Seara de seara

Intotdeauna am fost curioasa sa stiu ce fac oamenii cand ajung seara acasa.

De cand eram mica imi aduc aminte ca mama se ocupa de „gospodarie”, care incapea intr-un apartament de trei camere, seria 143. Uneori, noaptea, prin somn, o auzeam in bucatarie, amestecand in cratita sau in baie, spaland rufe. Atunci imi parea normal. Cand am crescut, insa, gandul ca eu dorm, iar ea sta incovoiata deasupra cazii si freaca albiturile, ma facea sa-mi pierd orice pofta de viata. Astfel, din experienta de viata in experienta de viata, am ajuns sa-mi petrec serile altfel decat faceau parintii mei si semenii lor.

***

Eu astept seara cu nerabdare. Sa vin acasa, sa-mi regasesc familia, sa-mi citesc cartea, sa impletesc al treizeci si cincilea fular, sa fotografiez bucatele de viata, sa gatesc ceva, stiind ca nu sunt impusa de nimeni, sa privesc „Grey’s Anatomy”, sa-mi sun prietenile, sa planific o noua escapada, sa discut cu mama, s-o culc pe Ilinca si sa stiu ca mai am doua ore doar pentru mine.

***

Ce fac ceilalti oameni cand vin seara acasa? Cei casatoriti? Cei casatoriti cu copii? Celibatarii? Mamele singure? Cuplurile? Cei care traiesc intr-o familie mare, impreuna cu copii si bunei? Mai au chef sa faca ceva pentru ei? Sau totul se reduce la mancare-televizor-somn? Sidaca da – de ce?

foto: fotografia este o parte din rutina mea zilnica, inclusiv serala :)