Despre lipsa pasiunii

1236439_653458014678070_1383537310_n

Ce fac moldovenii in timpul liber? Ce fac ei seara, cand se intorc acasa, dupa ce au mancat si au spalat vesela? Ce fac sambetele si duminicile, dupa ce au incheiat sfanta curatenie si s-au intors de la piata sau supermarket? Fac ceva, in genere?

Cate femei din tara noastra au un hobby? Cate tricoteaza, croseteaza, brodeaza, cresc cactusi sau orhidei, studiaza opera lui Proust, sar cu parasuta sau zboara cu deltaplanul? Cate mamici merg la lectii de dans, frecventeaza cursuri de dramaturgie, colectioneaza clopotei din ceramica sau cesti de cafea? Cati tatici fac ciclism, roller skating, cioplesc in lemn, cos sau cultiva rosii la balcon?

Cati oameni din aceasta tara au o pasiune, in afara de pasiunea manacrii bune si a divanului, situat, implicit, in fata televizorului? Cati oameni simpli, din generatia parintilor nostril si din generatia noastra, au ceva de aratat prietenilor care le calca pragul? “Ceva” in afara de o masa imbelsugata. Cati stiu sa povesteasca cu pasiune despre “ceva” in afara de situatia politica din tara si darea de seama a ultimii nunti la care au fost invitati?

Cati dintre noi schimba programul de sambata seara, legat nemijlocit de canapea, pe un program in afara casei? Cati din cei care dau “attending” la un eveniment anuntat pe Facebook, ajung in realitate la eveniment?

Ma conving tot mai mult ca nu avem nevoie de nimic, atata timp cat stomacul ne este plin, iar sub cap -moale. Nu ne intereseaza nimic, nu vrem sa vedem nimic, nu ne pasa sa gustam ceva nou, sa intalnim alti oameni, sa schimbam alte vorbe.

Aceasta lipsa de pasiune si de curiozitate  o transmitem si copiilor nostri. Si nu e nevoie sa le-o aratam, de multe ori, chiar se intampla s-o ascundem si sa mimam interesul, dar, fara mare rezultat. Copiii au capacitatea sa citeasca dincolo de zambetul nostru fals si obrajii incordati, cand ii indemnam sa incerce ceva nou. Ceva ce noi nu am incerca. De aceea ca nu ne pasa. De aceea ca e bine asa cum este. Iar daca nu e bine, e suficient sa ne plangem si sa ne amintim cat de extraordinar traiesc oamenii in alta parte.

Va propun un exercitiu. De azi, cand veti intalni un om, intrebati-l ce pasiune are, ce face in afara orelor la serviciu si celor dedicate gospodariei. Intrebati-l de ce si-a abandonat pasiunea sau hobby-ul, daca a avut parte de asa ceva. Veti primi niste raspunsuri care va vor ajuta sa vedeti mai bine unele lucruri legate de noi si de viata noastra, care ni se pare uneori nimic mai mult decat o cursa de sobolani. Iar daca veti intalni oameni pasionati, care au stiut sa-si pastreze curiozitatea si setea de cunoastere, care nu s-au lasat mancati de rutina, stati pe langa ei. Beti fiecare cuvant al lor, mancati-i din priviri, umpleti-va de dorinta lor de a trai asa cum cred ei de cuviinta si de a-si continua visul pana in cea din urma zi.

Nota: acest articol a aparut pe perfecte.md

4 gânduri despre „Despre lipsa pasiunii

  1. Diana, eu n-am inteles, tu vorbesti despre pasiuni in afara de „Пусть говорят” si „Давай поженимся” sau care??;))

    Dar, de fapt, cred ca dupa o anumita varsta o parte din oameni renunta la hobby-uri din lene si comoditate: nu brodeaza/croseteaza pt ca li-i vederea cam slaba, nu invata sa utilizeze calculatorul pt ca „nu pot”, pt ca „da mie ce-mi trebuie…ian aprinde-mi acolo skype-ul”; nu merg la teatre/concerte pt ca „au de lucru” (concept tare vaporos si enigmatic, dat un motiv hyperserios de a sta acasa…in fata lui nenea de la acelasi „Пусть говорят”).
    exact acelasi lucru e si cu facebookul, ne ia atata timp, incat avem tot dreptul sa-l folosim drept pretext pt lene.
    Ma uit cu admiratie la batraneii care canta in corul satului, femei si barbati care isi fac ii din placere, care calatoresc (si vin sa cunoasca Moldova la 80 de ani!!!)!

  2. Top 10 bloguri pe care le citesc | fata cu reportofonu'

  3. Spre exemplu mama mea, face parte din acea categorie de oameni , caror nu le trebuie mai mult decit odihna acasa, in sinul familiei alaturi de citva prieteni. Ea niciodata nu a iubit galagia de pe strazile orasului, si mult ii place odihna pe malul batrinului Nistru :) Dar cred ca pasiunea ei cea mai mare este gatitul, stiu ca bucatele si delicioasele placinte, nu le-as compara cu nimic, si cred eu asta e o pasiune, pentru ca cind gateste , o face cu mare dragoste. Alta istorie sint eu :) de mica am participat la toate cercurile de creatie posibile,la sectii de arte martiale, iar in adolescenta m-am afirmat prin voluntariat si dezbateri, cred ca mi-a pus o baza buna in ceea ce priveste crearea unui caracter si a unei viziuni spre viata…. pina am inteles ca dansul este pasiunea mea mare…Actualmente activez intr-un domeniul al culturii, si vad progres in rindul tinerilor de la noi, ei iubesc muzica, iubesc sa minuiasca un instrument muzical, ei stiu ce vor explicind acest lucru prin limbajul dansului atit moder cit si cel popular. Multe domnisoare sint pasionate de frivolite, si creaza niste lucruri minunate ca cercei, coliere si bratari. Nu pot spune acelasi lucru depre peroanele mai mature, am impresia ca ei sunt asemenea unor melci care isi tirie casa in spate toata viata nestiind singuri ce se afla si dupa ea, dupa ograda sa. Cred ca din aceasta cauza avem oameni mereu fara de dispozitie, oameni rautaciosi, oameni fara de viata as spune, pentru ca in sufletele si capul lor persista doar grijile si nimc altceva…este regretabil acest lucru….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s