2012

2012  a inceput promitator. Ilinca plangea cu lacrimi amare ca fituica cu dorinta scrisa pe ea a ars doar partial si ca anul care vine este  deja o istorie cu final ratat. Eu, la randul meu, m-am innecat cu o bucatica de servetel pe care am mazgalit doar doua cuvinte. Ambele se incepeau cu litera „d”. Simteam cum mi se lipise de gat hartiuta subtirica, ma rugam sa nu ma innec cu ea (intr-o zi voi povesti si despre fobia asta) si turnam sapmanie ca sa-mi salvez viata de la o eventuala asfixiere imaginara.

Afara era timp de razboi. In casa lacrimi, voci care incepeau sa se rasteasca, eu cu o bucata de hartie lipita de gat, gust de ars in gura, lumanarea din care toata parafina cursese pe fata de masa „cea de sarbatori”, iar la usa anul nou care parca se grabea sa dea buzna, neinvitat, nelatimp, nelalocul lui. Parca nu vede ca nu suntem gata?

***

2012 va fi un an bun. Necatand la…Putin grabit, usuratic, lipsit de maturitate si nedesciplinat. Dar cat e de frumoasa tineretea cu toate efectele sale secundare!

2012 va fi mai colorat si pentru asta sint o suta de motive! Firele de lina, calatoriile, concertele, iesirile, cartile, Ilinca, care va implini 8 ani, oamenii din jurul meu, care stiu sa fie insuportabili, dar fara care viata ar fi doar o apa lina. Adica balta.

***

In 2012 eu poate nu voi da lovitura. Stiti si voi, lovitura pe care fiecare si-o pregateste toata viata. Si apoi, am abia 30 de ani…

In 2012 posibil sa nu fac niciun pas care imi va schimba cursul vietii. In sensul cela ca poate nu ma voi marita cu un milionar si nici cariera mea nu v-a urca pe culmile Everestului si poate nici anul asta nu voi da jos cele 10 kg luate in ultimii 8 ani.

Cel mai probabil, ca in 2012 voi iubi acelasi om, care, evident, nu ma iubeste. Altfel ar fi prea simplu. Prea ca la toata lumea.

Dar, e posibil ca  in 2012, prin martie, sa ma satur sa iubesc acelasi om si sa incep sa iubesc alt om. Asta tot se poate intampla.

***

In 2012 se pot intampla un milion de lucruri diferite.

In 2012 poate sa nu se intample nimic diferit de 2011.

Solutii sint doua: ganditi in afara cutiutei sau ganditi in cutiuta.

Intre timp, primul lucru care trebuie sa-l fac anul asta e sa ma invat sa-l scriu corect. 1012…nu…2012.

La multi ani!

anul 2010 in imagini

Ce-mi doresc eu mie…

Cand eram tanara si credeam inca in Mos Craciun, miracole si dragoste vesnica, in noaptea de Revelion, exact cand orologiul din coridorul parintilor batea a 12-a oara, ardeam o foita pe care imi scriam cea mai mare dorinta pentru anul ce urma sa vina. Scrumul il lasam sa pluteasca in cupa de sampanie, dupa care inchideam ochii si inghiteam acest continut dubios, cu un sentiment de datorie indeplinita corect si la timp.

Acum cred mai putin in Mos Craciun si mai mult in puterile miraculoase ale cardului bancar, iar dragostea vesnica a plecat cu ultima ninsoare din 2003. Nu mai scriu fituici si nu mai inghit scrum. Acum am sa fiu mai desteapta si am sa-mi cumpar o agenda. Specialistii spun ca ea ar trebui sa fie galbena. De ce galbena? Habar n-am.

Daca galbena, atunci galbena sa fie. In agenda imi voi scrie toate scopurile pentru anul 2011, in randuri, bine definite si bine formulate. Tot specialistii spun ca insirarea pe foaie a lucrurilor pe care ni le dorim, este cea mai sigura cale spre succes.

***

In 2011 vreau putine.

In 2011 Ilinca incepe scoala si acest eveniment ne va marca viata pentru urmatorii ani.

In 2011 ma vad departe. Departe de badaranie, nemultumiri, suparari, ingamfare, intrigi, neintelegeri, cumatrisme si nepotisme. Departe de oameni iresponsabili, invatatori limititati si ignoranti, departe de microbuze arhipline, unde soferul e gata sa te palmuiasca pentru orice miscare sau cuvant ce nu-i convine.

In 2011 ma vad mai curajoasa, cu o franceza si engleza mai buna, cu mai putina frica si mai multa determinare.

In 2011 o vad pe Ilinca cu o franceza si engleza mai buna, cu posibilitatea de a merge la piscina de cate ori vrea, de a iesi cu bicicleta pe pista ciclabila de langa casa si de a merge la scoala pe jos.

***

Tot specialistii spun ca e bine sa scrii in agenda cele 100 de dorinte pentru o viata si, in masura posibilitatilor, datele limita de indeplinire a lor. In 2025  ma vad in misiune intr-o zona de conflict. Cu aparat de fotografiat, pix si carnetel. Uite asa.

Mamica de milioane

popica

Ta-daaam! Am intrat in noul an, plini de sperante, rezolutii, planuri, proiecte sau, pur si simplu, dorinta de a fi lasati in pace.
Eu, traditional, la inceputul fiecarui an incerc sa prind valul rezolutiilor si sa raman pe el cat mai indelungat posibil.
Anul acesta vreau sa fiu o mama mai buna. In fiecare an am vrut si am planificat, dar nu intotdeauna mi-a iesit. Anul asta, insa, copilul meu o sa fie chiar mare, cu un picior in scoala si altul in gradinita, in grupa pregatitoare. Eu, pur si simplu, trebuie sa-mi combat lenea, indiferenta fata de programul scolar si sa-mi dau seama ca bebelusii mai au capacitatea de a creste si a deveni copii. Copii care inteleg prea multe. Chiar si atunci cand le spui ca esti taaare ocupata cu lucrul la calculator, dar de fapt privesti „Sex and the city” a 8 oara de cand au terminat sa-l arate la televizor.

Acum insa mamica e in vacanta. Se intrece in lene cu pisoiul. Mai am 5 zile sa inventez cum pot deveni o mama mai buna, o mama de milioane.