Educatia bunului simt

Copiii nostri nu ne datoreaza nimic.

Iar noi datoram copiilor nostri doar respect si un cadru de viata sigur. In rest, toate frumoasele idei despre educatie, cu care ne place sa ne alimentam pe parcursul vietii, nu sunt decat o adunatura de clisee, culese de prin carti, exact cum culegem cliseele legate de dragoste si relatii cu care sa ne amagim in fiecare zi, asa si nereusind sa intelegem nimic din ceea ce am trait.

Or, mai toti parintii se bat cu pumnul in piept ca isi iubesc progeniturile, ca sunt gata sa faca orice pentru acestia si ca copiii lor merita tot ce e mai bun, uitand esentialul – sa-i respecte ca pe niste personalitati adevarate. Deoarece dintr-un copil respectat din prima ora de viata, va creste un matur integru, care va avea suficienta incredere in sine ca sa poata trai asa cum isi doreste, fara sa astepte zestre sau mostenire de la parinti, de la care auzise candva ca el, copilul, merita tot ce e mai bun si ca ei sunt gata sa faca orice pentru el. El va creste fara frustrari, iar grija zilei de maine va fi o simpla provocare pe care el va sti cum s-o treaca, deoarece mama si tata i-au apreciat intotdeauna initiativele si au crezut in el, chiar si in zilele in care doamna invatatoare punea cate o cruce grasa in dreptul numelui lui.

Copilul, inainte de toate, are nevoie de grija si de siguranta. Pe copil nu poti sa-l hranesti cu declaratii de dragoste parentala, ca mai apoi sa-i dai un zdupac sau sa-l bruschezi intentionat, aplicand si in educatia ideea perversa precum ca „daca ma bate, inseamna ca ma iubeste”.

Copilul trebuie sa aiba exact atat cat isi poate permite familia lui. Iar parintii care isi ies din piele pentru a creste in casa un pui de nabab, nu ar trebui sa aiba niciun drept moral sa se planga mai tarziu ca au facut tot ce au putut, au dat tot ce e mai bun si acum, vezi doamne, s-au ales cu un monstru.

Daca viitorii parinti si-ar da la o parte frustrarile si ar incerca sa-si depaseasca complexele, in loc sa conceapa copii pentru a-i alimenta cu o parte din deseurile sufletului lor, am trai poate in cea mai minunata din lumile posibile. Dar, nimeni nu e fara de pacat si daca copilul deja este parte din viata noastra, ar fi o idee foarte buna sa incetam sa operam cu slogane de dragoste si jertfire de sine si sa incepem sa privim fiinta de-o schioapa ca pe un om in toata firea, sa-l respectam, iar in loc de sacrficii materiale sa depunem nitel efort pentru a-i deschide orizonturile si pentru a-i implanta in cap ideea ca totul e posibil si ca el poat face si fi orice isi doreste, pentru asta avand nevoie doar de sine.

Iar eu, ca produs al unui sistem educational handicapat, din casa pana la iesirea din universitate, nu pot decat sa incep sa ma educ, in timp ce-mi educ copilul.

12 gânduri despre „Educatia bunului simt

  1. Am vazut copii cu cele mai noi modele de telefoane mobile, dar care aveau ciorapi si linjeria de corp din material sintetic, au cele mai recent aparute jucarii, dar untul de pe paine este de origine vegetala, au cercei de aur in urechi, iar nasul nu li se mai opreste de curs si tusea la fel. Asa cred unii parinti ca le dau „tot ce e mai bun”.
    Mai schiopatez si eu la unele capitole si chiar de mai multe ori imi apare gandul ca nu sunt cea mai buna mama, iar citind acest articol, ma tem ca voi avea deja acest complex:). Imi pare ca D-ra sunteti o mama aproape ideala si va multumesc pentru sfaturile bune, lucrurile utile impartasite si noua.

    • Ina, nu chiar ideala :)

      Exista o metoda foarte buna de invatare, care se numeste „trial and errors” sau, mai pe al nostru, метод тыка”. Eu invat pe unele greseli pe care le-au facut parintii mei, copilul mei deja va invata din greselile mele. Sper s-o scoatem la capat in vreo 1000 de ani :)

    • Vasa, asta e o tema de discutie separata. Eu de ex. nu as vrea sa-mi impovarez copilul cu batranetele mele.

      Si, apropo, grija pe care suntem, oarecum, obligati sa o purtam parintilor nostri batrani, e un alt rezultat al impotentei statului.

      In tarile dezvoltate batranii sunt ingrijiti de oameni special invatati, care o fac cu pricepere si daruire.

      • Tania, cazuri sunt diferite. Si nu e vorba de chin, e vorba de abilitati de ingrijire paliativa. Or, un batran la pat necesita un tratament special.

  2. eu nu am copii :) insa sunt copilul cuiva, si mai analizez ceea ce se intampla in jur. totusi, am sa ma expun )

    eu de la o vreme incep sa preiau ideea ca calitatea de a fi parinte se reflecta foarte mult in atitudinea copilului fata de parintele/parintii sau/sai.
    idea „dzen” ar fi sa nasti-cresti pina la o virsta-lasi copilul sa mearga pe drumul sau. un copil respectat intotdeauna va respecta parintele, un copil iubit intotdeauna va iubi parintele, si asta nu poti impune. asta e reflectarea naturala.

    din pacate, ce se intampla in societate, e impunere. manipulare. „tu esti obligat…” „tu imi datorezi…” „tu trebuie” etc.

  3. Tare adevărat, am vrut să zic :-) , dar am apăsat „knopka” înainte de vreme :-) . Adevàrat şi trist, fiindcă înţelege şi scrie asta un părinte tînăr şi singur, în timp ce un ministru tînăr şi umblat ” la America ” crede că grajdul educaţiei publice se curăţă cu harapnicul camerelor video. După principiul ” ochiul stăpînului îngraşă vita ” ….
    Fiindcă de schimbarea gîndirii liderilor publici depinde schimbarea din minţile şi casele oamenilor. Din păcate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s