideea e ca oamenii nu distrug, ci refac, adaugand un strat gros de vopsea colorata amestecata cu o istorie frumoasa. Pentru a vinde si pentru a face lumea sa creada in povesti si sa se bucure.

***

Eu imi iubesc orasul, deoarece aici m-am nascut. Eu, insa, pot sa-i ofer copilului meu ceva mai frumos, in care el sa simta un om deosebit, care traieste intr-o lume deosebita. Frumoasa, plina de detalii, de oameni care stiu povestea fiecarui colt de strada si care sunt bucurosi s-o imparta cu fiecare curios.

PS: acum doi ani, intr-o vacanta la Cernauti, mancam clatite cu ciuperci intr-un local minuscul ce avea doua mese frantuzesti afara, pe trotuar. Proprietara (in acelasi timp chelnerita) s-a apropiat de noi pentru a socializa. A fost un moment special, in care ea ne-a povestit despre istoria orasului si a strazii pe care ne aflam. Am dat peste o atitudine si o bucurie de trai anume in acel oras, inconjurata de acele case vechi, dar pastrate, pe care nu am intalnit-o niciodata la noi. Asta si este cea mai mare diferenta dintre un oras cu centru istoric pastrat si o adunatura de centre comerciale: povestea.