Filozofie de luni dimineata. Despre dragoste si timp.

Zilele trecute m-am intalnit cu un om de care fusesem candva foarte indragostita. Cu care facusem sute de kilometri prin autobuze, trenuri, pe jos. Cu care am ascultat lupii in noapte, pe o bucata de pamant unde oamenii inca traiesc dupa ora Imperiului Austro-Ungar. Un om cu care am jucat diferite roluri in cele mai lugubre localuri din orasele de granita si in cele mai scumpe hotele din orase istorice.

O prietena apropiata, afland de intalnirea noastra, dupa patru ani, si cunoscand istoria ce sta in spatele acestei regasiri anuntate din timp, m-a intrebat ce am simtit cand l-am revazut pe cel despre care, candva, vorbeam doar in majuscule.

Ei, bine…nimic. Am vazut un barbat. Care nu s-a schimbat deloc. Care vorbeste doar despre politica. Dar care nu mai este „EL”. Un om pe care il cunosc, un om cu care am mentinut legatura toti acesti ani, exact cum mentin legatura cu alti cativa amici imprastiati prin lume.

Nicio fibra din mine nu s-a comprimat cand l-am vazut la cativa pasi distanta. Cordul a ramas calm. Mintea clara. Ochii lucizi. S-au intalnit doi oameni, care candva, undeva erau o bucata de motiv pentru care se trezeau dimineata.

Iubesc aceste regasiri. Un fel de reality check. Dovada ca timpul le spala pe toate. Si le scurge. Si le intinde pe franghie. Iar noi trecem la alte haine, mai moi, mai comode, mai aproape de corp. Care ne prind mai bine. Pentru care suntem complimentate. Si care ne costa, daca nu mai putin, atunci, cu siguranta, tot atat, insa tin mai mult.

Timpul vindeca toate iubirile. Mai putin iubirile neconsumate. Dar pe acelea le vindeca moartea. Care tot e o pastiluta anti-durere.

Anunțuri

6 gânduri despre „Filozofie de luni dimineata. Despre dragoste si timp.

  1. „Timpul vindeca toate iubirile. Mai putin iubirile neconsumate. Dar pe acelea le vindeca moartea. Care tot e o pastiluta anti-durere.”
    Ăăăăă cum adică? :D Mă cam speriați voi, doamne înțelepte și cu lecții de viață învățate, încerc mereu să vă ascult și să învăț ca să nu mai dau prin ”străchini”.
    Am lăsat și eu o iubire neconsumată și încă mi-e dor, dar nu vreau să cred că timpul nu va vindeca, sau … :( ?

    • Fiecare cu experienta lui. Daca vrei o lectie de viata universala, asta ar fi sa nu asculti pe nimeni in cea mai mare parte a timpului si sa-ti vezi de treaba :)

  2. Te admir. (ca intotdeauna, de altfel). Pentru curajul de a fi tu.. Pentru o anumita sinceritate-autenticitate. Acum te invidiez si ma bucur – sincer-sincer – pentru tine. Ca ai putut sa-ti traiesti viata fara el. Eu doar incerc – cam fara succes, din pacate – de 20 de ani sa las trecutului pe cineva si ceva ce n-avea viitor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s