Intre a scrie si a impleti

Bunica intotdeuna imi spunea cat este de important sa ai o meserie. Una din care vei putea castiga si atunci cand performantele intelectuale nu-ti vor mai fi de niciun folos. Sau una pe care sa o imbratisezi in momentul in care ai inteles ca doar lucrul cu mainile iti poate salva mintea de la naufragiu.

De multe ori ma gandesc, daca azi ar veni Dumnezeu la mine sau, cel putin, Sfantul Petru, si mi-ar spune ca imi lasa doar o posibilitate sa ma manifest si sa o aleg care e, i-as psune sa-mi lase lucrul manual – impletitul, cusutul, mesteritul de chitibusuri. Si las’ sa-mi ia scrisul si toate pretentiile de orator.

Atunci cand imi visez viata care va urma, ma vad mai des intr-un atelier in care am toate lanile din lume, de toate culorile si texturile. Unde ma pot plimba printre rafturile cu alpaca, vicuna, angora si lana de yak, unde am razboi de tesut pashmina, iar cashmirul este cel mai bun prieten al meu. Viata din visele mele este una in care sunt in perpetua cautare a combinatiei de culori perfecte, care, neaparat, trebuie sa fie una neasteptata, sau a moliciunii ideale pe care s-o poti simti cu pielea de pe buricele degetelor. In acea viata este multa mobila veche, gasita peste tot, de la cosul de gunoi, pana la pietile de vechituri, magazinele de antichitati si curtile batranilor, pecare o curat, o improspatez, o refac la nevoie.

Eu sunt omul care aduna. Sper intr-o zi sa pot gasi spatiul si sa-mi ascot la vedere toate comorile mele vintage, amestecate cu ceea in ce-mi reuseste sa unesc firele de lana. Atunci cred ca mi-ar fi suficient scrisul doar pentru a scrie povestea fiecarui obiect.

Mai jos am alcatuit o mica galerie cu unele dintre lucrarile mele. Fiecare ghem de lana folosit isi are istoria lui. Fiecare obiect impletit are o parte din sufletul meu, iar procesul este un act de meditatie. As vrea foarte mult ca energia, care e exclusiv una pozitiva si creatoare in momentul in care impletesc, sa se puna ca un puf de papadie care nu se mai desprinde, pe umerii sau capetele tuturor celor care imi cumpara lucrarile.

 

2 gânduri despre „Intre a scrie si a impleti

  1. Tare frumoase opere ai! Zilele trecute ma gindeam si eu cit e de misterios cum dintr-un ghem de ata ies niste totosi pentru bebita…sau o caciulita…cel putin asta acum e pasiunea mea, contrar tie, eu cu croseta is prietena. Imi place si mie sa restaurez, reciclez….sa caut din nimic sa iasa ceva…..acum vreau sa ma apuc de agrafe pentru par, vad ce iese. Textul tau imi e aproape de suflet. La articolul despre pasiunile moldovenilor….din pacate multi sint asa cum ai descris, trist.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s