Uita tot ce ai citit in cartile despre educatia copiilor. Un copil are nevoie de un singur lucru: o mama fericita.

Ardeti toate cartile despre educatia copiilor! Faceti-va loc pe rafturi si in cap. Mamele de azi sufera de o boala care se numeste boala de la prea multa minte.

Citim cum sa ne dezvoltam copilul intelectual in timpul vietii sale intrauterine, cand aceasta abia a fost conceput. Citim cum sa-l iubim, sa-i zambim, ce sa-i spunem si ce nu. Citim ca 4301 de lucruri pe care le-am facut langa si pentru copilul nostru, au fost niste greseli pedagocie care pot avea consecinte dramatice in viata lui de matur. Citim despre cum sa dormim cu el sau sa nu dormim, cum sa-l alaptam, la ora sau cand simte el nevoia, cum si de cate ori sa-l luam in brate, sa-l mangaiem sau sa-l ignoram.

Dragi mamici, cititi mai bine o carte! O carte pentru voi, pentru sufletelul vostru de femeie. Un roman de dragoste, un roman politienesc, un tratat de filosofie sau o lucrare de lingvistica. Ceva ce va face placere. Luati copilul langa voi si priviti o emisiune, ascultati un interviu cu un om valoros, faceti-va unghiile, bai la picioare, leneviti, gatiti, iesiti afara daca vreti, iar daca nu  -stati in casa. O zi sau doua, daca copilul nu va respira aerul imbacsit al orasului, el va avea numai de castigat ani la viata.

Incetati sa va agitati. Copiii cresc oricum. Insa, copiii cu mame multumite, relaxate, putin lenoase in ochii lumii, cresc mai bine. Impacati-va cu gandul ca n-o sa le reusiti pe toate si ca deja matur, copilul oricum va avea ce sa va reproseze. Asa sau altfel.

De ce in tot vacarmul aparut odata cu nasterea copilului, uitam de noi insene? De ce nu facem o scurta pauza, luam aer in piept, numaram pana la zece, ca sa ne dam ragaz cateva clipe, pentru a ne gandi care e locul, rolul si rostul nostru in aceasta combinatie frumoasa: femeie-mama? De ce nu avem incredere in copilul nostru si ii creditam atat de mult pe toti autorii care pretind ca ne cunosc mai bine rodul fiintei noastre? De ce gura lumii, sfaturile celorlalte mamici, retelele de socializare si telefoanele stricate au devenit indispensabile maternitatii noastre? Daca as fi intrebata cum sa se pregateasca de maternitate o femeie, i-as raspunde: „Sa faca liniste, ca sa se poate auzi si asculta”.

Fericirea mamei este unicul lucru de care are cu adevarat nevoie un copil. O mama fericita este o mama care se ingrijeste de sufletul sau si-si traieste viata impacata cu sine si lumea din jur. Ei nu-i este nimeni dator. Nici copilul care nu functioneaza ca cei descrisi in carti, nici barbatul, nici rudele, nici vecinii. Ea se iubeste si-si iubeste copilul. Nu de aceea ca asa a citit, ca asa i s-a spus, ca asa a fost invatata, ci de aceea ca nu poate avea alte sentimente fata de fiinta iesita din fiinta ei. O mama fericita se respecta, iar atunci cand te respecti, ii respecti si pe cei din jur. O mama fericita asculta, deoarece e sigura ca fiecare om are ceva de spus. O mama fericita e acolo in cele mai importnate momente pentru copil, de aceea ca  s-a invatat sa prioritizeze. O mama fericita e disciplinata, deoarece fericirea nu se capata altfel decat cu disciplina, efort si consecventa. O mama fericita e inteligenta, deoarece fericirea e o mancare pentru cei care vor sa gandeasca si sa inteleaga viata. O mama fericita are un copil fericit. Si un barbat pe potriva.

Nota: a treia lectie din cele 32 de lectii invatate pana la 32 de ani.

21 de gânduri despre „Uita tot ce ai citit in cartile despre educatia copiilor. Un copil are nevoie de un singur lucru: o mama fericita.

  1. Eu si micuta mea de 3 ani chiar obisnuim sa lenevim impreuna. eu ma rup de zor sa spal bucataria, sa pun jucariile la loc, sa fac tot perfect si etc, dar ea vine si imi zice ”Mommy let’s go in the living room”. si asta inseamna sa ne tolanim pe sofa si sa privim desene animate impreuna, sa ne dragostim, sa ne facem coafuri. si ce daca nu am reusit sa dau cu aspiratorul, si ce daca desenele alea dureaza nu 30min cum recomanda specialistii, dar 2 ore. sint momente atit de importante pe care nu le citesti nicaieri.
    Mai trag cu ochiul pe un site cu articole despre copii, dar uneori ma dezamagesc intr-atita si ma tot conving ca nimeni nu-mi stie mai bine copilul decit eu insumi.
    Mica mea adora sa ne facem manichiura impreuna, cu ”red for mommy and pink for me”, adora sa ne machiem ”kitty eyes”(for smoky).
    Nu am gasit inca un articol care sa zica uite vopseste-i unghiutele fetitei tale, ca asta o sa va imbunatateasca relatie, dar de fapt asa e, si nici un specialist nu o spune!
    Apropo de carti, cea mai buna e aia cu povesti, si daca gasim seara si eu si tati jumate de ora sa-i citim din ea, atunci cred ca nu mai avem nevoie de ghiduri si articole sa ne invete.

  2. Nu sunt total de acord cu autoarea. Copilul traieste, intr-adevar, mult mai bine intr-o atmosfera pacifica, unde totul se bazeaza pe dragoste reciproca. Insa exista momente in viata mamicilor si taticilor in relatie cu copiii pe care nu stii, nu iti ajunge experienta, rabdare, minte, cum sa le depasesti. Am primit sfaturi exceptionale de la psihologi minunati care nu mi-au dat scheme, ele nu exista, dar m-au invatat sa accept, sa inteleg crizele specifice varstei copilului. Shalva Amonashvili este un mare psiholog georgian, lui ii datorez restabilirea unei bune relatii cu fiul meu. Asa ca nu toate cartile pentru educarea copiilor sunt de pus pe foc, nu suntem futuristi ;)

  3. Eu sint absolut de acord cu aceea ca in primul rind copilului ii trebuie o mama fericita, dar de ex. pentru mine cind am nascut primul copil, eram tinara si foarte pierduta intr-o tara straina, cartile, informatia on-line m-au ajutat foarte mult, nu spun ca urmam precis totul ce scria acolo, dar a contat mult sa fiu informata si apoi sa decid eu cu instinctual meu matern ce e mai bine pentru copilul meu, eu chiar ma simteam foarte pierduta si accesul la informatie si comunicarea cu alte mamici daca aceasta era pozitiva m-au ajutat mult.

  4. Cred ca e un curs natural al lucrurilor: cauti, citesti, incerci tehnici si metodici „inovative” in educatie, faci deja „parenting” (si nu „7 ani de-acasa”, precum faceau parintii), te indignezi cand i se spune copilului „papă” si „bibică” in loc de „mananca” si „masina”, incerci sa eviti orice frustrare pt copil (auzi, frustrare! Atunci cand noi am crescut cu „rusine!”;)…
    Si la un moment dat, intelegi – copilul are nevoie – exact! – de o mama calma si iubitoare, de decizi bazate pe instincte si bun simt:) revenim la origini;)

    P.s.: am deviat de la subiect sau nu?:)

  5. Si un barbat pe potriva. Sora mea (mai mare) zice ca dupa nasterea unui copil, femeia nu tre sa uite in primul rind de barbat, pentru ca de copil nu prea ai cum sa uiti.

      • Femeia sa nu uite de barbat???!!! Femeia?! Dar ce are femeia asta? 2 capete, 4 maini? Dar ce ar fi ca barbatul sa nu uite ca sotia lui a devenit mama? Ce ar fi ca amandoi sa realizeze ca sunt parinti!!! Nu femeia! Care, culmea, sa nu cumva sa uite si de barbat, care e cumva, un mare spectator in treaba asta??? Promovati o ideologie complet eronata. Cand 2 suflete decid sa dea nastere altui suflet, sunt o echipa! O echipa care isi va creste in iubire si toleranta copilul si IMPREUNA vor face eforturi sa-si dezvolte si armonizeze relatia de cuplu, care CULMEA, devine mai puternica atunci cand ambele parti sunt interesate de asta. Superficial si ideologic articolul. BIG DISLIKE!

        • Ionela, cred ca tu percepi lucrurile din perspectiva aspectului moldov, unde barbatul e spectator si pina la copil si dupa. Intr-o familie normala, de obicei, barbatul trage de familie la fel cum o femeie, poate chiar mai mult – ceea ce imi pare normal. In momentul nasterii femeia tine mai mult la copil decit la barbat. Ma refeream doar la atentia pe care femeia sa i-o acorde lui in cel putin aceeasi masura in care i-o acorda barbatului. Atit. Cit ramine cu familia, barbatul, in momentul nasterii copilului tre sa-si asume mai multe responsabilitati, si, intr-un cuplu sanatos asa si se intimpla. Nicidecum nu am avut intentia sa fiu rau in privinta „femeia sa nu uite de barbat”, mai mult, in aceeasi ordine de idei am fi putut zice „barbatul sa o faca femeie, sa nu uite ca e mama si sa-i acorde intelegere si timp, sa-i ia din task-urile de zi cu zi si sa nu uite ca e mai sensibila”.

        • mi se pare comentariul de lui eugen inapoiat si denigrator fata de o femeie, вы не находите? De copil oricum nu va uita (barbatul face bani, e ocupat), dar daca reuseste sa tina si sotul fericit (citeste arate bine, sa faca mancare, curat si sa nu vorbeasca prea mult la masa cand sunt oaspeti), atunci vabshe e bravo.

          • De ce vezi astfel lucrurile? Eu nu gasesc comentariul lui Eugen denigrator. Intr-un cuplu, unde a parut un copil, e foarte importnat sa mentii anume viata cuplului. Si apoi, conceptia precum ca o femeie trebuie sa-si cunoasca locul e atat de lipsita de respect pentru femeie, incat sper si vreau sa cred ca majoritatea femeilor traiesc alta realitate deja, in care ele nu sunt doar servitoare, dar femei in deplinatatea sensului.

          • Calin, eu ma refer la barbat din perspectiva mea (si a multor prietenii de a mei), explic: eu fac curat, mincare, lucrez cot la cot cu alesea vietii mele, uneori poate chiar mai mult – pentru ca ea e femeie si are nevoie de mai mult timp pentru sine decit eu. Deci da eu trag cu aspiratorul, spal haine, le calc/usuc, sterg praful, etc etc. Nu vreau si nu o sa fiu tipic mascul, care face bani. Bugetul e de familie oricum. Cind apare un copil, femeia da la o parte un pic barbatul – instinct matern probabil, iar asta in final strica relatia. Femeia ar trebui sa aiba grija de tine, spiritual si sexual, iar tu de ea. Pentru ca exista un copil, si ea sta mai mult cu el, tu trebuie sa faci restul. Da TREBUIE, pentru ca ea sa aiba timp sa fie femeie, iar tu prin ea, barbat.
            Asta era intentia mea prin comentariu, si nicidecum de a pune femeia la locul ei.

          • Pe plaiul nostru moldav, multa lume intelege gresit ceinseamna sa fii femeie si sa nu uiti de barbat.

  6. Diana, muktumesc din suflet de postare!!!! Absolut la moment pentru mine!!!
    PS: Eu chiar eram gata sa arunc toate cartile despre educatia copiilor pe foc cu vreo doi ani in urma:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s