„Friday Knits” intra in toamna

Gnomii de la fabricuta „Friday Knits” de cand au dat caldurile, nu au stat cu mainile in san. Ei au impletit cu zor. Chiar si pe 40 de grade. Eh, dar stiti voi, sub pamant nu e atat de cald.

Azi am scos in lume prima colectie tomnatica de snood-uri „Play stripes” – plina de dungi, culori indraznete, totalmente din mohair, melanj de mohair si matase sau mohair si alpaca. Pentru mai multe imagini si alte noutati de la „Friday Knits”, nu ezitati sa accesati pagina de pe Facebook.

Manusele, manusele

Azi mi-am scos manusile din geanta. M-a ajuns, vorba ceea. Pe langa manusele pe care le port, aveam in geanta si aceasta pereche de manusi finisate iesri seara. Culorile se combina perfect cu frunzele de afara, iar lana pura incalzeste, chiar daca degetele raman la aer liber. Detalii pe Friday Knits pe Facebook.

Fac si vand toamna confortabila

Saptamana trecuta s-a incheiat frumos. Inca doua fulare si-au gasit frumoasele proprietare. Acum sunt linistita pentru Olga si Inga. Toamna lor va fi mai calda, mai moale si mai confortabila.

Impletind vise si saci de dormit

Cam asa arat eu seara de seara. Minus hiperbola imaginii. Ghemele mele sunt mult mai mici, andrelele mai subtiri si mai scurte. Dar, uneori visez si eu la asa materie prima. Imi imaginez cum as putea face din ea multe-multe covorase, cuverturi si…saci de dormit.

Impletitul este noua yoga. Cel mai putin conteaza ceea ce impletesti. Ideile si proiectele vin mai tarziu, odata ce iti dai seama ca din impletucirea firelor iese ceva moale, frumos, fluid si foarte – foarte aproape de sufletul tau. De cand impletesc mai serios, desi folosesc cele mai simple tehnici (deoarece cred cu sfintenie ca tot ce-i simplu e genial), am facut cele mai minunate fulare, fulare-tub si fete de perna. Acestea sunt domeniile mele. Pentru moment.

foto: art of overwhelm

foto coperta: etsy

Trei culori si-o singura iubire…

Mai intai a fost acest pat. L-am vazut. Mi-am oprit ochii asupra cuverturilor de lana si am sarit ca arsa. Peste 2 minute m-am trezit in zapuseala strazii, in drum spre Piata de la Flacara. Noroc ca era ora mesei si iesirea mea neobservata nu a pus pe nimeni pe ganduri.

M-am pornit la piata sa caut lana din care as putea impleti si eu asa minunatii, in culori nude, naturale. Stiam, insa, din start, ca la Flacara nu voi gasi nimic ce mi-ar conveni. Acolo gasesti mai degraba gheme unice din care nu poti face mare lucru, daca pui la cale o cuvertura sau un fular XXXXL-size. Flacara si doamna care vinde resturi de lana, insa, nu m-au dezamagit. Asa cum se intampla de obicei. Am gasit cate ceva. Moale, pufos, delicat. Unul semnat Sonia Rykiel. Sunt fericita.

foto: via  a nos enfants