to spank or not to spank?

Bunicul de pe linia paterna a fetitei mele este pedagog. Zic pedagog si nu invatator, deoarece el se ocupa de dezvoltarea copiilor cu probleme de adaptare, veniti, de obicei, din familii social vulnerabile. Deci, acest om cu experienta „in d’ale copiilor” ma sfatuia sa nu astept punctul culminant al enervarii mele in disputa cu cea mica, ci sa-i trag o palma…la poponeata, evident.

De atunci, incerc sa-i urmez sfatul cu sfintenie. Daca odrasla incepe sa-si demonsteze trasaturile mai putin simpatice ale caracterului, pentru a masura pana unde ajunge rabdarea mamei (pana la bucatarie sau pana la acoperis), POC! ii trag o palmuta la popou. Simplu.

Problema insa este ca cei mici nu se mai tem de sfanta bataie. Si eu stiu de ce! Parintii nu mai stiu sa bata. Generatia noastra, pacifisto-ecologista, nu mai foloseste cureaua (ca-i din piele de animale), nici coarda (ca-i din plastic toxic) si nici chiar furtunul (ca e din cauciuc non-biodegradabil). Atunci, cu ce sa-i bati asa incat sa le poti corecta caracterul? Doar cu palma! Dar mana oboseste si, apoi, mai trebuie sa ne protejam unghiile (alungite cu atitia bani) si degetele (care genereaza salariu alergand pe tastatura).

Of, poate ar fi mai bine chiar sa renuntam la bataie?