Dar cum ramane cu banii?

Cititorii care deschid aceasta pagina mai des, stiu ca de apoape doua luni deja, nu mai sunt angajata. Ceea ce inseamna libertatea deciziilor, organizarea timplui in dependenta de prioritati, mobilitate sporita si, cel mai important, posibilitatea de a alege cu cine lucrezi. Toate bune si frumoase, dar cum ramane cu banii? Toti ma intreaba. Cine mai voalat, cine pe sleau. Si, deoarece, am promis sa revin la aceasta tema, iata ca ma tin de cuvant.

Cu banii e deosebit. De cand nu mai am un salariu stabil, valoarea banilor s-a schimbat. Si, contrar parerii generale, s-a schimbat intr-o maniera pozitiva. Decizia de a pleca de la lucru nu a fost usoara, cu atat mai mult, cu cat eram garantul stabilitatii financiare a unei familii intregi, formata din cativa oameni. Imi faceam griji, e putin spus. Ma gandeam ca numai de mine depinde bunastarea catorva oameni si ca, luand o astfel de decizie, ii voi priva de unele lucruri esentiale, care se pot procura cu bani. Eram, de fapt, intr-o ipostaza normala mie – fara mine toti se vor pierde.

Viata, insa, le pune la loc pe toate. Cand tensiunea din capul meu a urcat critic, am lasat totul balta si am zis ca eu nu mai vreau sa-mi petrec viata la birou. Dar cu banii fie ce-o fi. Si, cum fac de obicei in astfel de situatii, am citat ultima propozitie din „Colonelului nimeni nu-i scrie” de Marquez, cand sotia colonelului, adusa la limita saraciei si disperarii (citit cartea ca sa stiti de ce), il intreaba pe colonel:

– Ce vom manca in tot acest timp?

– Rahat. – a raspus colonelul”

Deci, m-am relaxat. Undeva in forul meu interior, linistea s-a instalat. Nu ma intrebati cum, ca nu as sti sa dau o reteta. Mi-a numarat economiile, m-am apucat sa impletesc mai activ, am scris ca sunt disponibila pentru colaborari. Si lumea nu e surda si nici oarba. Au inceput sa vina unele propuneri. Sigur, majoritatea nu platesc, dar e bine sa te implici in diverse activitati, chiar si gratuit. Experienta acumulata, cunostintele noi, oamenii, fara care in viata nu poti capata mare lucru, au mai multa valoare, decat cele cateva mii de lei, care azi sunt, maine nu.

Datorita blogului, mi s-au facut si cateva propuneri care ma vor ajuta sa-mi platesc chiria.

Dar stiti ce este cel mai curios? Calitatea vietii s-a schimbat. Daca in timpul cand aveam un salariu bun, eram intotdeuna stresata si panicata ca nu-mi ajung bani, ca nu-mi pot permite sa ma rasfat in momentele in care aveam nevoie, acum, cand pe cardul meu bancar nu mai vine nimic, ma simt ca o mica Cleopatra. Nu-mi mi-am pus niciun fel de restrictii bugetare. Vreau crema buna de fata – mi-o iau. Vreau parfum frantuzec- mi-l iau. Am vazut o rochie de la care imi lasa gura apa – mi-o iau. Sunt invitata la sauna – merg.

Si nu mananc mai rau din aceasta cauza. Si nu am datorii. Si copilul e imbracat si hranit. Si mama se descurca bine fara ajutorul meu financiar. Si barbatul a devenit parca mai barbat. Si de flori casa e plina. Si sampanie bem mai des decat inainte. Si facturi nu platesc si nu-mi bat capul, asa cum stiam ca unele femei nu-si bat niciodata capul si ma miram cum de le reuseste.

Doamna psiholog, pe care am vizitat-o de cateva ori vara trecuta, nu s-ar mira. Si-ar pune zambetul calm si luminos pe fata si mi-ar spune ca se bucura ca am inteles ceea ce ea atat de mult s-a straduit sa aduca in sufletul meu.

– Diana, ce vrei sa fii? Femeie sau barbat? – ma intreaba ea atunci.

– Nu stiu…dar facturile trebuie platite, bani trebuiesc…ma tem ca nu vom mai avea ce manca…mama singura nu se va descurca…

– Relaxeaza-te. O femeie nu e o axa pe care se tin toate. Femeia e apa, e fluida, femeia niciodata nu moare de foame. Astea sunt legile naturii.

Au trecut cateva luni de atunci. Si abia acum am simtit ceea ce spunea. Si nu pot explica nimic. Scepticul din mine a renuntat sa mai lupte si sa dovedeasca ceva. El si-a depus armele.

Nu stiu ce va fi mai departe. Intuitia, insa, mi-a spus intr-o zi, foarte clar, ca viitorul va fi luminos. Si eu cred. Si continui sa lucrez la ceea ce-mi place, sa ma rasfat si sa nu-mi bat capul.

14 gânduri despre „Dar cum ramane cu banii?

  1. „Diana, ce vrei sa fii? Femeie sau barbat? Femeia e apa, e fluida, femeia niciodata nu moare de foame. Astea sunt legile naturii.„ parerea mea e ca o feminista niciodata nu ar putea fi de acord cu cele de mai sus :)

  2. Si eu lucrez intr-o sfara a sistemului haotic din MD, de la 8.00-17.00, si nu-mi place ceea ce fac, si simt ca ma inabus din cauza asta, mai ales de etichetarile astea aiurea, ca daca nu esti la fel ca soldatii din cutie, atunci e alta vorba…. uneori ma mira faptul cum de-au acceptat pirsingul meu comme marilyn monroe :)))) Sint o persoana tinara si activa(23 ani), iar cind activezi intr-o echipa unde virsta medie e de 38 ani, pai va dati seama :D asa ca Diana iti apreciez curajul!

  3. Mi se pare foarte plictisitor sa stau acasa, e mult mai interesant sa lucrez in echipa. Parerea mea oricum, ca am fost si eu neangajata, dupa cateva luni de ‘lucru pentru sine’ mi se invartea capul de asa program.

    E greu intr-adevar sa gasesti un job interesant, si se considera fericiti oamenii care reusesc sa-l gaseasca. In acelasi timp, ma gandesc la toate companiile si organizatiile pe care le vizitam in fiecare zi, cum sunt universitatile, gradinitele, cafenelele, magazinele si saloanele de carti. Daca toata lumea ar fi lucrat pentru sine si refuza sa vina la lucru, cu ce ne alegem noi?

    Asta e o discutie filosofica aparte, dar pana la urma, pe asta se tine economia.

    • Lera, oamenii sunt diferiti. Cineva poate lucra in echipa si vrea, altcineva nu poate. Suntem diferiti si avem ritmuri diferite.

      Eu personal nu ma pot incadra in ritmul impus in insitutiile noastre. Daca intr-o zi voi gasi un loc unde se vor respecta particularitatile fiecarui om, atunci ma voi gandi.

      Toate societatile democratice isi au partea lor de liber profesionisti. Altfel de unde artisti, scriitori, mestesugari?

      • Iti respect opinia, dar se creaza impresia ca tu condamni alegerea oamenilor care isi aleg un job si respecta programul de zi cu zi.

        O buna parte din acest stat se datoreaza anume oamenilor care muncesc zi la zi genereaza profit statului fie prin impozitul platit sau prin companiile pentru care lucreaza. Anume lor li se datoreaza faptul ca spitalele, politia, si chiar scoala la care merg copiii nostri, inclusiv si fata ta, au putinii bani din care isi asigura existenta.

        • Lera, imi pare rau ca ti-ai creat o astfel de opinie. Aceasta este experienta mea si numai a mea. Daca sunt si alti oameni care o impartaesc, ma bucur.

          In rest, sunt un om destul de inteligent ca sa-mi dau seama cum functioneaza un stat.

  4. Diana, mi se pare ca in postare ai omis (poate intentionat) un cuvint – cheie, dar pe care l-ai pronuntat in comentariu – „lucrez”. Si lucrezi mult, dar esti altfel orientata si motivata. De aici probabil si satisfactia. Ca doar nu stai intinsa pe pat toata ziua, si banii vin din pod…
    Felicitari!

    • Tania, da, pardon :) Credeam ca e de la sine inteles – lucrez acum dublu, daca nu triplu, fata de peroada in care eram angajata, dar satisfactia e de alta natura, de motivare nici nu mai zic!

  5. Imi place la nebunie ce ai scris si te inteleg pe deplin, iar ca sa dovedim acest curaj trebuie sa avem multa incredere in noi insine iar asta va duce la success, nefiind angajata cuiva full-time 8:00-17:00.

  6. cunosc clar situația. personal mi-am luat o vacanță pentru ceva timp. a durat opt luni. am plecat de bună voie de la servicul acela. acum sunt la altul – ceva mai bun decît precedentul. poate cînd ai familie, copii – e altceva. deocamdată însă puține lucruri care mă constrîng. și abia aștept să-mi adun ceva rezervă și să repet experiența. e o altă lume acolo – da, fără bani – cu cartof fierți și ouă prăjite, pîine și apă – satisfacția însă crește din altă parte. au fost opt luni de mare catharsis.

    • Am avut su eu anul trecut 4 luni de catharsis, cand aveam un buget de 20 de lei pe zi. Apoi, am semnat contract cu firma de la care am plecat. Dar, acum este o experienta cu totul deosebita. Acum lucrez atat de mult, cum n-am lucrat niciodata, poate doar la teve.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s