Nu

Cel mai mult ma mira in aceasta tara incapacitatea oamenilor de a spune „nu”.

„Nu, nu vreau.”

„Nu, merci.”

„Nu acum, altadata.”

„Nu, nu ma intereseaza.”

De ce oameni maturi, cu o experienta de viata in spate, cu copii de crescut si parinti de ajutat, oameni care au construit case, oameni care administreaza afaceri, fie ele si mici, oameni care, cu siguranta, au o opinie despre orice,  chiar si imprumutata, nu pot spune „NU”?

Sunt doar doua litere. N si U. Pronuntate dintr-o rasuflare fac „NU”.

Pana la urma urmei, antrenati-va seara de seara in fata oglinzii si cu siguranta va veni ziua cand veti simti ca sunteti gata sa duceti povara unui „nu”.

„Nu, bani pentru o noua cumparatura inutila pentru clasa nu dau”.

„Nu, 500 de lei pentru matineul de sfarsit de an de la mine nu veti vedea”.

„Nu, copilul meu nu trebuie batut.”

„Nu, dvs. nu aveti dreptate.”

„Nu, eu nu sunt de acord cu aceasta decizie.”

„Nu, eu nu ma voi supune acestei reguli inventate de dvs.”

De ce toti acesti oameni, care cresc alti oameni, nu-si pot asuma responsabilitatea unui „nu”? De ce toti mormaie pe sub mustati, discuta pe la colturi, se indigneaza la bucatarie, dar nimeni nu spune „Nu, doamna invatatoare/educatoare/directoare/doctor, eu cred ca dvs. nu aveti dreptate. Eu cred ca dvs. exagerati. Eu nu voi da bani”?!

11 gânduri despre „Nu

  1. Din conveniență socială. Pentru a nu deveni subiect de bârfă, pentru a nu face notă discordantă cu ceilalți.

    Nu e numai la bani. Vine la tine o vecină, genul de femeie care se agață de tine fără să te mai lase, și te ține în povești toată ziua. Și tu nu ai puterea s-o trimiți acasă cu un „nu” răspicat, să-i spui că nu ai timp, că nu te interesează subiectul etc, și mimezi interesul, și îți pierzi minutele sau chiar orele.

    Opinia celorlalți cu privire la noi, această chestie importantă care ne guvernează viețile… :)

    Adică da, au ridicat case, întrețin familii, dar vezi tu, lanțurile care îl țin în robie pe zeul din om sunt de multe feluri.

  2. Huh, slavă Domnului că la noi nu se organizează aşa ceva, strîns de bani în fiecare an pentru nu ştiu ce…
    Mâine dimineaţă mă duc să ajut la făcut curăţenie în grupa de grădiniţă şi cam atît, bani nu se cer (mi-au cerut destui la intrare în grădiniţă) şi pentru asta bodaproste.

  3. Tu chiar nu ştii răspunsul la această dilemă? :)
    Deoarece moldovenii îs „tare educaţi” şi este mauvais tone să-ţi expui părerea în public. Lasă altcineva să facă.
    Fix ca în clipul publicitar cu Dirol – TACI (când vin băieţii pe struţi:)

  4. Stii, eu cred ca pedagogii nostri nu se chinuie sa invete prea multe despre stiinta pedagogiei, sau psihologie, sau multe alte lucruri, care ar fi bine sa le cunoasca, dar ei nu obosesc sa invete cum sa manipuleze oamenii. Eu cred ca cadrele didactice din institutiile de stat au adus arta manipularii parintilor la cel mai inalt nivel. Ei se folosesc de vulnerabilitatea parintilor care isi dau copiii pe mainile lor si imi pare ca si primesc placere de la asta. Mi-am dat copilul la gradinita recent si pentru prima data (nu exagerez!) am simtit invidia altui om. Se comenta cum imi imbrac copilul (prea bine din punctul lor de vedere) si multe alte chestii. Am plecat de la aceasta gradinita foarte repede, mare galagie nu am facut, pur si simplu mi-am luat copilul din acel mediu. Dar situatiile cind am facut observatie referitor la lovitu copilului la poponeata au fost intilnite cu asa de multa rautate, de care, eu sincer, nu am mai vazut! Manipularea parintilor, acestor oameni care le aduc lor „copii rasfatati, needucati si neascultatori” este o placere pentru aceste femei (in mare parte sint femei), este o placere sadica, unica placere care probabil le-a mai ramas. Stiu ca generalizez, dar poate nu, putine exceptii fug din sistem cu viteza luminii. Asta este un fel de raspuns la intrebarea de ce este atit de dificil sa spui nu, pentru ca acesti „invatatori” stiu cum sa manipuleze parintii, stiu cum sa-i sombeze in asa fel ca parintii se tem sa spuna nu pentru ca sunt manipulati sa creada ca Da-ul lor va transforma atitudinea si comportamentul invatatorului in ceva cit de cit decent si civilizat.

    • copilului meu cind i-am spus ca de miine vei deveni cetatean italian (am asteptat 4 ani, si de fapt numai pentru copii cum credeam eu am facut acest pas) mi-a raspuns foarte sigur si concret „eu nu vreau sa fiu italian”, la intrebarea mea de ce? mi-a raspuns „nu vreau sa fiu ca toti”. sunt copiii nostri cei care ne invata ca trebuie sa fim personalitati si nu oi in turma, referitor la tema de mai sus, ma repet dar asa suntem noi moldovenii, nu spunem nu pentru ca e mai bine pentru toti sa ne punem bine cu invatatorii, sa nu-i deranjam, stresam, etc, dar cit e de bine pentru copii nostri modul si felul de a se comporta, de ai invata si educa de catre susnumitii profesori-invatatori asta nu ne deranjeaza, suntem un popor lingusitor, minciunos si cu piatra in sin, in afara scolii mamele se revolta, iar la prima adunare nu deschide nici una gura, in afara scolii ti se pare ca sunt toti pentru unul si cind intri in scoala ramine unul singur pentru toti, restum devin muti, surzi si chiori. TREZITI-VA dragi parinti pina nu e tirziu, ceea ce se intimpla azi unui copil, sau se intimpla intr-o scoala, miine se va intimpla in scoala frecventata de copilul vostru. E greu sa lupti impotriva prostiei dar o face-ti pentru copiii vostri. Copiii sunt ai nostri si trebuie sa decidem noi cum trebuie crescuti, educati, invatati, nu profesorii care inafara sa stringa bani pentru perdele, vopsea, flori, matineuri, inceput de an, sfirsit de an, ziua de nastere a profesorului X, Y.. nu stiu nimic altceva sa faca. Noi suntem in strainatate si aici e si mai greu, nu poti intra in scoala sa vezi ce face copilul tau la lectii, pentru a vorbi cu invatatorul ceri o programare, notele le vezi practic de doua ori pe an, pentru ca in rest ceea ce apare in zilnic sau cum ii spun ei „diario” e a 4 parte din ceea ce e, caietele si cartile le vezi de doua -trei ori pe saptamina, ce au facut azi la scoala vei afla miine, poimine sau la sfirsit de saptamina, si aici mamele sunt ca peste tot, tac, deoarece asa presupun ca nu fac probleme copiilor, dar noi luptam, eu personal nu sunt gata sa accept orice din ceea ce face scoala, chiar daca mai poti auzi ca „sunteti straini” si trebuie sa acceptati regulele din tara in care traesti, traiesc aici, platesc taxe, lucrez, am aceleasi drepturi, deci cer si pretind ca copilul meu sa fie in siguranta la scoala si eu sa am acces la tot ceea ce face copilul meu la scoala si ce fac invatatorii pentru copilul meu. Aici nu se discuta de bani dar e necesar sa stii sa spui NU sistemului de educatie in intregime, ceea ce e de facut si la MOldova. Mi se face rau cind aud ca profesorii au salarii mici, trebuie sa stringem bani pentru fondul clasei, adica pentru ai mai face un salariu profesorului, asi vrea sa stiu pentru citi din voi parinti sta cineva si strange bani pentru ca salariul pe care-l aveti e mic si nu va ajunge pina la sfirsit de luna? Daca nu o sa luptam noi pentru copiii nostri nu o va face nimeni, TREZITI-VA.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s