Rochia. Sau despre tortura cabinei de proba.

Numai eu ma simt o curca mioapa cand ma vad in oglinda cabinei de proba de prin magazine? Desi, daca sa fiu mai exacta – curca supraponderala mioapa. Care se invarteste stangaci in fata oglinzii. Si raspunde, cu voce ragusita de emotie si spaima, „Totul e super!”, consultantei care trebuie sa-si justifice prezenta in acel magazin, rugandu-se in gand la toti sfintii si la Maica Precista ca nu care cumva sa-i treaca demoisellei prin cap sa dea la o parte perdica si sa ne vada in toata splendoarea noastra de femeie venita sa probeze tinute.

Intotdeauna am fost si inca sunt sigura ca astia de prin magazine instaleaza intentionat oglinzi cu defecte. In care sa ne vedem grase si urate. Si in care nicio rochie, pantalon, fusta sa nu ne sada bine. Ca noi sa intelegem, odata si odata, ca aceste haine au fost gandite si croite pentru Kate Moss si sosiile sale.

In fine, eu ma simt mizerabil intr-o cabina de proba. Din aceasta cauza nu probez aproape nimic. Cumpar asa, la ghici. Si evident, multe haine nu-mi vin.

Ieri, insa a fost diferit. Cautam o rochie de cocktail pentru un eveniment din seara asta si nu puteam sa scap de cabina de proba.

Numai eu stiu cum am trecut prin cele 7 porti ale Iadului (o fi 7 oare?), scotind de pe mine hainele ude leoarca si tragand pe cap rochiile cusute parca pentru a-mi aminti ca am solduri prea late si talie prea subtire si ca asta a iesit deja din moda.

Domnisoara, insa, a fost la inaltime. Eu nu stiu cum as fi rezistat in locul ei sa nu pufnesc in ras la vazul unei femeiusti plouate, desculta pe dusumeaua de lemn, invartindu-se aproape ca gratios, pe varfurile degetelor, ca o balerina codasa, in fata oglinzii din sala de vanzari.

– Nu trebuia sa va scoateti sosetele- a spus ea reconfortant, parca intentionat concentrandu-si privirea asupra picioarelor mele goale.

Eu o inteleg. Sa ma privesti in rochia cu maneci bufante si linia fustei prea ingusta era greu.

Dupa inca cinci tentative de a ma preface ca imi sta orice croiala, am tras pe mine varianta cea mai clasica. Rochie neagra, cu maneci lungi din dantela.

Domnisoara a fost onesta. Sau draguta. Sau ambele.

– Alegeti-o pe asta. Poalele va avantajeaza silueta.

Vroiam s-o pup. Pentru ca era un inger pazitor si nu m-a lasat sa ies de acolo cu un model prea sofisticat pentru soldurile mele si sa am motiv de suferinta toata seara de azi, deoarece, cu siguranta, la momentul iesirii din casa as fi observat ca arat ca o nanasica paparuda mioapa si m-as fi chinuit sa ma ascund prin toate colturile la serata mondena cu pricina. Si mai vroiam s-o pup, de aceea ca domnisoara mea sedea semi-intinsa pe o bancheta moale, in swetshirt si blugi, foarte relaxata si naturala, ca o amica ce te priveste cum te chinui si care are menirea sa te calmeze. Ca de, eu ca si orice curca supraponderala mioapa detest consultantele la patru ace, cu limba spurcata si privirea de printese de Monaco.

 

10 gânduri despre „Rochia. Sau despre tortura cabinei de proba.

  1. Stii, eu abia peste vreo 5 ani am aflat ca oglinda din casa mea micsoreaza :) Dar eu tot acest timp ieseam din casa pe deplin multumita de imaginea mea. Cred ca multumirea mea se reflecta si pe chipul meu. Or frumusetea vine din interior, din dragostea fata de noi (Noi – insuma sunculite, coapse, burtici de balene si umeri prea latsi).
    Prin urmare, sa punem oglinzi care sa ne alungeasca putin ori sa ne scada vreo 3-4 kg ar face bine tuturor. Poate vom vedea mai multe chipuri zimbitoare si fericite in jurul nostru. Pina la urma, frumuseata tot e relativa si balena care o vad in oglinda poate fie de fapt o Lady cu forme voluptoase pentru cei din jur :)
    O zi frumoasa sa aveti :)

    • Doina, cat de frumos si adevarat. Imi aduc aminte ca si bunica mea avea o oglinda care subtia si alungea corpul. Doamne, cata placere, bucurie si satisfactie aveam cand apaream in cadrul usii a camerii cu pricina, ca sa ma vad in oglinda plasata in fata ei. Si e adevarat, aceasta iluzie frumoasa imi ajungea sa ma simt extraordinar.

  2. Eu nu te-am vazut cum ai iesit din magazin, dar te-am urmarit indreptindu-te spre el. Cind mi-am dat seama ca esti Diana Guja asa m-am bucurat, de parca am vazut o persoana draga pe care o stiu de cind lumea:) As fi vrut sa ma apropii sa te salut, dar eram cam … plouata…

  3. mmm oglinzile din magazine in contrariu sint facute in asa mod ca sa aratam mai slabe,si sa cumparam cit mai mult,de cite ori mi se intimpla sa arat bestial in oglinda magazinului,si cind vin acasa…dezastru!!

    • :D sunt sigura ca Diana a descris intentionat invers functia oglinzilor din magazine….
      Dar in afara de momentul asta desigur ca ai dreptate…e o teorie intreaga ce se face strategic in acest mic spațiu unde probam ceea ce dorim sa cumparam… oglinda, lumina, muzica, dar mai ales lumina…

        • Diana, daca vrei ca oglinga sa te arate inalta si slaba, mergi la Unic. am cumparat o ninune de palton mai mult pentru ca-mi statea foarte bine. nu stiam ca trebuia sa iar sa iau si oglinda lor, caci acasa am descoperit ca umerii paltonului is cu vreo 2 marimi mai mari decat ai mei.
          apropo, si eu urasc sa masor haine. in schimb ador sa merg la supermarket. grapefruit-ul roz nu trebuie masurat.

          • Ana-Lucia, cred ca fac parte din femeile care detesta umblatul prin magazine, supermarketele inclusiv.

            Cand eram inca eleva, apoi studenta, ajungeam practic la bataie cu fratele meu, ca sa decidem cine merge la magazin dupa paine. Mai mare chin nu era!

            Acum se intampla sa am mici crize. Acestea, insa, au loc in magazinele de parfumerie sau bijuterii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s