Istanbul IV

 

Zilele trecute am avut o discutie cu cineva care pleca in week-end la Istanbul si cauta un suflet de cunoscator sa-i recomande doua-trei destinatii ce pot vazute intr-un timp foarte limitat. Povestind, am intrat din nou in atmosfera acestui oras care te seduce indiferent de ideile cu care pleci spre el.

Tot vorbind despre Istanbul, mi-am amintit ca am fost si eu acolo, exact cu doua luni in urma, si ca nu am impartasit cu voi toate fotografiile. Ma corectez.

IMG_8097 IMG_8161 IMG_8091 IMG_8074

Revenirea pe marele ecrane

Dupa o perioada mai intdelungata de ratacire cu miros de iarna si nedorinta de a face ceva, incep sa-mi revin si sa…revin. Ultimul meu articol de pe allmoldova este despre calatorii,alegeri (nu prezidentiale) si despre faptul ca daca tare iti doresti ceva, intotdeauna gasesti posibilitatea sa obtii obiectul dorintelor. Enjoy, vorba ceea!

Despre usi deschise, femei indraznete si destinatii de vis

Cand aveam 20 de ani strasnic ii invidiam pe oamenii care „au fost undeva”. „Undeva-ul” cela putea fi Moscova, Sofia, Bucuresti. Oriunde. Si cum pe timpuri, unica posibilitate sa iesi din tara erau tot felul de cursuri, work-shop-uri, conferinte, seminare si burse, iar eu categoric refuzam sa fac parte din tagma „ong-istilor” preocupati de „coffee break-uri” si forma pixului  de la ultima conferinta, nu-mi ramanea decat sa visez cu ochii deschisi si sa astept ziua in care voi pleca si eu undeva.

Ziua ceea a venit. Am fost trimisa sa fac practica de vara la TVR Timisoara. Pentru 2 saptamani! Acea iesire fost momentul care mi-a schimbat viata definitiv. Datorita acelei iesiri eu inca ies.

Timisoara a adus dupa sine Sighisoara, apoi Constanta si Mamaia. Peste un an a urmat Franta. Apoi Elvetia, Germania, Olanda, Belgia, Turcia si Cehia.

Usa mea a fost deschisa de catre decanul facultatii. Apoi a fost tinuta intredeschisa de tatal Ilincai, ca mai tarziu sa mi-o deschid singura de cate ori simt nevoia.

***

Important e sa gasesti usa si sa n-o lasi sa se inchida. Si mai important este sa nu lasi pe nimeni sa-ti inchida aceasta usa spre lumea mare. Nu mai putin important este sa nu astepti ca intr-o zi va veni „el” si iti va deschide usa si te va scoate, te va duce, te va plimba. El poate si va veni, insa se poate intampla ca va fi prea ocupat de proria sa persoana, prea comod sau, pur si simplu, alergic la deplasari. De cate ori am auzit de la femei „Atat de mult mi-ar placea sa calatoresc! Sotul, insa, nu vrea…”. Sotul nu vrea, insemna ca stam acasa.

De cand sunt femeie independenta, mama singura si pisica libera, las Chisinaul in urma cu orice ocazie. Ocaziile, insa, mi le organizez singura, ca revansa impotriva timpului in care am asteptat  solutia de la oricine, numai nu de la mine. Oricare destinatie poate fi o sarbatoare, indiferent de distanta parcursa. Pentru mine orice se masoara in „unde as putea pleca cu acesti bani sau unde as putea pleca in acest week-end/3 zile libere?” O schimare de loc, de aer si de perspectiva imi lasa o senzatie de fericire care dureaza mai mult decat euforia dupa cumpararea unei perechi de pantofi. Din aceasta cauza am la activ mai putini pantofi decat plecari.

***

Morala este simpla – iesiti, dragi femei, din casa! Nu asteptati, nu amanati, nu planificati vacanta de vis, care poate va ramane doar un proiect ce n-ati stiut sa-l puneti in practica. Sunt o sumedenie de destinatii despre care nici n-ati banuit ca va pot impresiona sau imbogati. Nu aveti nevoie de nimeni pentru a bea o cafea in portul de la Odesa sau pentru a va plimba o seara pe Hreasciatik, bulevardul central din Kiev. Senzatiile insa vor fi de milioane. Si in acea clipa de glorie personala veti regreta un singur lucru – ca nu ati urcat in autobuz/tren/avion cu cativa ani mai devreme.

foto: pentru a lumina ziua

Orasul pe care l-am descoperit de ziua mea

Daca imi arata cineva aceste poze si ma intreba unde cred ca sunt facute, as fi ghicit mult si bine. Si cum niciodata nu e tarziu sa inveti si sa descoperi, am descoprit si eu o destinatie noua, chiar de ziua mea! Acum nu-mi doresc decat un lucru –  sa petrec tot anul din descoeprire in descoperire.

Ati ghicit orasul?