Despre dragoste si alti demoni

Eu nu-mi pot imagina ce poti face altceva intr-o vacanta la mare decat sa citesti.

Sau, ce poate fi mai placut decat cititul atunci cand stai intinsa pe un chaise longue si simti cum valurile marii se sfarama de tarm in ritmurile inimii tale?

***

Inainte de a pleca in vacanta am lansat un apel disperat catre toti prietenii mei de pe Facebook sa-mi recomande o carte „buna de citit la plaja”. Raspunsuri au fost cateva, toate demne si interesante (Bernard Weber, Ana Gavalda, J.D. Salinger). Eu, ca un om cinstit, am mers la biblioteca (Mediateca Aliantei Fnceze, recomand tuturor) si am cautat acesti autori. I-am gasit, am pus cate ceva deoparte. Cu mine, insa, l-am luat pe Marquez, care nici nu era in lista. Adoratul Gabriel Garcia Marquez.

***

Marquez a fost o descopire de-a mea, oarecum conditionata de prietena mamei, de la 17 ani. Atunci am citit „Un veac de singuratate”. Cand am inchis cartea, dupa o lectura impatimita, in care imi tineam respiratia, 3 zile am trait in alta dimensiune. De atunci, orice carte a lui ma lasa fara cuvinte. Literalmente. De fiecare data, cand trec de ultima pagina, mi se ia darul vorbirii si nu sunt decat traire, freamat, simtire.

***

„Despre dragoste si alti demoni” este povestea uluitoare a unei fetite de 12 ani, fiica de marquiz dintr-o tara din Caraibe. Asta insa nu spune nimic. Cum se intampla de cele mai multe ori la Marquez, „Despre dragoste si alti demoni” aduce in prim-plan pasiunea dureroasa, infernala, nebuna. Au fost pagini pe care le-am citit cu sufletul la gura, randuri pe care as fi putut sa le simt, momente in care mi se rupea inima, deoarece imi dadeam seama care va fi sfarsitul cartii.

***

E o carte pe care v-o recomand din tot sufletul, fie ca ati mai citit ceva din Gabriel Garcia Marquez, fie ca sunteti incepator. Se citeste usor, nu are intortocheri de fraze ca in „Toamna Patriarhului” si nici numarul mare de personaje din „Un veac de singuratate”. Este cartea perfecta pentru o vacanta scurta.