Ah, ce-mi place!

Absolut indragostita de aceasta torbita, care e mai degraba un cos plat! Si, ah, ce-mi plac mie astfel de situatii! Am cumparat-o la una din tarabele de inghetata la o statie din centrul orasului. Erau doua. Asta si alta verde. Cica, au ramas de la chioscul de presa din apropiere, unde nu s-au vandut toate numerele unei reviste ce oferea ca bonus aceste torbe. Si, ah, ce-mi place pretul – 35 de lei!

***

Uite, un detaliu minuscul mi-a salvat, practic, ziua, care nu a fost una dintre cele mai reusite. De ce are nevoie o femeie pentru fericire? Uneori doar de o torba din paie!

Despre dificultati femeiesti

Cum unele femei isi cauta pantofii perfecti, asa imi caut eu agenda, caietul si carnetul perfect. Si aproape niciodata nu le gasesc. Ba culoarea nu e aceea, ba spatiile intre randuri sunt prea late sau hartia nu prea groasa (la caiet) sau nu destul de subtire (la agenda). Coperta este un punct aparte. Fara inscriptii. Fara fotografii. Cu o textura deosebita. De culoare si mai deosebita. Cam asta e.

***

Azi, insa, pentru buna purtare, m-am facut cu un caiet. Asa cum il vreau eu. Cu foi netede, lucioase, nu prea groase, nici prea subtiri, fara linii, patratele sau inscriptii. Iar coperta! Coperta e asa cum trebuie sa fie coperta unui caiet in care voi lipi o groaza de nebunii: groasa, dura, cu o textura bruta si tomnatica.

Multumesc, Victoria! Omul care stie sa lucreze cu hartia si care ma va scuti pe mine sa ma invat s-o fac.

Accesoriul must have

Cel mai frumos accesoriu al unei femei este copilul.

***

E alegerea fiecareia sa poarte sau nu accesorii. Eu sunt, insa, o impatimita a micilor detalii. Si, desi, am o coelctie remarcabila de bijuterii, Ilinca este cea care mi se portiveste cel mai bine, in orice anotimp.

***

Stiu se vor gasi dintre cei pudici si bigoti, care se vor grabi sa-mi reproseze ca egalez o creatura a lui Dumnezeu cu un obiect artizanal (sau nu, depinde de gusturi si educatie). Le-as sugera sa inceteze si sa recunoasca ca nicio crema antirid si nici un colier lucrat in argint si perle gri, nu pot fi mai eficiente sau mai atragatoare decat prezenta, alaturi de femeie, a unui copil cu pielea frageda, cu parul matasos si ochii limpezi.

Am decis demult ca atunci cand fibra mea de femeie, crescuta alaturi de o mama care purta parfumuri frantuzesti (cand toata lumea nu avea decat „odekolon” de la „Univermag”) si care avea cate o preche de pantofi la fiecare tinuta, va incepe sa se gandeasca la un Botox bine-meritat, sa nu ma las sedusa de „glamurozitatea” deciziei si sa mai nasca o data.

***

Copiii sunt bijuteriile vietii.

foto: victoria varzari

Libelula

Ieri vorbeam despre micile comori, gasite in locuri mai putin conventionale. Si pentru a demonstra inca o data teoria mea, hazardul mi-a facut o noua surpriza. Una micuta-micuta. O brosa-libelula pe care am gasit-o in buzunarul unei genti, intr-un magazin second-hand. Am fost o nerusinata si am bagat libelula in buzunar. Cred ca vanzatoarea nu s-a suparat.

Fotografii: Victoria Varzari

Violet

Sa nu treaca nicio zi fara un accesoriu nou! Asa suna mantra ultimei saptamani. Imi place sa revin seara acasa, sa pun tara si apartamentul la cale, s-o culc pe Ilinca si sa-mi caut de ale mele. Lucrul de mana este cea mai buna terapie, indiferent de afectiune.

***

Imi respect decizia luata anterior si utilizez doar materiale reciclate, detalii vintage, elemente din natura.

***

Fotografii: Victoria Varzari, cea care va purta aceasta brosa.

Vinerea plastica

Această prezentare necesită JavaScript.

M-a apucat febra, chiar din clipa in care am intrat in casa. Febra reutilizarii si a crearii. Am scos repede doua pungi din plastic, din cele mai groase, mi-am pregatit materia prima si uite ce mi-a iesit!

***

Despre accesoriile din pungi de plastic as mai putea vorbi si as avea ce arata. Am chiar cateva lucrari ce au aparut la televizor si tare bine-mi pare, deoarece sper ca am dat spectatorilor  idei, le-am trezit creativitatea si i-am inspirat pe cei in cautare de metode de reutilizare a acestei ciume a secolului nostru.