Cartile copilariei noastre: Spiridon Vangheli revisited

Cine isi mai aduce aminte de Spiridon Vangheli? De iubitul Spiridon Vangheli, „tatal” lui Guguta? Stiati ca el a mai scris si altceva in afara de Guguta? La 30 de ani eu inca citesc cartea in care au fost adunate toate textele lui scrise pana in 1985.

Nu voi face aici un comentariu literar, voi lasa randurile lui sa vorbeasca:

Intr-o tara traia un om cu palarie. Nu era din cei care trezesc soarele – se tinea mai mult prin umbra. Azi se lipea de unul, maine de altul. A dormit cate o noapte in toate casele din partile celea.

Cand a ajuns cu dormitorul la marginea tarii, a venit vremea sa-si faca si el o casa…

Omul din cifra zero

De la o vreme ce l-a apucat pe Titirica? Nu, ca vrea in capitala si gata. Mama il amana cu o saptamana, sa-i mai creasca parul, iara tata a zis a lehamete: – Iaca drumul! Duca-se cat e in vacanta!

Si Titirica hai-hai pe drumul cela pana a juns la Chisinau. Si-a luat cusma, ca in sat la dansii era inca frig, dar in parcul din Chisinau cioroii isi faceau de acuma cuiburi...

 Cum a fost Titirica cuierul capitalei

Ce astepta mama, aceea s-a intamplat. Somnul, pe care nu l-a dormit Ciubotel, tot umbla din urma lui. Intr-o luni s-a trantit la pat, ca macar taie lemne pe dansul.

Afara era de acum marti – baiatul nu deschide o pleoapa…

Feciorii lui Ciubotel

Visez la o astfel de carte in editie noua, cu ilustratii noi, diferite, care ar demonstra ca aceste texte sunt atemporale si ca o carte pentru copii, frumos facuta, poate fi cumparata si citita si de maturi.

Cartile care bucura

Am fost marti la tara, intr-o vizita cu un continut mai putin vesel. Ei, dar asta e o alta poveste. Una ce nu se vrea povestita.

***

Istoria, care se rupe, insa, din mine, este istoria acestei carti. „Buna ziua…Multumesc…La revedere” de Gheorghe Gheorghiu, editata in 1968, pe cand parintii meu aveau doar 10 ani. Culmea e ca ambii au avut aceasta carte, eu gasind cate una in ambele poduri a ambelor case batranesti, situate la peste 350 de km. departare una de alta.

Imi place foarte mult aceasta cartulie. Deoarece e pozitiva, deoarece o tin minte inca de la varsta de 4 ani. Imi place ca in cartea din care citise candva mama, inca mai gasesc primele mele incercari de a desena „ca lumea”. In fine, in aceasta cartulie se ascunde o istorie intreaga. Istoria mea. De la origini pana in epoca contemporana.

***

Voi ce carti ramase de la parinrti aveti? Dar pe ale voastre le-ati pastrat? Chiar daca sunt in chirilica, copiii sunt foarte incantati cand parintii le citesc din cartile copilariei lor. Impreuna cu Ilinca am pornit o poveste de dragoste cu „Guguta” de Spiridon Vangheli, o editie din 1984. Cartea a avut de suferit de pe urma mea si a fratelui meu, acum Ilinca o ciufuleste si, sunt sigura, copiii ei tot o vor prinde.

De-as trai eu pana atunci, sa le discifrez alfabetul magic!

***

Va las acum sa savurati din copilaria a doua generatii.

Cum e sa fii mare si sa ai ochi de copil

Maja Linberg

Maja Lindberg

Eu mai cumpar carti pentru doar a ma uita in ele. Asa cum face un copil, care ignora textul si soarbe cu ochii fiecare detaliu din desen. Sunt o impatimita a ilustratiilor din cartile pentru copii. Mi-am dezvoltat deja gusturile mele proprii, foarte speciale in materie de grafica pentru copii, am exigente, sunt lucruri care ma irita, care ma incanta si care ma fac sa-mi pierd vederea si, uneori, banii.

***

Ieri am descoperit o femeie care imi place din cateva motive. Ea este ilustratoare, ea este suedeza, ea este o mama destul de relaxata, ea deseneaza cele mai simpatice fetite pe care le-am vazut vreodata. Ea se numeste Maja Lindberg si locuieste in Lomma, o comuna din Sudul Suediei. Maja Linberg inca nu a ilustrat carti, dar si-o doreste foarte mult. Pai iata, chiar daca nu cunosc suedeza, in clipa in care pe piata va aparea o carte pentru copii ilustrata de ea, voi face neapart rost de ea.

Maja Lindberg

Maja Lindberg