Da’ voi stiti ce mananca copiii vostri la scoala?

Ilincai ii place scoala din doua motive: acolo sunt prietenii ei si acolo poate sa manince salam si crenvursti.

***

Politica alimentara din casa noastra e stabilita mai mult de mine. Desi am apucaturi de dictator (ereditatea, bate-o norocul) si puteam foarte simplu sa interzic unele alimente, m-am abtinut de la aceasta practica, exagerata in opinia mea. Eu sunt de parerea ca un copil trebuie sa guste de toate. Sa stie ca inseamna carne, suc din cutii, salam, cascaval, biscuiti, bomboane, apa dulce si alte alimente din carton si vopsea pe care un om matur, atent la cum arata si ce mananca, le-ar evita. Asadar, in zi de sarbatoare cumparam salam, cascaval si suc. De doua-trei ori pe an mergem la McDonalds si mancam hamburgheri, cartofi prajiti si bem Coca-Cola. Undeva la doua saptamani, macaroanele din farfuria ei sunt amestecate cu crenvursti fierti.

Nu vreau sa-i interzic nimic. Orice restrictie este calea directa spre incalcarea ei. Mai ales la un copil. Nu-l lasi sa manance salam, bomboane si biscuiti sau sa guste din sticla cu „Coca-Cola”? Fii sigur/a la scoala se va gasi cine sa-l serveasca. Si asta pana in ziua in care copilul va intelege ca la pauza mare reuseste sa fuga pana la ghereta de langa statie ca sa-si ia doza de „fructe interzise”.

***

Dar…intotdeauna exista un dar. Poti tu, in calitate de parinte sa-i explici copilului de mii de ori, ca salamul se mananca rar, de pofta, si ca deliciosii crenvursti nu sunt decat „carton” innmuiat in apa si din aceasta cauza ar fi bine sa-i evita si sa manance supa cu cartofi si morcovi din gradina bunicii, cand scoala ii hraneste cu salam si crenvursti o data la doua zile, pai degeaba…Nu-ti ramane decat sa mergi sa-i scoti singur/a salamul si crenvurstii din farfurie sub privirile aiurite ale invatatoarei si chicotelele colegilor de clasa.

Eu o intreb in fiecare zi pe Ilinca ce a mancat la scoala si am observat ca anul acesta salamul e la loc de cinste in meniu. Daca nu e dimineata salam cu terci, pai e la amiaza salam cu orez. Si tot asa. Salam in supa, salam in sos, salam in orez, salam pe paine si, mai nou, salam ca acompaniere la terci. Cand se termina salamul, vin crenvurstii. In sos, in terci si in orez. Degraba si in compot.

Acum am inceput serios sa ma intreb cine alcatuieste meniurile pentru scoli, dupa ce principii se conduc in alcatuirea lor (sa fie ieftin si mult in kil?), de unde sunt cumparate produsele, a cata parte dintre aceste produse ajung de facto in farfuriile copiilor, in ce conditii este pregatita mancarea si cat de des isi spala bucataresele mainile?

***

Azi se vorbeste tot mai mult despre optimizarea educatiei, investitii in scoala si alt bla-bla-bla, care pe mine, ca parinte, ma lasa rece, atat timp cat eu nu stiu ce-i baga statul copilului meu in gura. Literalmente. Or, cantina scolii a devenit un loc „cu usile inchise”.

In astfel de conditii, parintilor nu le ramane decat sa nu-si lase copiii sa manance la scoala si sa vina de 2 ori pe zi ca sa le ofere un meniu complet. Stit si voi – borsicior in borcanel, terci intr-o cutie, o parjolita cu sos in alta, compot in sticla sau ceai in termos. Si asa in fiecare zi, 8 luni pe an. De ploua, de e vant…