Jos mainile de pe 8 martie!

Nici nu stiu ce ma deranjeaza mai mult la sarbatoarea de azi. Faptul ca barbatii si-au adus brusc aminte ca au o femeie langa ei sau ca femeile si-au adus brusc aminte ca sunt femei. Femei in sensul poetico-romanesc al cuvantului. Si se pornesc! Flori, sms-uri, cuvinte dulci, cadouri mai bune sau mai rele, iesiri in lume, zambete si gingasie la comanda. De parca cineva, vreun papusar al erei post-industriale, a inventat un program care sa puna in miscare toate aceste marionete. Anume azi. O data pe an.

Eu de 8 martie mi-am facut o traditie. Eu felicit femeile. De aceea ca azi e sarbatoarea noastra. A femeilor. Si nu a femeilor felicitate de barbati. Nu a florilor, ursilor de plus, parfumurilor, tigailor si bijuteriei dubioase.

Azi ar fi bine sa ne aducem aminte prin ce a avut de trecut specia feminina ca sa se poata trezi pe 9 martie si sa mearga la lucru. Cat a avut de indurat pentru a putea pasi pragul unei Universitati sau a vota pentru un viitor mai bun. Eu azi ma felicit pentru faptul ca sunt femeie si sunt in stare sa-mi cresc singura copilul fara ca sa fiu pusa in situatia sa ma gandesc sa-l dau la un orfelinat. Eu azi imi felicit mama, de aceea ca datorita acestui 8 martie, care nu e deloc de marmelada, ea a putut purta toata viata uniforma. Asa cum si-a dorit.

Ar fi bine ca barbatii sa-si gaseasca alta zi in care sa ne felcite pentru faptul cat suntem de slabe, gingase, frumoase si neputinciase. Vreun 11 aprilie, 24 mai, 13 iulie. O zi cand eu nu voi fi acasa.

Dar, cel mai bine ar fi daca femeile si-ar da azi o palma morala si si-ar aduce aminte ca sunt femei si ca au dreptul la o viata mai buna, la respect, la libera alegere, la opinie, la sanatate, la orgasm, la un lucru bine platit, la libera deplasare, la lipsa vietii sexuale, daca asta le place. Ca ele au dreptul sa faca copii cand si cu cine vor. Sau sa nu-i faca deloc.

In fine, fiti oameni, dragi femei. Nu doar niste accesorii la gospodarie.

Egali?

A doua zi dupa 8 martie, cineva in staff-ul prim-ministrului a intrat elegant in redactia noastra cu un brat de trandafiri crem si i-a impartit fetelor ramase cu gura cascata. Trandafirii erau mai „de calitate” decat cei oferiti de sefii nostri. Fetele s-au bucurat sincer.

***

A fost 8 martie toata saptamana, barbatii ne-au privit umil, au dat flori la stanga si la dreapta, iar noi am zambit nitel fasticite si oricine a vrut, a putut citi in ochii  nostri neincredere in faptul ca noi am merita ceva mai bun.

Nicio grija. De azi, dupa toata daravera cu Joe Biden, toti au uitat de femei. Vraja s-a spulberat. Am revenit la realitate. Femeia s-a intors pe pozitii in fata chiuvetei si a aragazului, in rand dupa salam si scrumbie, turtita si calcata in picioare in microbuze la orele de varf, neglijata de sot si guvernanti, cu un salariu simbolic si fara mari perspective de viitor.

***

Dragi femei, relaxati-va. 8 martie a trecut si nu veti mai fi puse in situatia de a privi cu neincredere floarea intinsa de barbatul puternic de langa voi. Lucrurile au revenit la normal.

Mai avem un an pana la urmatoarea floarea acompaniata de zambetul umil al barbatului, caruia nu prea ii pasa pentru ce au luptat femeile cu multi ani in urma de 8 martie, iar noi nu prea ne straduim sa le amintim.

***

Dragi femei, aveti un an sa intelegi si sa re-ganditi ziua de 8 martie. Sper Daniel Craig sa va inspire.

Libere

Femeile se pare ca au intrat deja in 8 martie. In lumea mea micuta, tonul a fost dat de sefi, care s-au plimbat printre randuri si au oferit cate un trandafir. Care s-a ofilit in urmattoarea ora. Ei, dar gestul conteaza, se susoteau umil femeile firmei. Fie. Gestul conteaza.

De fapt, nu. Ilinca a fost cea care a dat startul sarbatorii femeilor. Ieri, la sfarsitul matineului, copiii au oferit mamicilor cate un cadou. Facut de educatoare, evident. Ca cele ale copiilor ar fi iesit prea neindemanatice si nu ar da bine in fata directoarei.

***

Desi lucrez si maine si poimane si luni si marti, deoarece calendarul nostru este invers proportional cu ce stabilit de stat, parca incep sa simt si eu sarbatoarea. Fie ea comunista, bolsevica, feminista.

Imi place forfota de afara. Barbatii isi aduc brusc aminte ca au femei in imediata apropiere. Care au fost candva frumosae si dorite. Acum mai putin.

Imi place cand ei se necajesc alegand intre o tigaie buna, un fier de calcat sau un parfum de mana a doua. Cand incearca sa fie mai blanzi, mai receptivi si, prin asta, par atat de neindemanatici si ridicoli.

***

Tin minte, tata ii cumpara mamei un kilogram de bomboane „Moldova”, care pe timpuri erau cu mult mai bune.

***

Cand am crescut, am observat ca, de fapt, mai mult femeile se felicita intre ele cu aceasta ocazie. Dar, cred ca asa si trebuie sa fie.

8 martie  simbolizeaza, in primul rand, lupta femeilor pentru drepturi egale cu cele ale barbatilor, conditii de munca mai bune, scurtarea zilei de lucru. In fine, femeile cereau sa le fie recunoscut dreptul la o viata mai buna. Sa fie ridicate la conditia umana, daca vreti.

Eu sunt gata sa sarbatoresc aceasta zi. Chiar si la lucru. Cu mica diferenta ca de 8 martie voi lucra doar 8 ore, in semn de respect fata Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională.