Un barbat bun

Aseara, la o cafea imaginara, partea barbateasca a casei mi-a marturist ca nu este el „cel mai bun barbat”. Nu, mai departe n-a urmat traditionalul „Tu meriti ceva mai bun”, „E vina mea, nu a ta” etc. A fost o constatare.

Eu, ca o femeie inteleapta ce ma aflu, nu am vrut sa-l contrazic. De ce sa contrazici un barbat cu un simt sanatos de autocritica? Or, cum ne-a invatat Lenin si alti mari psihologi, autocritica este un declansator de actiuni concrete. Iar mie, ca si multor femei, imi plac actiunile concrete.

Ce face un barbat, barbat bun? Ce face ca un barbat oarecare sa fie barbat bun anume pentru noi? Si aici propun sa uitam de dragoste, floricele in burta, pasiune arzatoare si alte manifestari ale hormonilor innebuniti.

Siguranta materiala pe care ne-o poate oferi, instinctul matern pe care ni-l poate implini, stabilitate emotionala, satisfacere sexuala, parteneriat durabil? Care sunt ingredientele unui barbat care ar face din el un barbat bun cu care ati vrea sa porniti o  relatie multumitoare? Una din care n-ai vrea sa fugi indata ce s-a stins focul primului incediu emotional.

Pentru mine, bunaoara, e foarte important sa fiu lasata in pace. Dar, evident, nimic nu e atat de simplu cum pare. Doar sunt femeie, nu? Sa fiu lasata in pace, dar cu grija. Astfel incat, sa simt ca din partea barbatului nu adie a indiferenta, ca de le o piatra de mormant, ci a respect fata de timplul si activitatile mele. Respect pios, as adauga eu, lustruindu-mi unghiile de reverul taiorului de catifea.

Aceasta lasare in pace aduce cu sine si libertatea de care am mare nevoie. De necesitatea acuta sa-mi organizez viata, in primul rand, reiesind din necesitatile mele foarte egoiste si individualiste. Eu nu gandesc viata in doi. Si nici la patrat. Aceasta a fost o lectie pe care am invatat-o in urma unui deceniu destul de tumultos de la 20 la 30 de ani. Si, cat de mult nu ne-ar placea, dar noi chiar ne nastem singuri si murim singuri. Iar daca reusim sa umplem timpul intre aceste doua extreme cu oameni cu care ne place sa comunicam, atunci dilema existentei e ca si rezolvata.

Acceptarea copilului meu este un alt ingredient important. Ca de, nu mai sunt fata mare si daca ma ia cineva, ma ia cu tot bagaj. Or, nu multi Feti-Frumosi se vor aventura sa ia o Ileana Cosanzeana cu alta Ilenuta Cosanzenuta, aproape de pubertate, rasfatata, geloasa, mare doritoare de atentie si care toata ziua vorbeste despre cat de mult il iubeste pe taica-sau. De ce nu am pus acest ingredient pe primul loc, copilul fiind ce avem noi mai scump si mai important in viata? Poate de aceea ca am deja copil? Paradoxal? Deloc. Logica mea e simpla: datoria fata de natura si stat mi-am indeplinit-o. Sunt o femeie implinita. Copilul are tata. Deci, eu nu caut tata pentru copilul meu. Eu caut barbat pentru femeia din mine.

Al patrulea punctisor este activitatea de care da dovada barbatul. Barbatii fara initiativa pentru propria lor viata, ma plictisesc de moarte. Barbatii care se trezesc la amiaza ma omoara, pur si simplu. Barbatii care stau toata duminica acasa, ma scot pe mine din casa. Barbatii care nu sunt gata sa iasa, la orice ora de zi si de noapte, pana la magazinul de la coltul strazii, sunt barbatii care vor fi concediati dupa primele doua luni de termen de incercare.

Pana la urma ce e dragostea? Cea despre care ne place sa vorbim cu treaba si fara, cea pe care o invocam zi si noapte, dand ochii peste cap sau apucandu-ne, cel putin imaginar, de inima? Dragostea e atunci cand platim facturile impreuna. Fie chiar si facturi metaforice.

Deci, care sunt ingredientele pe care trebuie sa le aiba un barbat ca sa fie un barbat bun?

What’s wrong with your men?

ed2e27fa578d15c4197853b028f5a000

Cu cativa ani in urma am cunoscut o tanara jurnalista din Olanda, care peste cateva ore imi devenise prietena. Bregje e genul de om care te abordeaza direct, ma rog, ca fiecare al doilea olandez, ti-o pune in fata, te ia pe sus, te ameteste, te face sa te bagi in dans, sa gandesti, sa crezi ca totul e posibil, s-o lasi mai moale si sa mergi pana la capat.

Fiind in Moldova de doua zile, ea ma intrebase, in felul sau, putin ingandurat, dar, in acelasi timp, in plin proces de fierbere intelectuala si creativa,  „What’s wrong with your men?”

Eu am inceract sa-i raspund. Ca de la jurnalista la jurnalista. Fara emotii, doar fapte si lasa ea singura sa decida what’s wrong with them. Dupa cateva minute de discurs flegmatic din partea mea, intrerupt sistematic de intrebari de concretizare, Bregje a declarat „Hai sa filmam un documentar despre barbatii moldoveni!” Mie mi s-a parut o idee foarte buna.

Noi, femeile, cam de doua ori pe zi ne intrebam ce nu e in regula cu ei, cu acesti barbati. De ce sunt asa si nu altfel? De ce sunt iresponsabili, neinteresanti, betivi, impotenti, lenesi? De ce, bunaoara, frantuzoiacele au mai mult noroc? Dar ce sa mai vorbim de grecoaice, care, cica, traiesc alaturi de cei mai fierbinti barbati din lume?

Eu sunt sigura ca va veni acea zi cand vom filma acest documentar. Si daca tot sunt co-autor al ideii si si co-regizor, am sa-mi permit sa inclin spre un final „deschis”, ce ar lasa loc femeilor sa gandeasca si sa analizeze de ce au ajuns sa aiba barbatii pe care ii au.

Nu sunt psiholog si nici 65 de ani nu am, ca sa ma pot ascunde dupa diploma sau dupa varsta ce ar impune un oarecare respect si consideratiune fata de vorbele mele, dar, totusi indraznesc sa impartas aici unele concluzii pe care mi le-am format in urma experientelor prin care am trecut sau martora caror am fost. Si daca, pe alocuri, veti simti ca invinovatesc femeile, trageti aer in piept, recititi, apoi ganditi-va ca, de cate ori ne suparam pe ceva sau cineva, inseamna ca nu vrem sa ne asumam responsabilitatea pentru ceea ce a fost creat de noi insine.

De ceea ce ni se intampla suntem responsabili doar noi, in calitatea noastra de oameni inzestrati cu suflet, inima, ratiune si liber arbitru. De fapt, aceasta postare ar putea sa se incheie aici. Mai mult chiar nu este ce adauga. Dar, pentru placerea pe care mi-o procura scrisul, voi continua cu cateva reflectii la tema.

Fiecare femeie isi merita barbatul. Si fiecare barbat isi merita femeia. Sau, pot sa o spun si altfel – noi atragem ceea ce suntem. Sau, pe o nota mai progresista – fiecare om este o punte spre noi insine. Alegeti expresia ce va convine sau ce va reprezinta mai mult. In esenta, ele toate sunt la fel.

Or, barbatul moldovean sau, mai degraba, sintagma „barbatul moldovean”, este perfect echilibrata sintagmei „femeia moldoveanca”.

Unele femei se complac in vesnicile lamentari la tema barbatului bun de nimic, care, pe deasupra, mai trage la masea si nu aduce bani in casa. Dar, intre noi – femeile trecute nitel prin viata- fie vorba, ati lasat acest barbat sa aduca bani in casa sau l-ati dat la o parte cu o mana ferma si l-ati facut sa inteleaga ca si singure o sa va descurcati?

Ce ati facut voi sambetele, de exemplu, cat el sta intins pe canapea sau in fata calculatorului? Ati facut curatenie, deoarece va place sa o faceti si gasiti ca aceasta activitate este o forma de meditatie sau ati ros podelele si ceaunele cu ciuda pe „animala ceea care sta la televizor si nu vede cat de tare ma zbat eu sa tin familia asta”?

Dar serile ce ati facut, cand el e intampla sa se retina cu colegii la o bere? Ati iesit undeva cu prietenele, ati stat relaxat acasa, singura sau cu copiii, v-ati odihnit, ati ras, ati dansat in fata oglizii, ati citit, v-ati bucurat de timpul in care puteti sa fiti in intimitatea voastra de femeie? Sau poate ati verificat nervos ceasul si telefonu, l-ati sunat de 13 ori sa-l intrebati cand vine, apoi, pe final, isterizata, l-ati sunat sa va plangeti ca cel mic are febra, iar ca el in timpul asta umbla naiba stie unde cu idiotii ceia ai lui?

De cate ori simt ca-mi incoltesc in minte, ca niste muguri de martie timpuriu, unul dintre aceste ganduri, pornesc alarma, deoarece anume atunci inteleg ca imi proiectez frustrarile si complexele pe omul de alaturi, care nu este decat oglinda mea. Si orice comportament manifestat fata de mine, este rezultatul a ceea ce gandesc eu despre el. Vorba ceea, you get what you give.

Cu cativa ani in urma am auzit o vorba care poate sa caracterizeze cea mai mare parte a femeilor din Moldova – cel mai puternic barbat este femeia. Am auzit-o din gura tanti Nastei, care ieri se intreba cand vine acel moment cand femeile uita ca sunt femei, iar barbatii uita ca sunt barbati? Eu cred ca acel moment nu vine. Nimic nu vine si nimic nu se duce.

Intr-o relatie, de cele mai dese ori, femeia din start se pozitioneaza drept mamica, iar barbatul, bucuros ca a gasit drumul inapoi spre tita mamei, se aseaza confortabil langa ea si revina la pozitia copilului. Apoi, conform scenariului, femeia vede la televizor, citeste prin cartile a l’eau de rose* despre dragostea adevarata, vesnica si neprihanita, se priveste in treacat in oglinda, ca sa se convinga, nu fara placere mazochista, ca a ajuns in ultimul hal si, cu tot acest pachet all inclusive, ataca barbatul, care, din prima lor zi de relatie, nu mai este barbat.

Dragele mele, haideti sa stam stramb, dar sa judecam drept. De unde sa avem barbati, daca femeile, din exces de zel si din frica sa nu care cumva sa ramana singure, i-au trasformat in sugaci? De unde barbati, cand femeile noastre se inhama singure la carul ce ar fi trebuit tras de doi?  De unde barbati, daca ele pleaca in Italii, Portugalii si Rusii si le trimit bani acasa, sa aiba ei, mititeii, de cheltuaiala la barul din sat? De unde barbati, cand noi tinem o casa pe umerii nostri si nu-i lasam pe ei sa puna umarul, de aceea ca tot noi mai bine stim sa facem? De unde barbati, cand noi ne crestem fiii mai ceva ca pe niste fete razgaiate?

De unde barbati, cand noi nu am indraznit nici macar o zi sa fim femei?

***

Pana la urma, eu as parafraza-o pe Bregje si as intreba „What’s wrong with your women?” si m-as gandi ca nu degeaba Mahatmna Gandhi a spus „Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”. Nimeni nu e fara de pacat si cum a zis un om intelept pe care l-am intalnit saptamana trecuta – important e sa constientizezi ceea ce se intampla. Iar odata primul pas facut, nu te mai poate opri nimeni din drum.

*romane sentimentale, de dragoste

Despre diversi barbati. Si despre barbatul cela.

Intr-o zi Ilinca imi povestea niste istorioare de la scoala. Apoi, s-a oprit, a ramas putin ingandurata si a spus „Mie nu-mi place de L. (nume de baiat), deoarece el e obraznic”. Eu nu i-am mai pus intrebari, stiind ca fata mea ar vorbi despre orice, numai nu despre baieti si dragoste.

Reactia ei vis-a-vis de baiatul obrazic si imposibilitatea de a-l place, m-a lasat putin surprinsa. Nu asta cautam noi oare, fetele si femeile tuturor timpurilor? Baieti rai, obraznici, care ne-ar aborda cu determinare si nu ne-ar lasa sa plecam. Barbati adevarati, cu abdomene in patratele, cu vorba dura si mana tare. Sau, cel putin, limba ascutita. Cu relatii dubioase. Si nesimtiti.

Atunci, ce ne place noua, femeilor?

***

Eu, de exemplu, m-am pierdut putin in notiuni, tipologii si clasificari. Iar in ajun de 30 de ani, m-a ajuns criza existentiala din urma, mi-a tras un par dupa cap si m-a lasat sa zac intr-un sant. Ca sa-mi revin. Si sa inteleg ce-mi place si ce vreau. Ca, apoi, sa ma incurc si mai tare.

Astfel, m-am trezit intr-o zi (mai precis, la 2 noaptea, cand printr-o coincidenta am descoperit ca sunt pandita pe sub geamuri) sa inteleg ca baiatul rau, de care eram nebuneste indragostita pe la 15 ani, este bolnav psihic. Nu, nu radem de cei mai tristi ca noi. Doar constatam – baietii obraznici pot avea unele probleme, pe care, credeti-ma, nu ati vrea sa le tratati impreuna.

Si cum aceasta descoperire nu era suficienta pentru a ma impresiona, am mai inteles ca inca un om pe care il iubisem cu dragoste tandra, de femeie care stie ce vrea (cand scapi de un  barbat cu probleme majore de personalitate, repede iti dai seama ce vrei) si care nu mai cauta baieti rai, nu e decat un om slab. Cuminte, luminos …si slab.

Intre un baiat rau cu probleme psihice si un barbat bun, dar slab, da-mi Doamne, un barbat normal! In sensul meu de „normal”. Adica destept. Tare destept. Si sa poata face bani. Si sa picteze seara.

Si Dumnezeu, milostiv cum e, mi-a dat. Un barbat care in prima zi in care ne cunoscusem mi-a recitit din  Arthur Rimbaud si mi-a impartasit, pe un ton foarte intim, ca il apreciaza si pe Baudelaire. Atunci n-am mai rezistat, si mi-am zis ca acest om, cu degete lungi si ochelari fini, trebuie sa fie sotul meu. Si a fost. Intre timp, mai descoperisem ca el deseneaza cele mai frumoase miniaturi. Si ca-i plac fetele tinere. Mai tinere decat mine.

Atunci, baiatul-rau, baiatul-bun si baiatul-destept, s-au luat prietenos de mana si au plecat sa danseze Hora Unirii, undeva printre dealurile trecutului meu. Si am ramas iarasi singura, sa despletesc teoriile conform caror isi traiesc oamenii viata. Si a venit barbatul-soldat-din-trupele-speciale, barbatul-care-cunoastea-sapte-limbi, barbatul-cu-ochi-ca-taciunii, barbatul-perfectiune-intruchipata, barbatul-nesimtit si barbatul-care-m-a-iubit. Si au incercat sa ma convinga, sa ma corupa, sa imi explice de ce trebuie sa ma las de fumat, sau de ce trebuie sa-mi reiau studiile pentru a ma face cu diploma, sa ma invete cum sa traiesc, sa ma sufoce cu dragostea lor, sa-mi scrie poezii, sa ma ignore, sa ma scurga de viata, doar pentru ca altceva nu stiau sa faca. Si petreceam serile gandindu-ma ce nu e asa, de ce nimic din cele traite de mine nu corespunde cu ceea ce e scris in crestomatii? De ce nu stiu sa fac cum spune mama, de ce nu-mi ascult prietenele si de ce baietii rai nu sunt decat oameni cu probleme de personalitate, iar cei buni – oameni slabi? Ce trebuie sa caut? Si unde trebuie sa caut? E adevarat oare ca trebuie sa ma fac soferita ca sa atrag barbati adevarati? Sau poate sa merg sala si sa-mi mai iau un outfit in culori neon, pentru a fi sigura ca sunt destul de vizibila ca momeala? Si poate asa si doar asa, voi pune mana pe barbatul-despre-care-toate-femeile-vorbesc-dar-pe-care-nimeni-nu-l-a-vazut?

***

Si asta pana in seara in care cineva m-a atins usor pe umar. Si mi-a spus calm ca ar vrea sa vorbim. Si eu am raspuns calm „Hai.” Si atunci am inteles ca barbatul pe care il cauta orice femeie este barbatul care are …mmm…ceva intre picioare. Si care are curaj sa faca ceva. In cazul dat, sa sparga tacerea. Chiar si peste ani. De aceea ca el stie sa-si recunoasca greselile. Si sa ceara iertare. El, atat de frumos si plin de succes. Si eu. Atat de oarecare.