Papucii (sau o scurta istorie a autoritatii)

Un tata isi roaga fiul sa-si puna la loc papucii. Imaginindu-si aceasta scena repetindu-se de-a lungul sec.XX, psihiatrul francez, Daniel Marcelli, explica cum a evoluat autoritatea.

1910. Tatal, muncitor, vine acasa de la uzina istovit, isi dezleaga sireturile, da cu ochii de incaltamintea fiului sau care nu e la locul ei. Tatal « foarte nemultumit, ii ordona sa le puna la loc, momentan »

Mama bodoganeste ca un ecou, in timp ce ia papucii tatalui pentru a-i lustrui cu ceara.

Fiul se executa fara a clipi, de frica sa nu ia o palma.

« Nu exista o opozitie posibila, comenteaza psihiatrul. Fiecare parinte reproduce ceea ce a cunoscut in propria sa familie si aceasta ii ofera un sentimant protector de continuitate. Autoritatea triumfeaza. »

1936. Tatal, lucrator in comert, vine acasa obosit, isi scoate incaltamintea si ii ordona fiului sa o puna la loc pe a  sa.

Mama, pune la loc incalatamintea tatalui, gandindu-se in sinea sa, ca el ar putea-o face si singur.

Fiul se executa mornaind « De ce eu…si el nu ? »

« Ordinea continua sa domine, comenteaza psihiatrul. Se respecta pozitia tatalui, dar asistam, in acelasi timp, la inceputul unei opozitii, revolte chiar. Autoritatea are fisuri ».

1961. Tatal, invatator, vine acasa obosit, isi scoate incaltamintea, ii reaminteste fiului ca l-a rugat de repetate randuri   sa-si puna la loc ghetele.

Mama ii reproseaza sotului ca inainte de a face observatie fiului, ar trebui sa-i dea un bun exemplu.

Fiul, isi pune ghetele la loc, dar vadit dezagreabil, mai ales ca simte sustinerea mamei.

« Ordinea incepe sa se fisureze, comenteaza psihiatrul.Incaltamintea ramane aruncata la intrate. Fiecare e liber sa creada ce vrea. Si aceasta libertate interioara, proaspat obtinuta incepe sa se raspindeasca si in realitate. Autoritatea devine marginalizata. »

1968.* Tatal, intra in casa enervat si sufera la vazul ghetelor fiului sau, aruncate la  intrare. « Dupa Mai-68, normele au decazut, asa ca el are de ales intre urmatoarele comportamente » :

  • Enervat, tatal isi roaga fiul sa-si puna la loc incaltamintea, zambind cu jumatate de gura si fara nici o convingere. Psihiatrul numeste aceasta atitudine « exercitiul autoritatii paradoxale ». Deoarece o parte din tata se gandeste « In sfarsit, sunt un tata, un adevarat tata, unul capabil sa comande », si cealalta parte « Acest ordin este stupid. Eu nu sunt deloc de acord cu maniera in cara tatal meu mi-a dat ordine ».
  • Enervat, tatal va privi televizorul pentru a nu se mai gandi la toate aceste complicatii. Psihiatrul numeste aceasta atitudine « lasatoare si renuntatoare ».
  • Responsabil, tatal, isi pune la loc propria incaltaminte inaite de a-si ruga fiul sa procedeze la fel cu a sa. Psihiatrul numeste acesta atitudine « pretul respectului ».

In fata acestei conduite exemplare, mama ii spune fiului « Ia exemplu de la tatal tau si pune la loc ghetele ».

«Ea da astfel fiului sau, comenteaza psihiatrul, un model identificatoriu posibil, model care accepta pentru sine niste limite, inainte de a le impune altora: acesta este pretul inevitabil al respectului. »

Si in 2011? se intreaba psihiatrul nostru.

El isi imagineaza la intrare un cos plin de Nike si Reebok « unde toata lumea isi arunca papucii odata intrati in casa ». Problema este ca in fiecare dimineata e agitatie « deoarece este intotdeauna dificil sa gasesti perechea papucului pe care ai reusit sa pui mana ». Dar, optimist, el isi imagineaza de asemenea o alta posibilitate : « acesti parinti se forteaza, fiecare de partea lui, sa arate un bun exemplu si sa citeze fata de copilul lor comportamentul partenerului ca model de respect, ce face sa fie preluat ».

In concluzie, el sugereaza « toata lumea se amuza de aceasta « lege a tatalui » care pe parcursul unui secol a obturat constiintele ».

*Miscare studenteasca, ce si-a atins apogeul in Mai 1968. Toata Franta este paralizata. De Gaulle a fost nevoit sa anuleze Parlamentul francez si sa organizeze noi alegeri. Aceasta miscare a fost una cruciala pentru sociatatea moderna franceza. De acolo vine revolutia sexuala, legalitatea avortului etc. Unul dintre slogane « Este interzis de interzis »

traducere si adaptare din Franceza: preluat din „Nouvel Observateur” 19-25 februarie 2004

Unde dorm copiii?

Zilele astea mi-a nimerit sub ochi un articol ce dezbătea cu ardoare tema «se poate sau nu să dormim într-un pat cu copiii noştri ». Or, revista cu pricina este franceză şi trebuie să menţionez că pînă nu demult această temă era tabu în Franţa. În ultimul timp, însă, întrebarea, evitată cu atâta sârguinţă, se cere, totuşi, întrebată. Şi părinţii francezi se văd nevoiţi să recunoscă, cu jumate de gură, că, « da, mai lăsăm copilul să vină în pat cu noi ».

Deci, lăsăm, sau nu, copilul să doarmă cu noi, părinţii?

„Family bed „(pat familial) sau „co-sleeping”-ul (dormitul împreună) o practică controversată, dar în vogă în SUA. Principiul este foarte simplu: copilul doarme împreună cu părinţii începând cu prima zi (sau din prima zi de aflare acasă) şi pînă la vîrsta de 6ani (în medie). Ideea este de a lăsă copilul să decidă independent cînd anume el vrea să părăsească acest cuibuşor format din mama şi tata şi să doarmă singur, într-un pat aparte sau înntr-o cameră separată.

Tot americanii sunt „părinţii” acestei mişcări, care a pornit după apariţia, în 1978, a cărţii „Family bed”, autore fiind Thine Thevenin, una dintre moderatoarele „Leche League”(1).

Dar cum se întîmplă la noi, în Moldova? Din amintirile mele personale ştiu că la noi nu se punea această problemă, cu cine doarme copilul sau dacă e bine să doarmă cu unul din parinţi sau cu ambii. Îmi aduc doar aminte că eu dormeam des cu bunica, cînd eram la ţară şi uneori şi cu bunicul (trebuia încă să meriţi să dormi cu bunicul).

Cînd am devenit la rândul meu mămică, am înţeles repede că medota « copilul doarme în altă cameră » nu e cea mai bună, cel puţin pentru mine. Şi, astfel, de pe la vreo 6 luni împlinite, Ilinca doarmea cu mine într-un pat. Şi asta a durat pînă la 2 ani. Şi, uneori, mai durează.

(1)„Leche League” (leche-lapte în spaniolă, league-ligă în engleză), mişcare fondată în 1956 de către 7 mame din Chicago, care militau pentru alăptarea maternă. Astăzi prezentă în mai mult de 70 de ţări (în aproape toate statele europene, în America de Nord şi de Sud, în Asia, Oceania şi în unele ţări din Africa).

(2)Foto: o mămică foarte ingenioasă a găsit deja soluţia – Zaky Infant Pillow, o pernuţă ergonomică, ce simulează greutatea, atingearea şi senzaţia mîinolor omeneşti sau, mai exact, mîinilor părinteşti. Oare micuţii se vor lăsă păcăliţi? (Încercarea îi va costa pe parinţi 20 Lire sterline).