Lecturi pentru vacanta: Yoga Bitch de Suzanne Morrison

Imagine

Cauti cartea perfecta pentru o vacanta lipsita de stres si ganduri cu iz intelectual?

Atunci „Yoga Bitch” de Suzanne Morrison e ceea de ce ai nevoie!

***

Trecand la o tonalitate mai serioasa, „Yoga Bitch” este o carte atat pentru cei, care, ca si mine, nu prea au incredere in toata aceasta moda yogina, cat si pentru cei care aproape s-au lasat convinsi de discursul unei vieti vesnice dupa indeplinirea celor cateva asane pe covorasul pentru yoga semnat Stella McCartney.

„Yoga Bitch”, este, de fapt, un jurnal in toata legea, scris de Suzanne Morrison in perioada cand era pierduta indragostita de Indra, instructoarea sa de yoga din Seattle, orasul sau de bastina. Deci, Suzanne decide sa se scufunde in totalitate in energia Indrei, urmand-o la un curs de yoga „pentru alesi”, organizat de aceasta si partnereul sau de viata, pe insula Bali (da, exact pe aceeasi insula pe care a stat Elizabeth Gilbert, autoarea „Eat, pray, love”). Ajunsa acolo, Suzanne, insa, descopera treptat ca viata pe care si-o imagina ea ca o duc yoginii exemplari nu este chiar atat de exemplara si ca dragostea fata de bani, orgoliul si egocentrismul nu sunt niste pacate doar ale noastre, celor care nu au trecut printr-o purificare spirituala si continua sa manance carne de animale moarte si refuza sa bea dimineata urina in loc de cafea.

Cartea se citeste usor, dintr-o suflare, cu un inceput de zambet pe buze, dar si cu cateva intrebari care nu inceteaza sa apara in cap. O gasiti si in librariile nostre in romana si rusa. Lectura placuta.

Aici puteti citi si alte recenzii serioase.

PS: Haideti sa o sustinem pe Aliona Moon in finala Eurovisionului!

Lecturi varatice

Vara incepe anotimpul lecturilor. Nu ca nu as citi primavara, toamna sau iarna, doar ca vara cititul imi pare mai dulce, mai pasional chiar, el devenind un act de iubire pentru care imi rezervez, zi de zi, ceva timp. Ma pregatesc, ma fac frumoasa, imi aranjez locul si imi astept autorul ales la o cafea, la o vorba, la un gest tandru. Da, eu sunt nebuna indragostita de fiecare scriitor pe care il citesc. Si dupa fiecare carte incheiata am nevoie de cateva zile de reculegere. Nu pot sari dintr-o relatie in alta.

Vara aceasta e mai speciala. Sunt in sfarsit libera sa-mi petrec zilele asa cum imi place. Vara aceasta voi citi ceea ce nu am reusit sa citesc in ultimii 2 ani. Carti incepute, amanate, uitate. Acum le voi aduna pe toate si le voi duce la capat.

Vara aceasta si Ilinca mi se alatura. Pentru ea, insa, lectura nu a devenit inca o necesitate. Dar va invata. Are si ea o lista mare de lecturi pentru vacanta. Poezii, povestiri, povesti. Acum incepem ziua cu o ora de lectura. Obligatoriu. Aici chiar insist.

Iunie va fi luna in care imi voi incheia aventura cu Somerset Maugham. Iubitul Somerset Maugham, pe care l-am descoperit din primii ani de facultate. Apoi va urma Chira Chiralina de Panait Istrati, o carte pe care mama mi-o recomandase de pe timpul liceului, dar pe care am gasit-o abia acum 2 ani. Urmeaza, Jack Kerouac cu On the Road, prietenul meu cu care ma vad zilnic la o cafea si care imi tine de urat in clipele cand o astept pe Ilinca sa iasa de la dansuri. Pe Kerouac l-am visat inca din anul patru de facultate. La desert il las pe fascinantul George Orwell cu Down and Out in Paris and London, o carte extraordinara in care autorul vorbeste despre anii petrecuti la limita saraciei in lumea subterana a Parisului si Londrei. Abia astept intalnirea noastra! Ludmila Ulitkaia e ciresica de pe tort. Ea ma asteapta cu o culegere de povestiri scurte, realiste, pe alocuri tandre, pe alocuri dure. Imi plac femeile care scriu!

Pe langa acest teanc de carti, sunt deschisa recomandarilor, imprumuturilor si dragostei la prima vedere. Stiu ca nu voi rezista si-mi voi cumpara ceva nou de Haruki Murakami. La fel stiu ca buna mea prietena tanti Nastea se va tine de cuvant si ma va lasa sa gust din Brida lui Paulo Coelho. Intre timp, voi calatori nitel prin Olanda, iar acolo ma asteapta doua carti pe care le cumparasem inca in martie si dupa care tanjesc la fel ca dupa un om drag.

***

Lecturi placute, dragele mele!

PS: Despre lista Ilincai scriu maine.

Lecturi intarziate: Eat, pray, love

Cred ca sunt la coada, la scara planetara, la citirea acestei carti. Dar, lucrurile bune se lasa intotdeauna asteptate.

„Eat, pray, love” e revelatia sezonului in lista mea de lecturi. Pe unde mai pui ca am citit-o in exclusivitate in troleibuz (si… avion) si fiecare calatorie de la str. Ion Pelivan pana la str. Tom Ciorba era acompaniata de lacrimi ascunse in gulerul vestei sau de zambete la coltul gurii.

Elizabeth Gilbert se transformase in alter-ego-ul meu care imi vorbea cand aveam capul incarcat de ezitatri si dubii. Citeam si imi dadeam seama ca „Eat, pray, love” e si povestea mea, cu mica diferenta ca eu inca nu-mi pot permite o sedere intr-un ashram indian sau cateva luni pe Bali. Insa, cu exceptia acestor mici detalii, am avut parte de fiecare experienta descrisa pe paginile cartii. Si sunt sigura ca orice femeie trecuta printr-o despartire din proprie initiativa se va regasi intinsa, alaturi de Liz, pe podeaua baii in toiul noptii intrebandu-se „Ce, Doamne, nu este in regula cu mine?”

Daca sunteti printre cei care n-au citit cartea, v-o recomand din suflet. Si daca aveti posibilitatea – cititi-o in engleza. Se citeste foarte usor. Si inca ceva. Intotdeauna am ezitat sa recomand aceasta carte prietenelor mele care sunt intr-o relatie sanatoasa, deoarece imi dadeam seama ca pentru ele aceasta lectura va fi doar o distractie, mie insa imi place sa cred ca „Eat, pray, love” poate fi mai mult decat atat. Am recomndat-o, insa, foarte insistent femeilor din jurul meu care sunt in perioada ce urmeaza unei despartiri. Si nu pentru a le face pofta de un sejur la Roma sau de un brazilian trecut prin viata care sa le maseze talpile intr-un pat king size in jungla balineza, ci pentru a le ajuta sa inteleaga ca orice despartire este un nou inceput. Un inceput al unei vieti de o suta de ori mai buna. Trebuie doar sa vrei si sa crezi si sa te scoli in fiecare dimineata determinata sa fii fericita. Chiar daca primele luni esti o epava. Chiar daca recuperarea va dura 2-3 ani. Schimbarea va veni. Eu va promit.

PS: eu nu am privit filmul.

Fericirea, pentru o portocala, nu inseamna sa fie o caisa

Mi-au trebuit doua luni ca sa termin aceasta carte. Si tin sa va linistesc – cartea nu e atat de plictisitoare, incat s-o intinzi 60 de zile. Citesc din ce in ce mai lent, pe apucate, intre doua guri de ceai sau inainte de iesi dimineata din casa.

„Fericirea, pentru o portocala, nu inseamna sa fie o caisa” m-a atras prin titlu. Si am cumparat-o, desi cautam altceva.

Catherine Preljocaj a trecut printr-un cancer. Boala a transformat-o. Boala, de fapt, i-a deschis usile spre o alta lume, i-a lecuit ranile sufletului, a impacat-o cu trecutul sau si al familiei sale. Drumul nu a fost usor, iar solutia nu a venit peste noapte. Acum Catherine traieste, impacata cu sine si cu experientele pe care i le-a oferit viata.

In aceasta carte gasiti de toate, mai putin dragoste. Vor fi momente cand veti simti un protest interior fata de normele de comportament si valorile albaneze (autoarea e de origine albaneza), compasiune sau nedumerire.

Parintii mei m-au pus in lesa. M-au legat burduf, psihic, fara sa-mi dea ragaz, prin cuvinte si acte care definesc perfect sensul pe care il dau ei onoarei, cel al clanului, al tribului.

„Fericirea pentru o portocala…” este mai mult un jurnal intim, fara pretentii de literatura. Or, acest fapt transforma aceasta relatare intr-un documentar putin sumbru, filmat in sepia, despre cat de inutila si goala poate fi uneori viata. Si despre cum vine ziua ceea in care Universul iti intinde o mana ca sa te scoata din mocirla existentiala din care credeai ca nu ma iesi.

Celor care ar putea gandi ca mi-am irosit acesti ani, cei mai frumosi ai vietii mele, eu le raspund ca timpul nu conteaza atunci cand devine vital sa alungi ideile false, schemele inadaptate si limitele supradimesnionale. In realitate, acesti ani atarna prea putin pe unul dintre talerele balantei daca celalalt, sub greutatea credintelor, ne poarta in jos. Timpul petrecut in cautarea identitatii noastre sau a locului din care venim nu este niciodata pierdut.

Nota: pot imprumuta cartea spre lecturare.

Cartile copilariei noastre: Spiridon Vangheli revisited

Cine isi mai aduce aminte de Spiridon Vangheli? De iubitul Spiridon Vangheli, „tatal” lui Guguta? Stiati ca el a mai scris si altceva in afara de Guguta? La 30 de ani eu inca citesc cartea in care au fost adunate toate textele lui scrise pana in 1985.

Nu voi face aici un comentariu literar, voi lasa randurile lui sa vorbeasca:

Intr-o tara traia un om cu palarie. Nu era din cei care trezesc soarele – se tinea mai mult prin umbra. Azi se lipea de unul, maine de altul. A dormit cate o noapte in toate casele din partile celea.

Cand a ajuns cu dormitorul la marginea tarii, a venit vremea sa-si faca si el o casa…

Omul din cifra zero

De la o vreme ce l-a apucat pe Titirica? Nu, ca vrea in capitala si gata. Mama il amana cu o saptamana, sa-i mai creasca parul, iara tata a zis a lehamete: – Iaca drumul! Duca-se cat e in vacanta!

Si Titirica hai-hai pe drumul cela pana a juns la Chisinau. Si-a luat cusma, ca in sat la dansii era inca frig, dar in parcul din Chisinau cioroii isi faceau de acuma cuiburi...

 Cum a fost Titirica cuierul capitalei

Ce astepta mama, aceea s-a intamplat. Somnul, pe care nu l-a dormit Ciubotel, tot umbla din urma lui. Intr-o luni s-a trantit la pat, ca macar taie lemne pe dansul.

Afara era de acum marti – baiatul nu deschide o pleoapa…

Feciorii lui Ciubotel

Visez la o astfel de carte in editie noua, cu ilustratii noi, diferite, care ar demonstra ca aceste texte sunt atemporale si ca o carte pentru copii, frumos facuta, poate fi cumparata si citita si de maturi.

Impreuna

Cred ca n-am sa mint daca am sa spun ca nicio carte nu m-a aruncat dintr-o stare in alta, din ras la o pagina, in plans la alta, cum a facut-o „Ensemble, c’est tout” de Anana Gavalda. Sau, mai pe romaneste, „Impreuna”.

Cartea  e groasa. Iar rezumatul ce l-am citit pe coperta nu m-a incantat. Nu am inteles nimic, chiar. Totusi am luat-o, deoarece promisesem cuiva ca voi citi din Anna Gavalda. Si nu am gresit.

***

„Impreuna” m-a dat putin peste cap. A deschis in mine usi. A spalat geamuri. A curatit tevi. M-a facut sa plang si sa inteleg ca lucrurile importante sunt langa noi. Sa inteleg ca devin mai buna, mai blanda. Mai sentimentala, ar spune prietenii, care nu se pot impaca cu faptul ca inaintarea in varsta ne inmoaie.

Va recomand din tot sufletul sa cautati si sa cititi aceasta carte. A fost editata in peste 30 de tari, asadar, cred ca aveti toate sansele sa o gasiti in limba care va este mai draga. „Impreuna” se citeste usor, e plina de umor, de dragoste, de gingasie. Dar, nu va amagiti, e o carte altfel. Iar in cazul in care ati privit filmul, uitati si cititi cartea.

Despre dragoste si alti demoni

Eu nu-mi pot imagina ce poti face altceva intr-o vacanta la mare decat sa citesti.

Sau, ce poate fi mai placut decat cititul atunci cand stai intinsa pe un chaise longue si simti cum valurile marii se sfarama de tarm in ritmurile inimii tale?

***

Inainte de a pleca in vacanta am lansat un apel disperat catre toti prietenii mei de pe Facebook sa-mi recomande o carte „buna de citit la plaja”. Raspunsuri au fost cateva, toate demne si interesante (Bernard Weber, Ana Gavalda, J.D. Salinger). Eu, ca un om cinstit, am mers la biblioteca (Mediateca Aliantei Fnceze, recomand tuturor) si am cautat acesti autori. I-am gasit, am pus cate ceva deoparte. Cu mine, insa, l-am luat pe Marquez, care nici nu era in lista. Adoratul Gabriel Garcia Marquez.

***

Marquez a fost o descopire de-a mea, oarecum conditionata de prietena mamei, de la 17 ani. Atunci am citit „Un veac de singuratate”. Cand am inchis cartea, dupa o lectura impatimita, in care imi tineam respiratia, 3 zile am trait in alta dimensiune. De atunci, orice carte a lui ma lasa fara cuvinte. Literalmente. De fiecare data, cand trec de ultima pagina, mi se ia darul vorbirii si nu sunt decat traire, freamat, simtire.

***

„Despre dragoste si alti demoni” este povestea uluitoare a unei fetite de 12 ani, fiica de marquiz dintr-o tara din Caraibe. Asta insa nu spune nimic. Cum se intampla de cele mai multe ori la Marquez, „Despre dragoste si alti demoni” aduce in prim-plan pasiunea dureroasa, infernala, nebuna. Au fost pagini pe care le-am citit cu sufletul la gura, randuri pe care as fi putut sa le simt, momente in care mi se rupea inima, deoarece imi dadeam seama care va fi sfarsitul cartii.

***

E o carte pe care v-o recomand din tot sufletul, fie ca ati mai citit ceva din Gabriel Garcia Marquez, fie ca sunteti incepator. Se citeste usor, nu are intortocheri de fraze ca in „Toamna Patriarhului” si nici numarul mare de personaje din „Un veac de singuratate”. Este cartea perfecta pentru o vacanta scurta.