Vintage baby

Vara trecuta am revizitat podurile bunicilor, care nu fusese scotocite de mine vreo 10 ani. Marea mi-a fost mirarea cand am gasit zeci de comori ascunse de ochii lumii care ar fi putut usor alcatui unul dintre aceste decoruri pentru camere de copii.

Intre timp, ma minunez de cat de putin e nevoie ca sa faci un spatiu sa arate bine si confortabil.

Voi mai aveti ceva obiecte de la bunici si strabunici?

PS: observati in ultima fotografie doua cosuri de plastic colorate, din alea de care erau cat duce carul pe timpul URSS? Eu tot am doua, unul dintre care l-am gasit azi langa o lada de gunoi. Ale mele sint albe. Cred ca de aceea ca in URSS nu erau culori, asa cum nu era nici sex.

foto: nicety, the boo and the boy, apartment therapy,

Metalolom

Ilinca de cateva saptamani bune nu doarme in camera sa. Si nici nu se joaca acolo. De vina este atmosfera neospitaliera din ea…din cauza dezordinii. Nu sunt talentata si nu stiu cum s-o conving sa stranga. Astfel, camera ei a devenit un depozit, pe jos sunt aruncate jucarii, recipiente din plastic si panza pentru creioane, albume, cuburi si alte accesorii ale copilariei. Am mai  ajutat-o si eu, trantindu-i pe pat gramezi de haine pe care mi-e lene sa le calc. Acum caut solutii! Cum sa strang toate elementele de pe jos, unde sa le pun, ce sa mai cumpar sau sa mesteresc pentru a gasi cate un loc pentru fiecare obiect ratacit?

***

Uite italienii au venit cu o idee foarte buna. Patul „Abitacolo” desenat de Bruno Munari imi pare genial. Cat copilul e mic se foloseste ca si comoda+dulap, cand copilul creste – il transformi in pat. Aici mai exista si un bonus: cand copilul pleaca de acasa, poti muta aceasta piesa in garaj, sarai sau alta incapere ce serveste ca depozit si umple spatiile disponibile cu obiecte inutile, prezente in fiecare familie.

Sunt sigura ca se pot face si la noi asa instalatii. Exista insa o problemuta: marii nostri designeri  de mobila nu pot trece peste sabloane. Daca e mobila, atunci din PAL laminat si MDF!

***

Da-ti mamelor metal!