Becul si floarea

Uite asta fac eu seara inainte de a pleca acasa. Mesteresc chitibusuri din diverse obiecte ce si-au trait veacul. Becul, ca si materie prima, este o descoperire de-a mea mai noua. Acum sunt in cautare de becuri arse. Deoarece ideile le-am gasit deja.

Clopoteii verii noastre

O seara de vara este frumoasa prin simpla sa existenta. Atunci, insa, cand iti pui capul si mainile in miscare, ea e frumoasa inzecit.

***

Cel mai simplu si simpatic accesoriu pentru balconul vostru poate fi facut din scoicile pe care le-ati adus de la mare anul asta sau cele care stau de ani, pline de praf, in vreun bol ratacit, nasturii ce i-ati mostenit de la bunica si clopotei. Repede, colorat, viu si jucaus. Ca o seara de vara.

Tol, tolisor

Hei, copii cu bunici de la tara! Voi mai aveti asa toluri? Eu cunosc oameni care se dau in vant dupa asa ceva. Bunica mea a fost prevazatoare, stia ea ce stia despre tendinte in design si mi-a pastrat ca zestre un valatuc taaare mare de tol dungat. Al meu este dominat de culoarea albastra, mai aveam o bucata rosie, dar cineva mi l-a furat din fata blocului, cand l-am scos la aeresit, uitand sa-l iau la timp. Varianta aceasta alba mi se pare formidabila!

***

Aceste toluri sunt relativ usor de tesut. Lucrul cel mai migalos se face inainte de procesul teserii. Mama pana acum, dupa vreo 40 de ani, ofteaza cand o rog sa-mi taie stofa in cordele si s-o lege. Ea imi povestea ca toata copilaria, seara de seara, taia cordele si le cosea, cap in cap si de atunci aceasta ocupatie i se asociaza cu o corvoada de care nu ai cum sa scapi.

Eu m-as apuca acum cu mare placere de tesut toale din cordele. Imi lipseste, insa, razboiul de tesut si nu prea stiu de unde as putea face rost de unul mic, dar eficace.

sursa foto: http://www.poppytalk.com

La dolce vita

Sa nu treci niciodata pe langa o lada de gunoi, fara a-i arunca o privire „patrunzatoare”! (asta e una din frazele mele „de capatai”). Lasand gluma la o parte, tomberoanele, lazile de gunoi, zonele special amenajate pentru colectarea deseurilor sunt izvoare nesecate de obiecte interesante, carti, discuri, placi de vinil si alte elemente de decor etc.

Aceste doua pungi, cusute din resturi de stofa, le-am gasit aseara, langa un tomberon, aranjate frumusel pe jos, de parca erau in asteptarea unui stapan mai atent. In astfel de situatii, cand depistez un lucru pe placul meu, inima imi bate mai tare, capul mi se invarteste nitel si simt euforia unui om indragostit.

***

Intr-o zi cu soare, voi inventariza si voi fotografia toate comorile pe care le-am cules din strada. Aceste obiecte, devenite inutile pentru cineva, si-au gasit un loc bine meritat in viata mea. Din colectie, vor lipsi, cu parere de rau, cateva piese de mobilier din lemn de stejar, marmora alba, fier forjat si sticla, gasite pe timpuri langa tomberoanele elvetiene.

Pacat, cu ele as fi putut demonstra cel mai bine teoria mea, conform careia nu ai nevoie de multi bani pentru a trai frumos. Trebuie doar sa fii cu ochii-n patru.

Foto: Victoria Varzari

Comori

Comori

Henri Mattise inlantuit

Ceaiul de la ora 5

Mai tineti minte ce faceau mamele noastre in timpul pauzei de masa? Cei care vor raspunde ca mancau, nu s-au nascut la timpul potrivit. Mamele noastre in timpul mesei stateau in rand dupa crenvusti, draperii, ciupici, stofa, sapun, becuri, detergent si alte bunatati, aduse de la mistica „baza” doar o data pe luna.

Ei, acum traim bine merci si in timpul pauzei de masa ne permitem sa mancam. Eu insa am decis sa ma inspir din tineretea mamei si sa-mi dedic amiza umplerii casei cu obiecte pretioase. Dupa cum am mai scris aici, sunt o pasionata a pietelor si magazinelor second-hand, a podurilor pline cu reviste vechi si prafuite si a babutselor care isi vand agoniseala. Pe cele din urma  le apreciez cel mai mult si nu ma targuiesc niciodata, deoarece stiu ca cei 20 de lei ai mei le poate ajuta sa o mai duca 2 zile. Asadar astazi, m-am tinut de promisiunea data ieri si am iesit la vanatoarea de comori. In 20 de minute m-am despartit de 120 de lei, insa m-am facut cu 2 volume minunate, ca si design si continut a cartii „Henri Matisee, roman” de Aragon, o editie ruseasca din anul 1978, o carte despre viata lui Esenin, o basma foarte colorata din lana (pentru colectia mea, despre care voi scrie intr-o zi) si o zaharnita nou-nouta si MINUNE! anume ea lipsea din servciul de ceai pe care l-am scos de la naftalina.

Toate aceste bucurii le-am gasit la piestisoara improvizata pe trotuarul de pe str. Aleco Russo, chiar peste drum de statia „Pan-Com”. Dar, asta nu e tot! Am de gand sa cutreier toate pietisoarele de acest fel in cautare de comori, iar peste 10 ani voi vinde o parte din ele in magazinasul meu de pe Coasta de Azur.

Have a Cuppa Tea

Demult purtam in cap ideea de a face gradini minuscule in cesti de ceai si de cafea. Am amanat din diverse motive. Ba nu gaseam cani potrivite, ba nu gaseam puieti micuti si care s-ar privi bine intr-un spatiu atat de mic. Din start mi-am zis ca vesela trebuie sa fie vintage si ideal ar fi sa gasesc cani de pe timpul cand eram copil, din cele simple, cu flori colorate desenate pe fundal alb. Mare mi-a fost surpriza cand nu am gasit nimic acasa. Si nici prietenii nu m-au putut ajuta! Unde sunt canile copilariei noastre, oameni buni?

Portret de familie fals

O fotografie ce pretinde a fi una din arhiva familiei. Adevarul este ca am gasit-o cu cativa ani in urma intr-un magazin de antichitati, undeva in sudul Frantei. De atunci incerc sa colectionez fotografii de la inceputul secolului trecut in care pozeaza diferiti oameni. Imi place sa privesc aceste poze, sa ma gandesc ca fiecare persoana a avut istoria ei, cu o zi de nastere, cu diverse evenimente, care mai bune, care mai rele si ca toate au trecut si uite acum, peste decenii, din om a ramas numai o fotografie, pierduta prin vreun magazinas de antichitati. O fotografie ce poate fi achizitionata cu 1 euro, 10 koroane, 2 lire turcesti etc.