Costul „feminitatii” noastre

1236439_653458014678070_1383537310_n

Aseara am avut o adevarata dezbatere cu prietena mea pe marginea ultimului editorial semnat de mine pentru perfecte.md.

Tema prostituarii in interiorul cuplului este una din temele pe care as alege-o, daca as scrie o teza de doctorat la vreo disciplina sociologica. Si poate o voi face-o candva.

De ce ne prostituam in cadrul cuplului? De ce alegem sa ne casatorim pentru a ne satisface niste necesitati pur materiale? Rasplata pentru o atentie care se poate cumpara de catre barbat, trebuie sa aiba loc in forma oferirii de sine pe patul conjugal? Si, in genere, trebuie de rasplatit o atentie care se presupune ca vine din adancurile sentimentelor celui care ofera atentia?

Ei bine, prietena mea e de parerea ca femeile adevarate asta si fac. Pe unde cu zaharelul, pe unde cu pasarica, ele stiu sa capete ceea la ce le sta mintea si ca nu ne-ar strica si noua, luptatoarelor, sa le urmam exemplul. Aici a fost momentul in care eram gata sa-i arunc in fata continutul paharului (scuza-ma Nastea, trebuia sa ti-o spun). M-am abtinut, insa. O prietena am, nu o suta.

Ce cred barbatii despre aceaste relatii de schimb? De ce o mentin? De ce o incurajeaza?

12 gânduri despre „Costul „feminitatii” noastre

  1. ” Pe unde cu zaharelul, pe unde cu pasarica” – am murit de ris :)
    Eu cred ca nu femeile adevarate da femeile viclene asa si fac si dupa cum a spus si Doina asa trebuie sa te nasti. Am vazut din astea care sint viclene din nascare si sint extraordinar de bune la ce fac, am vazut si din astea care incearca sa fie viclene pentru ca cred ca asa e mai bine (sau asa le-au educat mamele din pacate) dar de obicei e destul de jalnica privelistea.
    Eu sint din categoria proastelor :) adica a luptatoarelor (lucrez de la 15 ani) si nu support sa depind de nimeni nici material nici moral, nici intr-un fel! Principalul sa fii autentica si sincera cu tine insuti si cu ceilalti primprejur.
    Totusi din observatiile mele la multi barbati le plac femei viclene – intriga, misterul, dominatia, putearea asupra lor fascineaza, seduce asa ca daca este cerere este si oferta.

  2. REPLICĂ | tanti Nastea

  3. Dintotdeauna au existat astfel de schimb shi astfel de relatsii. Fiecare ishi stabileshte propriile valori. Pentru cineva e ok o astfel de modalitate de trai. Diferentsa de acum shi de atunci este in cit de public se face acest lucru. Acum valorile s-au schimbat, shi din pacate tot mai des fetele aleg calea data,si ce este mai uimitor pentru mine, ca mamele sunt cele care le incurajeaza sa o faca. Dupa mine e cea mai simpla shi comoda…Nu trebuie sa depui efort sa obtsii ceva, sa te realizez, eshti tsinuta pe post de mobila sau obiect scump, nu ai dreptul la opinie. Shi nu cred ca e vorba de deshteptaciune sau prostime in acesta caz. Nu cred ca e corect de negat importantsa acestei partsi intr-o relatsie/familie. Interesul trebuie sa fie amiabil, dar daca te culci ca sa obtsii ceva, cu ce te deosebeshti de prostituate? ele cel putsin sunt sincere, iar tu esti ipocrita, care de regula se pretind a fi mari doamne shi stilate. Eu prefer in acest caz sa fiu in grupa proastelor, sa imi cishtig necesarul pentru mine, sa ma imbrac bine, sa fac cadouri celui drag, pentru ca imi face placere, sa gindesc shi sa ma manifest cum sunt. Ar fi incorect sa zic ca nu imi plac cadourile, dar daca presupun ca rezultat obligativitatea de a te culca, prefer sa le refuz…
    Shi daca e sa fiu sincera, nu cred ca nici acei barbatsi care cumpara, se simt implinitsi. Nu sunt asha de proshti barbatsii, cum credem uneori. Ei foarte bine realizeaza cind cumpara ceva, shi pot face deosebire intre femei, shi de regula le apreciaza pe cele care se pot descurca singure, shi au un anumit grad de independentsa…, iar cei slabi aleg ceea ce pot cumpara, shi nu ceea ce pot cuceri sau cu cine concura, in sensul bun al cuvintului… Dar daca din start porneshti intro relatsie pe ideea de schimb de asha natura, nu cred ca tsine mult, oricum in aceste relatsii intervine un/o a treia, a 70…, care la fel poate fi cumparata/schimbata…
    Shi se mai zice ca natura relatsiilor arata nivelul de dezvoltare economica a tsarii, cu cit este mai saraca tsara, mai nesigure conditsiile, cu atit coborim mai jos in necesitatsile noastre. Din pacate, in societatea noastra este mai greu unei femei sa se afirme, ca unui barbat. Neaparat se vor cauta barbatsii, prin patul carora a trecut ea, ca sa ajunga unde a ajuns…
    Shi cum zicea cineva mai sus relatsia dintre 2 persoane e un troc, depinde ce alegi sa schimbi, shi care limite le acceptsi…

  4. De ceva timp am incetat sa mai pun intrebari aferente „culiselor” unei relatii. Din moment ce TOTI suntem diferiti desi TOTI suntem oameni, cred ca fiecare isi asuma constien rolul jucat intr-un cuplu. Astfel, daca EL e gata sa plateasca material pentru o satisfactie trupeasca iar EA e gata sa plateasca trupeste pentru o placere materiala, rezulta ca contractul de vinzare-cumparare e semnat de comun acord.
    Alta e faza cu „Femeia adevarata e desteapta iar cea luptatoare e proasta ca vrea sa fie independenta financiar” – ma irita, ma deranjeaza, trezeste in mine un vulcan de contra-argumente si nedumeriri… Pina la urma, cred ca pentru a deveni o femeie intretinuta trebuie sa te nasti astfel. Si ce NU ti-au urat ursitoarele la nastere, nu mai schimbi!!!
    Deci, pina nu-mi gasesc numele in Forbs, ma intorc la munca :)

  5. Eu am citit doar acum articolul pe perfect.md si am ramas tablou. Nu pot spune ca sint naiva si nu stiu cu ce se ocupa lumea noaptea dupa ce se stinge lumina in camera, dar totusi asta e dezgustator! Eu cred ca in Moldova, feminitate si prostitutie sint sinonime. Doar acum incep sa inteleg de ce in Germania eu vreau sa ma simt femeie, iar in Moldova nu. Totusi eu nu inteleg logica: deci daca poti sa prinzi in ghiare un barbatel si sa storci din el subculite si masini, rasplatindu-l respectiv, atunci esti desteapta, cu „capacitati”; iar daca lupti sa-ti faci o cariera, sa nu depinzi de barbat, sa-ti platesti singura chiria si singura sa-ti cumperi ce vrei, atunci nu ai suficienti creieri si esti o proasta?! Cam asa vine, da? Nimic nu am scapat?

    • Cam asa, Irina. Aceasta este noua moda in ale „feminitatii”. Femeile adevarate sunt smechere. Si am auzit asta chiar si de la psihologi. Asta e o tema mult prea vasta, in acest articol am intredeschis doar o usita. Voi reveni la subiect.

  6. Hm… sa vedem. Am stat mai multi ani acasa, cu copiii, si deci am fost la cheremul/buzunarul sotului. Nici pretentii mari nu aveam, dar daca aveam nevoie de bani imi dadea fara sa astepte ceva in schimb.Daca-i avea si el, evident. Se intimpla sa impartim si ultima suta de lei din casa…Acum muncesc, si din primul salariu mi-am cumparat o pereche de cizme la care visam, am luat cite ceva copiilor, un cadou sotului la aniversarea casatoriei (ceea n-am mai facut tare de mult!) si sunt tare fericita! Eu prefer sa am banii mei si sa-i fac eu lui mici atentii, iar asta il motiveaza si pe el sa fie mai atent, cu toate consecintele ce decurg din aceasta atitudine (inclusiv satisfactie sexuala). Pe de alta parte, nu condamn nici cuplurile unde se practica aceasta forma a „prostitutiei”, vorba ta. Fiecare cu propriile valori si principii :)

  7. Cred ca situatia abordata poate fi dezchiocata daca pornesti de la citeva consideratiuni.
    1. Orice relatie sociala este finalmente un troc.
    2. Trocul se realizeaza in dependenta de ecuatia de putere care exista intre participanti.
    4. In cuplu, inclusiv cel de indragostiti, exista concurenta, care trebuie inteleasa.
    3. Paradigma etica, la care faci recurs, este justificata doar in cazul in care ar exista o morala apriorica, gen cea declarata de Imperativul lui Kant.

    Ei si cel mai important lucru, care intotdeauna va fugi de intelegerea noasta, este sa stii ce finalmente conteaza. Or in raport cu acest ”conteaza” si reperam judecatile noastre.

      • Nu e nici o sofisticare. E simplu. Le luam pe rind, dar foarte lapidar.
        1. O relatie este un schimb. Inceptind cu schimbul de energii, motivatii, bucurii și placeri si termind cu schimbul de poveri, a bunurilor si fricilor.
        2.Noi toti vrem ceva unul de altul si pentru a obtine acest ceva oferim ceva, de multe ori ni se pare ca schimbul este echivalent.Asta pentru ca fiecare judeca din propriul univers, una la mina. Al doilea pentru ca scimbul se realizeza in dependenta de puterea care o are fiecare (leverage, cum zic englezii). E clar ca in anumite cazuri sexul apare drept contrapartida la anumite ”bunuri” ce nu pot fi recuperate altfel. De exemplu, senzatia de siguranta sau confortul sau exaltarea de la cadou sau altele. Adica, este mai departe decit un simplu mercantilism.
        3.Desigur ca hotarele puterii intre participanii la relatie (troc) sunt volatile, or fiecare impinge permanent pentru a-si mari spatiul existential. De exemplu. ”Eu sunt deprins asa si asa vreau sa fie, iar tu ajusteaza-te”
        4. Cum sa judeci sexul oferit de femeie, in contrapartida la ce? La cadou? Sau la relatia per se, adica la casnicie? Adica la starea de echilibru in familie si dispozitia barbatului? Depinde ce urmareste ea? Aici chiar nu poti sa te bagi sa masori.

        Cam asa…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s