Scrisoare deschisa catre femeile noastre

Dragi femei, care e problema voastra?

Eu inteleg. Aveti o viata de rahat (de ce oare?) Nu aveti barbat. Sau aveti barbat care nu va satisface regulat si cu placere, asa cum ati citit in Comsopolitan sau Aquarelle ca le-ar satisface pe altele. In poza fluturelui. Aveti copii care vi se urca in cap si nu va dau pace sa traiti asa cum visati. Aveti socri pe care trebuie sa-i vizitati, cand va este viata mai draga. Aveti parinti care imbatranesc si devin mai ceva ca copiii. Aveti de achitat ipoteca. Sau nu va ajung bani de ipoteca si locuiti cu parintii lui. Sau in chirie, iar vecinii de sus va inunda la fiecare doua luni. Masina e la servis, iar factura pentru reparatia ei o veti achita cu banii pusi deoparte pentru paltonul cu guler de chinchilla. Sotul a venit cherchelit. Aseara si in celelalte 4 seri din saptamana trecuta. Pe Aurica au promovat-o. Si i-au dat un adaos de 1500 de lei la salariu. Iar barbatul lui Valea i-a adus de la Moscova cizme de 300 de euro. Aliona si-a schimbat a treia oara constructia din draperii din salon. Desteapta a mai fost ca s-a maritat cu Steopa de la Cojusna.

Toate femeile ca femeile, numai voua nu v-a mers. Si daca nu v-a mers, atunci nimeni n-are dreptul sa se bucure de viata.

Dragele mele, vreau sa va impartasesc un secret.

Nimanui nu-i e usor. Fiecare femeie are probleme. Eu, bunaoara, tot le am. Incepand cu PMS-ul lunar care ma transforma intr-un monstru si terminand cu facturile pentru care se duc toti banii. Palton nu mi-am luat de cativa ani. Iar anul asta cred ca voi trece iarna tot fara el. Casa n-am. Locuiesc cu chirie si vecinul de sus ne-a inundat doua camere. Si e foarte e posibil ca va trebui sa eliberam apartamentul pe neprins de veste.

Dar, stiti (aici ma adresez mai ales Iuliei de la MAIB, Alionei care vinde cu barbatul zarzavaturi, Marinei, care este medic de familie, Eleonorei de la registratura policlinicii etc.), dimineata cand se intampla sa am de-a face cu voi, eu va zambesc, sunt amabila, nu va bruschez si incerc sa creez o atmosfera degajata. Eu tot m-am trezit la ora 6 si am facut aproape o ora de troleibuz aglomerat, cu un copil de mana, cu un ghiozdan greu in spate si o torba mare pe umar. Pe mine noapte tot nu m-a iubit Keanu Reeves in poza fluturelui la primul zbor. Si seara eu tot gatesc bors cu sfecla si pun rufele la insirat. Insa, astea sunt doar problemele mele. Sunt sigura ca si alte cateva miliarde de pe femei de pe Terra au cam acelasi program de viata, dar nu pot si nu vreau sa cred ca aceasta masa feminina are pe fata masca vesnicei nemultumuri si eternei inacriri.

Dragele mele, care e reteta voastra? Mancati in fiecare dimineata jumate de lamaie pe stomacul gol? Sau trei rosii murate?

Nu va trecut niciodata prin cap ca sunteti urate? Nu, eu nu sustin ca trebuie sa fiti intruchiparea bunatatii neconditionate, daca nu simtiti ca ati avea vocatia de maica Tereza. Dar, un usor suras, o mica aluzie la gluma, un gest moale, pot face atatea minuni. Si nu ca ne-ati datora noua ceva. Aceste minuni vi le datorati voua.

PS: Sper ca in intimitatea ecranului va veti autosesiza si veti intelege ca degeaba cititi atatea reviste pentru femei despre tainele unui sex reusit, sau a unei cariere fanastice, a unei siluate de invidiat si la 50 de ani, sau a unei relatii trainice. Nimeni nu vrea sa suporte o lamaie zbarcita. Nici chiar voi insiva nu va mai suportati.

37 de gânduri despre „Scrisoare deschisa catre femeile noastre

  1. of, Diana, cata dreptate ai! si sa stii ca daca stai alaturi de „lamai” din astea ajungi sa te simti vinovata ca esti „portocala”, de exemplu. sau si mai rau – ti-ai permis sa fii „cireasa”, „capsuna” sau „pepene verde”. recunosc, o am pe una in coastele mele la serviciu care se plange non-stop. si desi nu e fata urata, desi are acasa un baiat ca o paine calda care o sustine si-o incurajeaza, e „lamaie”. ba chiar concentrat de lamaie din ala cu conservanti, ce se vinde in supermarket. ieftineturi!

  2. Compartamentul uman, desi incurcat, este totusi descifrabil. PIna la urma pot sa intelegi care sunt cauzele oricarei reactii, desigur, daca ai suficienta informatie.
    Eu cred ca aparte de problemele de ”natura particulara”, care le vizeaza articoul dat (incepind cu PMS si terminind cu deficienta de carte), exista una existentiala, generata de schimbarea modului de relationare o individului cu realitatea, care se refera in aceeasi masura (chiar mai mare) la barbati.

    Femeia ”si-a revendicat” (sau doar a obținut) un statut social (generalizez speculativ), pentru care nu are instumentele necesare. Liberarea juridica si institutionala nu a condus (si nici nu poate) la liberarea interioara fata de marile presiuni existentiale.
    Setatile ”naturale” și cele antropogene derivate de la naturale, nu pot fi depasite prin edictarea unor norme juridice.

    Asteptarea rezolvarii, care insoteste viata femeii de la constientizarea feminitatii sale, nu mai are solutia certa care venea inainte de la ”asezarea in familie”. Nu doar pentru ca este „impusa„ sa vrea mai mult, dar și pentru ca barbatul in acest context a inceput incetisor sa-si degreveze calitatea de raspunzator pentru lume.

    Asa ca doar PMSul, nesatisfactia de fluturas si alte chestii, sunt eruptii pe un fon general al unei frustratii existentiale latente ascuse mai adinc, amorsata de situatia materiala proasta in .care ne aflam.

    Or, daca era altfel, nu pomeneai despre troleibuzul aglomerat in care duci geanta si copilul. Nemultumirea nevociferata direct nu schimba starea de lucruri. Pina la urma aceasta tot se va refula in ceva, necunoscut de cititori.
    Altfel, senzatia ca potentialul autorului depaseste vadit formatul in care isi afiseaza reflectiile nu putea sa ma lasa sa trec pe alaturi. Nu pentru ca am dreptul sa ma pronunt, dar pentru ca fiecare se lupta cu plictisul in felul sau.

    • Adevarat! Toť mai multa lume tinde sa fie FEMEIE. savantii Britanici au descoperit ca in curind barbatii vor ajunge sa-si faca si ei operatii cezariene si atunci va izbucni razboiul urmind ca scop divizarea planetei in doua sau mai multe parti…

    • Bravo pirania, ai gasit greseli in ziar!! Cat creier iti trebuia sa le mai si scoti in evidenta? Probabil te-ai simtit atat de inteligent/a dupa ce ai punctat marile descoperiri. :D

      • Mai sus este evidentiat „thoughts on Scrisoare deschisa catre….” Merci de atentie! Cit creier iti trebuia sa vii cu comentarii lå ce am scris eu?

      • Cred ca ziarul singur si le-a facut :P Doriti sa vedeti schimbari in jurul vostru? Pentru care anume merite ale Dumneavoastra? Suntetsi siguri ca ati dat cu succes toate examenele pe care vi le-a dat viata? Incepeti de la voi insiva! Felul in care vedetsi lumea va reprezinta :)

  3. Absolut de acord. Nici nu stiu cu ce sa incep.. poate cu medicul de familie, pe care efectiv il platesc din asigurarea medicala, care isi permite sa imi spuna fraze de genu „nu ini boshi aishi la usa ca nu iti gasesc rezultatul” – cand o intrebi de ce iti pierde al 3 rezultat al analizelor, sau „iar voi.. offf” – cand vii cu copilul de doar cateva luni la consultatia obligatorie (fapt pt care am trecut la o clinica privata).. sau poate cu pitipoancele (ca drept le zic romanii) din centrele comerciale de la noi, care te mai pocnesc cu un „la noi sunt doar haine scumpe”.. si tot cei (nu doar femeile) care uita mai tot timpul ca EU sunt client, pacient etc. care platesc pt un serviciu si am dreptul moral si legal sa mi se raspunda cu o oarecare amabilitate! Si sincer, cred ca unica solutie ramane „plangerea” – fie ea directa sau in scris, dupa 10-15 avertizari persoanele date se vor trezi la realitate. Speram si ne rugam la Dumnezeu sa putem trai mai bine,intre oameni, aici in Moldova!

  4. Problema e ca „lamiile” nu vor ajunge sa citeasca acest blog :) Articolul are mai mult o alura de intrebare retorica, care nu va primi raspuns nici rezolvare. Dincolo de comparatiile Moldova vs Canada (e la fel ca comparatia Cer vs Pamint) si de lamentarile asupra oamenilor nostri (sint tout à fait d’accord) exista o singura solutie: schimbarea incepe cu noi. Deseori patesc si eu asa ceva cu policlinica; piata; gradinita; transportul etc. dar m-am invatat sa pun limite si sa ma simt bine in interiorul meu. Sint Oameni si la noi. Putini dar sint, asta ma bucura :)

  5. Ce bred. Impulsul initial a fost sa inchid pagina fara a comenta, dar recunosc nu m-am putut abtine. Daca va considerati parte dintr-un asemenea cerc de femei (sau barbati) care va inconjoara nu am decat sa va compatimesc. Ce-ar fi sa incepeti prin a scrie nishte posturi utile si nu pline de sarcasm la adresa cuiva (sunt convinsa ca vorbim decat despre o persoana sau in cel mai bun caz 2 si postul de sus nu-i decat o modalitate de a va razbuna printr-o generalizare).
    Numai bune si sper sa deveniti pentru cititorii Dvs. sursa de inspiratie si nu companie la compatimiri ..patetice.

    • Nadya, de obicei, oamenii inainte de a pune o nota, se obosesc sa mai vada si ce altceva face/scrie un om. Daca nu ai gasit pe blog nimic inspirational, te indemn sa nu mai treci pe aici. Va fi „win-win situation”.

  6. O io azi la policlinika mai nu m-am luat de plete cu o rusoaica,k viditi-le u nee grudnoi rebenok i nu i 4to 4to vi po zapisi!?!?!? Adika eu daca stau cu botsul meu de aur de un an jumate ap asta-i fignea – k nu tot ii kopil si nu tot ii e foame sau ii e joaca!!!! Vreau sa va zic k eu asa femei care sint descrise mai sus,le kataloghez k femei cu abstinenta sexuala cronica si vreau sa va zic k la noi in oras ele sint foaaaarte multe!!!!! Chiar mi-a placut postarea,esti bravo!!!! Fetelor,chiar daca in poza fluturelui nu va are Keanu Reeves – viata e oricum frumoasa – cu facturi sau fara ele!!!!

    • Ai dreptate Lena !!! prea multe femei sunt exact asa cum sunt descrise in blog si deja sunt satula peste cap de ele….eu sunt una ca zambesc la stanga si la dreapta,deoarece inteleg bine faptul ca imi i-a tot atata timp sa fiu draguta sau ”lamaie acra”’.
      Si desigur toate au programul asta descris in blog,dar de multe ori trebuie sa invatam sa ne traim viata cu sau fara probleme…

  7. Buna, Diana!

    Acum vreo zece ani eu eram innebunit sa emigrez in Canada, sotia nu vroia deloc. Eu ma plangeam de aceste fetze triste / acre zilnice si ii spuneam sotiei ca as vrea sa fiu intampinat cu un zambet protocolar la magazin sau la farmacie cum vedeam in filmele americane. Sotia ma intreba: „ce preferi: un acreala sincera sau un zambet fals?”. Dupa atatia ani in care am ramas in tara, ii dau perfecta dreptate sotiei mele acum. Si intre timp am aflat ca ceea ce ne deranjeaza la altii sunt de fapt propriile noastre proiectii. Daca eu nu am curaj sa imi infrunt nefericirea mea si prefer sa o maschez cu un zambet, ea va rabufni de pe fetele oamenilor cu care interactionez. Daca nu ar fi in mine, nefericirea altora nu m-ar deranja deloc. Te rog sa ma ierti pentru putina psihanaliza de amator de luni seara…

    • ti-as raspunde cu comentariul Veronicai Ungureanu, si toate psihologia asta care spune ca ce e in tine, e proiectat in jurul tau, e destul de macabra, si nu stiu cum proiectiile din jurul tau, se schimba brusc intr-un mediu in care oamenii au si ei griji, dar ceva mai marete decit grija zilei de maine, cum e in Md, si brusc cu proiectiile noi din jurul tau, unde oamenii zambesc si sint amabili, nu te mai simti nici tu atit de inacrit… asa k concluzia mea, e ca faptul ca ai ramas in Moldova te face sa preferi o acreala sincera, pentru ca zambete sincere nu prea vezi, daca ai vedea zambete sincere- le-ai prefera pe acelea, chiar si celei mai sincere acreli.

      • eu as spune mai degraba ca acreala lor sa proiecteaza pe cei mai opimisti; pe mine personal strainatatea m-a invatat 2 lucruri: sa fiu eu insami indiferent de ce cred ceilalti si sa fiu umpicut falsa; si aceasta mica falsitate ma face extrem de fericita: in cele mai urate zile, un zambet fals sau niste cuvinte frumoase iti lumineaza existenta. adio moldova, nu-mi este dor ;)

  8. M-a atuns mult articolul tau.
    Sunt de 9.5 ani in afara Moldoveni si permanent cand citesc asa ceva sau revin in tara sa revad cei dragi pai ma apuca balamucu.
    De ce oare trebuie sa fie asa??
    Inteleg ca viata e grea si ca in momentul cand vezi toate BMWustele si „Evro-Remont” la altii vreai si tu si te innervezi ca nu ai de unde. Moldovenii sunt foarte invidiosi. Sunt in Montreal si credti-ma ca s i aici viata nu e ushoara la multi dar parca nu simt invidia asta prostiasca, nu e „pakazuha” asta de haine si de manikiura ca la vampiri. Chear daca te imbraci mai bine pai e parca tot mai simplu si vei primi un compliment dar un compliment mai sincer.
    In Metro dimineatza oamenii zambesc si daca tu il lovesti din intimplare pai el isi cere scuza. Cand intri in autobus (toti stau in rand si nu intra toti ca nebunii ca cica „eu primu ca is mai crutoi”) pai soferul spune „Buna ziua” la fiecare….cu foarte mici exceptii cand iti doar zambeste).
    De ce oare in MOldovioara noastra nu e posibil asa ceva???????
    De ce oare cand am revenit dupa 2 ani in Md si eram in maxi-taxi pai am simtit ca se baga unu la mine in geanta si deja avea mina pe portmoneu??? Ce e cu nebuneala asta???

    Am o mare nostalgie …vreau ca sa fie bine in Moldova, tara unde am copilarit si unde imi stau parintii, dar ma inspaimanta istoriile astea!

    Naiv, o sa sper la o zi mai buna…

    Veronica

    • hm, am fost si eu pe altundeva, unde se zambeste placut. Mi-i jale de moldoveni, acreala discutata e dictata nu de zile bune. Cand mori de foame sau stii ca nu ai maine cu ce achita taxele,, cred ca nu mai vrei nimic. elementar: cand stomacul e placut linistit, mai zambesti si altora.

  9. „Steopa de la Cojusna” rulit! :):) :)
    Dar daca sincer, am sesizat de mult timp acest lucru, si devine o obisnuinta sa ma fac fericita oricind….din orice maruntis…..ajuta…o sa vedeti!

  10. Fetelor, peste tot este ac de cojoc si cel mai bun leac e simtul umorului. Cand sunteti in astfel de situatii nu ezitati sa-l aplicati si veti avea 90% de reusita. Nu doar ca anihilati tensiunea, ci faceti bine interlocutorului si respectiv va faceti bine voua, plecand cu o dispozitie nealterata sau chiar buna.

    • Mereu fac asta,numai ca normal lumea ”innacrita” se supara si mai tare ca mi-e mi-a glumi ….nici asa,nici asa…cred ca ”lamaiile” pana nu vor iesi din educatia comunistilor rusi vor ramane mereu asa,aici e nevoie de shimbarea mentalitatii….ceea ce santem in urma in jur cu 50 de ani fata de occident….

  11. Deşi se poate interpreta ( comme d’habitude, vorba uzbekului :-) ) , o să-mi iau cordul în măsele :-) şi o s-o zic : eşti tare :-) ! Stilistic şi stilet-istic, desigur …
    Ei, dacă aş şi Filat ( doamne-fereşte, ştiu că nu se poate să iau numai conturile :-) … ) i-aş zice ministresei învăţămîntului, după o scurtă ochire pe-ici, pe blog : milaia Maia, ‘i polnîi piseţ ! Treb’ di catat la anu’ alt servişi …
    ( pardon de vorba noastră … )

  12. Ma stradui sa fiu mereu politicoasa si zimbitoare, dar cind vad o mutra inacrita atunci devin Super politicoasa.
    Si le spun: Doamna sunteti atit de amabila, va multumesc. Ati fost atit de binevoitoare nuici nu ma asteptam…..- raman adesea cu gura cascata ;)

    • Si eu fac la fel, lupt cu aceste acreli cu politetea…Când am fost sa iau certificatul de nastere de la oficiul stării civile, doamna de la paza era deosebit de acra si nepoliticoasa, chiar dacă o zi inainte părea destul de ok. Ei bine, era exact dupa pauza de prânz si m am gândit ca o fi fost prea multi clienți pt o perioada scurta. Putina empatie a făcut minuni, nu doar ca mi a zâmbit, dar mi a păzit si caruciorul cu bebe, salutandu ma la plecare ca pe o amica… Deci se poate..

  13. Si Iulii, si Marine si Eleonore…
    Intru-totul de acord. Si oare viata nu e mai frumoasa cu un zimbet pe fata , decit atunci cind mergi pe strada ca o sperietoare >Nu va apropiati ca explodez!?
    Frumos articol

  14. Cel mai aiurea e atunci cand stii ca anumiti oameni cu anumite profesii au facut psihologie pe la universitati pentru a sti cum sa iasa sau sa nu intre in anumite situatii. Cred ca au chiulit de la ele. In cazul cand la amabilitate ti se raspunde cu acrime sau chiar te bruschiaza, cel mai bun remediu e sa pui intrebarea: dar de ce vorbiti cu mine pe totul asta? Lucreaza. Cel putin le pui un pic pe ganduri, sa inteleaga si ele ce legatura are lamaia lor cu buna ta dispozitie.

  15. Vineri am dus cite ceva la un internat linga Ceadir-Lunga cu niste prieteni, eu iti spun sincer, noi nu avem probleme, suntem oameni fericiti. Pitipoancele din chisinau ar trebui mai des sa se trezeasca la realitate.

      • Recent am dat like pt site-ul tau,nu-ti cunosc numele insa ador cum scrii,parca-mi citesti gandurile :) se vede ca azi ai fost la „policlinica”,e foarte asemanator cu ce patesc si eu si multi altii. La noi e o maaaare problema cu educatia de „customer service”.eu cand am

        asa situatii le arunc fraze piparate

        • Azi am sunat la banca si asta imi pare grav. Daca si doamnele de la banca ne vorbesc in doi peri, ce sa mai zici de cele din sistemul bugetar.

          Apropo, ma numesc Diana.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s