A inceput saptamana supelor! La masa!

Declar „Saptamana supelor” deschisa!

In aceasta saptamana mancam supe. Si nu oarecare supe, ci supe-pireu. Omogene, cremoase, colorate, ieftine si rapide! In fine, preferatele mele supe-pireu!

***

Luni incepem cu supa din praz. Stati, nu aruncati cu oua clocite in mine! Supa de praz e mai gustoasa decat numele sau o poate indica.

Asadar, luam cativa cartofi (3-4), 2 fire de praz (sau unul, daca nu avem multe guri la masa), doua linguri de ulei sau un cubulet de unt, un pahar cu lapte (optional), sare, piper. Un bonus ar fi o felie de cascaval rasa si un pumn de pesmeti.

Cat timp fierb cartofii, „ostenim”, in ulei sau unt, prazul taiat rondele. Cand cartofii au fiert, adaugam prazul si laptele, lasam sa fiarba 2-3 min, potrivim dupa gust cu sare si piper. Inchidem. Scoatem blenderul si omogenizam. Adaugam cascaval si pesmeti. Pofta buna!

NOTA: aceasta este unuica forma in care Ilinca mananca toate legumele.

***

Maine mancam supa din gulii si bostan.

 

Premiere culinare: covrigi umpluti cu branza si stafide

Cand in casa e frig, orice reteta e buna pentru a aprinde focul in cuptor. In aceasta seara am avut o premiera culinara in familie: covrigi umpluti cu branza, stafide si fructe confinate. Rapid, destul de ieftin si delicios. Chiar si Ilinca a mancat (dupa ce a scos stafidele si fructele confinate).

Asadar, daca aveti:

*un pachet de covrigi

*un pahar de lapte

*un pachet de branza

*un ou

*stafide (sau/si fructe confinate) – gasiti un sfert de ora si preparati ceva nou pentru ce-i de-ai casei!

*1 lingura de zahar

Puneti covrigii in lapte pentru cateva minute, amestecati branza cu oul, stafidele, fructele confinate si zaharul, scoateti covrigii din lapte, punetii pe tava si umpletii cu amestecul din branza. Dati la rola timp de 30 de minute. Pofta buna!

Cand legumele devin gustoase sau ce gatim azi

Intre noi femeile circula o intrebare frecventa :”Da ce mai faci de mancat?” E adevarat ca sunt zle in care toate inspiratia culinara seaca. De toate parca ai facut, si salate, si pireuri, si supe, si terciuri, si peste.

Cand ai, insa, si un copil care trebuie hranit corect si gustos, iti vine sa-ti iai lumea in cap,  apoi sa mergi la magazin, sa cumperi juma de kil de salam „Doktorskii” (salamul copilariei noastre, din rusa, insemnand „Medical”), un pachet de unt, o franzela alba si sa-i faci un „buterbrod” (sandwhich), asa cum ne facea mama diminetile.

***

Cu Ilinca e si mai complicat. Ea ar manca doar paste. Si terci de gris. Sunt zile cand renunt sa mai lupt cu ea pentru a o convinge ca vitaminele sunt esentiale vietii. Si am mai observat un lucru: copiii sunt foarte conservativi ce tine de mancare. Nu vor gusta nimic nou si exotic, fie asta cel mai dulce fruct sau cel mai delicat cascaval.

In toti anii in care am incercat s-o fac pe Ilinca sa manince legume, am utilizat cateva metode:

  • le-am pisat in pireul de cartofi
  • le-am numit cu nume hazlii
  • le-am prezentat ca altceva decat sunt in realitate: conopida e peste
  • am strigat
  • am amnenintat
  • am explicat ca legumele sunt alimentele miracol ce pot prelungi viata de muuuulti ani.

Toate aceste metode au mers catva timp. Mai devreme sau mai tarziu, insa, eram demascata. Iar explicatiile mele despre cresterea sperantei voetii erau de neinteles pentru un copil de 4-5 ani.

***

In fine, tooata aceasta introducere pentru a ajunge la intriga: am facut-o pe Ilinca sa manince legume. Crude!

Nu pot spune ca sunt o crudivora inraita, dar sunt zile cand aceasta dieta ma tenteaza mai mult decat meniul meu clasic. Atunci improvizez! Si o mai si implic pe Ilinca. Asta e! Copiii trebuie implicati in gatit. Chiar daca ajutorul lor este minim, ei vor fi foarte incantati sa fie utili si vor si manca cu placere rodul muncii voastre comune.

Asadar, eu si cu Ilinca am facut un „pate” din dovleac. Spre surprindrea mea, dupa ce a strambat din nas, a gustat si i-a placut. Apoi, a mancat pe masura! (vezi ma jos reteta)

  • Un dovleac
  • 2 catei de usturoi
  • o mana de marar
  • o mana de patrunjel
  • sare
  • un lingura de ulei presat la rece (poate fi de floarea soarelui sau de masline)

Totul se amesteca in blender sau cu blenderul (in cazul in care e de mana), apoi se unge pe paine si pofta buna!

 

Prima noastra inghetata facuta acasa!

E ultima zi de vara si noi sarbatorim in felul nostru. Sculare tarzie, lapte cu cacao, smoothie din lapte de susan (da, da, m-am lasat sedusa de discursul raw-vegan, dar inca nu 100%). Si, pentru a mai indulci ultima zi de libertate inainte de scoala, am facut si inghetata. Prima noastra inghetata home made! Traiasca Ikea si recipientele lor pentru inghetata facuta acasa. Ce sa zic, ma bucur ca am gasit o alternativa inghetatei industriale, pline e E-uri. Desi, din lipsa de inspiratie culinara, prima noastra inghetata este din iaurt „de magazin”, deloc natural si aproape nefolositor, satisfactia exista oricum. Si cum poate fi altfel? Copiii adora sa vada de unde ies lucrurile, iar atunci cand pot experimenta singuri, placerea e de 100 de ori mai mare.

 

Agrisul cu agrise

Cand imi cumpar fructe, alerg acasa sau la birou si caut in google proprietatile lor. Cat de bune sunt, cate vitamine si microelemente au, la ce ajuta si cat trebuie sa mancam ca sa simtim ceva. De acord, preocuparea mea e mai degraba una demna de o doamna la frumoasa varsta de pensioanare, cand sanatatea devine, brusc, o prioritate. Eu, insa, prefer sa privesc lucrurile putin altfel – niciodata nu e in plus sa afli ceva nou despre lumea in care traiesti

***.

Iata azi, de exemplu, am descoeprit ca agrisele sunt pline ochi de vitamine si alte substante hiper-folositoare. Si ca au mai multa vitamina C decat portocalele. Din agrise mai poti face masca de par si sos pentru carne.

Asadar, grabiti-va la piata, magazin sau la statie, unde sigur se va gasi vreo matusa cu cateva pahare de agrise, si cumparati aceste mici minunatii ale naturii. Atentie, sezonul agriselor nu e lung!

Lectia de fotografie si deliciile din orgada bunicii

Ambele mele bunici aveau cate un dud in ograda. La una era rosu, la alta – alb. Ambele bunici au murit, iar soarta duzilor a fost una diferita. Intr-o ograda, dudul alb mai domina peisajul, cel rosu, insa, demult nu mai este.

Mi-au placut intotdeauna dudele si eram foarte curioasa sa gatesc ceva din ele. Am ramas, insa, dezamagita de rezultate, chiar si de cele facute de oameni cu scoala culinara italiana. Dudele sunt bune asa cum sunt, proaspete, culese din copac sau de pe jos. A apropos, mancand dude niciodata nu m-am gandit ca ar fi folositoare – imi pareau prea mici si prea neluate in seama, insa, adevarul e altul, unul foarte incurajator: dudele negre contin numeroase proteine, albuminice si lecitine. Indiferent ce-ar fi insemnand asta, suna bine si sanatos.

***

Si pe final o istorie din viata. Sudul Frantei, anul 2003. Curtea unui cuplu care a produs toata viata un vin rosu foarte bun. Langa casa se inalta un dud frumos taiat, cu un scranciub sub el. Eu, tanara nevasta, ma legan in scranciob si ciugulesc cate un fruct, care o sfarseste drept la mine in gura. Cuplul, si toti cei din anturajul lor, sar intru salvarea mea.

-Nu, nu manca din acest copac! El e doar unul decorativ, aceste fructe nu se maninca!

-Cum asa? Pai asta e copacul copilariei mele! Eu le mancam si de pe jos!

– Cum asa? Noi de cand il avem (vreo 20 de ani) nici n-am indraznit sa gustam…

Pai iata, dragii mei, nu va fie frica sa descoperiti lucruri noi, gusturi si texturi noi! Si inca ceva – niciodata nu e tarziu pentru o noua descoperire.

 

Hai la coltunasi!

Ce poti face cand afara ploua, iar vantul transforma iesirea afara intr-o activitate primejdioasa? Corect! Stai in casa si maninci ceva bun. Asta am facut si eu, datorita Ilincai, care a pus la munca toata lumea, iar singura a fugit la joaca. Multumesc, fata mamei! (Ai prins repede repede lectia vieti)

PS: Cei mai buni coltunasi sunt a doua zi, prajiti pe unt!