Mai intai fa ceva…

„Da tu ce ai facut pentru ca sa fie mai bine?”

„Mai intai fa ceva, pe urma arata cu degetul la altii!”

„Toti voi sunteti buni sa criticati, dar cum vine vorba de facut…”

etc. etc. etc.

Astea sunt replicile pe care le intalnesc foarte des in diverse comentarii de pe bloguri (inclusiv acesta), de pe Facebook si in discutii in grupuri de tineri intelectuali. Cum apare cineva nemultumit de viata de aici, de degradarea in care traim, de mizeria spirituala si materiala in care ne taraim zi de zi, de maxi-taxi-urile arhipline, imbibate cu miros de muraturi si scrumbie, de coruptia din scoli si spitale, vesnic apare cate un mare patriot/patrioata care sa ne trateze de la inaltimea superioarelor valori nationale pe care le poarta in suflet si ne dea in obraz. Cum poti sa te gandesti la binele tau minuscul cand tara are nevoie de jertfe intru propasire? Da’ tu ai facut ceva, in genere?

Dar ce, de fapt, aduna in sine acel ceva pe care fiecare „nemultumit” trebuie sa-l faca? De exemplu, care este ceva-ul pe care eu trebuie sa-l fac, in loc sa ma plang pe tara care se duce de rapa?

Ascultandu-i sau citindu-i pe acesti salvatori teoretici ai neamului, incep sa cred ca poate au dreptate, poate daca eu, si altii alde mine, ar incepe sa faca acel ceva, la noi totul se va schimba. Si nu vor mai fi violate in grup femeile insarcinate si nu vor mai fi batjocuriti tinerii cu redard mintal, iar cei care au avut noroc sa nu aiba retard mintal si care au fost crescuti pe bani trimisi din Franta, Italia si Rusia vor prinde la minte si nu vor mai face pe durii, omorandu-se.

Si ca sa nu mergem departe si sa ne impotmolim in elucubratii, ma opresc la umila mea persoana si lasa toata lumea care stie ca este un ceva ce trebuie facut, sa-mi raspunda. Prin comentarii, e-mailuri sau direct, intalnindu-ma pe strada.

Asadar, eu sunt o tanara femeie de aproape 32 de ani. Cresc un copil, platesc impozite, nu dau mita. Nicaieri. Spal scara blocului in care stau. Spal ascensorul. Nu arunc gunoiul in strada. Ma salut cu vecinii, vanzatorii, soferii de maxi-taxi si alti oameni care imi ofera servicii. Ofer locul in transportul public. Dau bani pentru scopuri caritative. Donez haine, in mod sistematic si organizat, la trei fetite. Votez. In timpul in afara serviciului, scriu pe acest blog. Deci, pot spune ca am si un job part-time. Raspund la e-mail-urile cititoarelor. Cu unele din ele ma intalnesc. Cu aceasta ocazie, indraznesc sa cred ca cineva ma citeste si apreciaza munca mea de „scriitoare” si de om care spera ca ar putea ajuta la schimbarea mentalitatii acestei tari. Unele femei chiar cred ca as putea. Ceea ca ma bucura enorm si ma face sa cred ca existenta mea nu umbreste intra-atat de mult un loc sub soare. Sunt membra destul de activa a societatii. Pe langa cele enumerate mai sus, pot sa adaog ca ajut economia nationala sa se dezvolte, lasand prin magazine, localuri, companii aerine sume decente, castigate onest. Imi cresc copilul in spiritul dragostei fata de aproapele sau si respectului fata de cei mai in varsta, lasandu-i, in acelasi timp, dreptul la opinie. Ma cultiv. Vorbesc fluent patru limbi. Citesc mult. Am grija de sanatatea mea, nedorind sa ruinez statul in cazul in care as fi mereu bolnava.

Cam asta e portretul meu de cetatean al acestei tari. Cu mana pe inima pot sa declar ca ii ofer Republicii Moldova tot ceea ce am mai bun. Dar, se pare ca exista un ceva pe care eu nu-l pot intelege si constientiza, iar din aceasta cauza nu pot deveni un cetatean model care nu se plange pe stat si nici nu da bir cu fugitii, ci intreprinde ceva concret.

Spuneti-mi, va rog, ce este acest ceva care imi scapa mie si altor cativa cetateni turnentati?

25 de gânduri despre „Mai intai fa ceva…

  1. Raspuns amplu unor comentatori – Alo... BEBE!

  2. Draga Diana,
    Inteleg perfect ca the simti neputiincioasa in data unui sistem corupt unde valorile umane se pierd pe an ce trece.
    Cand am descoperit blogul tau (par hasard, ne avand copii nu prea fac cautari despre educatie:)) m-am gandit … wow, uite o tipa interesanta care creste o noua generatie (spun bine generatie caci inspiri multe mamici tinere si nu numai) de copii care sunt iubiti in familie si care sunt crescuti pentru a deveni personalitati. Inspiri femei care au uitat ca si ele au „valoare” intr-o societate machista. Pui degetul acolo unde doare si cei care chiar vor schimbare si nu asteapta schimbari miraculoase din partea a nu stiu carui partid, o vor provoca singuri, la nivelul lor, in viata lor cotidiana.
    “Education is the most powerful weapon which you can use to change the world.” N. Mandela

    • Irina, daca nu era acest blog, ar fi existat mai putine sanse sa cunosc atata lume faina in afara cercului meu de cunostinte.
      Atatea idei, cuvinte si feluri de a spune noi gasesc in comentarii!
      Sunt foarte incantat de toti cei care trec pe aici. Merci!

  3. Un articol plin de adevar! Felicitari! O mica remarca doar:
    1)BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.
    Verbul corect este : a batjocori si nu a batjocuri
    2) sa adaug si nu sa adaog de la adaos
    ambele variante sunt invechite, nu se mai folosesc in limba romana moderna
    In rest, iti doresc succes!

  4. ce sa faci? ca nu poti face nimic, vreai sa creezi ceva, sau sa implimentezi, si iti apar tot felul de gindaci care te impiedica ca ei vor sa crape din urma ta MITA. iti m-ai este a face ceva? Nu, stai si asteptati sa faca ei pt tine daca ei te impiedika sa faci tu…

  5. Si eu care credeam ca numai eu in tara asta arunc gunoiul la cos, nu scuip pe strada, cedez trecerea pietonilor, cedez locul in troleibuz si maxi-taxi, cedez randul la banca celor mai batrani si mamelor cu copii, sunt amabila. Dar se dovedeste ca sunt mai multi ca mine, atunci ma intreb de ce cei care se poarta urat ne pun in umbra? Eu chiar respect oamenii amabili si vreau sa cred ca in tara noastra va fi bine candva. Si nu renunt la ceia ce sunt doar pentruca altii au lipsa de educatie si bun simt. Diana iti urmaresc blogul inca de cand eram departe de casa si ma bucuram de fiecare data de postarile tale, admir foarte mult felul tau de a-ti arata indignarea fata de problemele care le are tara noastra.

  6. Lucrurile de care ne plangem de obicei nu pot fi schimbate prin actiunile pe care le-ai enumerat mai sus. Ele presupun pasi si schimbari mai mari (intrarea in politica, activism social, educatie obligatorie etc). De aici si acest cerc vicios: eu sunt cetatean model, dar asta nu schimba realitatea din jur si atunci tot ce imi mai ramane sa fac este sa ma plang. Asa ca daca nu realizezi schimbari globale in tara o sa auzi in continuare intrebari legate de acel ceva :)

      • Salut. Practic, nu poate face nimic. Teoretic exista doua variante 1. Sa intri in politica si sa incerci sa faci schimbari la nivel legislativ (sau sa te implici direct in orice alt fel de activism social care ar viza o comunitate sau o problema mai mare) sau 2. Sa continui sa fii cetatean model si sa astepti schimbarea care poate va veni in timp. Sau poate nu. Eu alte variante nu am gasit, din pacate. Si pe mine ma cam macina problema, dar deseori ma simt depasita de ea si da, recunosc, in ultima perioada prefer sa o evit si sa-mi vad de viata mea de cetatean model intr-o tara care este departe de a fi asa.

  7. De accord cu Wilhelmina, pe linga toate Diana tu inspiri, tu ma inspiri pe mine si sint sigura pe multi altii care iti citesc blogul si/sau te cunosc, eu pentru aceasta inspiratie deschid zilnic blogul tau si asta e priceless!

  8. Eu, vorbitor fluent de citeva limbi, human and computer, am pus la uscat 5 perechi de slipi si 6 de sutieni de a iubitei mele. La balcon. La etajul 6. Does that count?

  9. Dupa aceste enunturi ” “Da tu ce ai facut pentru ca sa fie mai bine?” “Mai intai fa ceva, pe urma arata cu degetul la altii!” “Toti voi sunteti buni sa criticati, dar cum vine vorba de facut…” ” se ascunde intelectualitatea impotenta sau cumatri plasati la locuri caldute. Sunt ca o „mantra” pentru a justifica status quo-ul sau pasivitatea personala.

    Cred ca e important ca fiecare sa fie interesat si de ceea ce se afla dincolo de zona de confort. Bravo tie pentru tot ce faci. Mult succes in continuare

  10. „La cel sarac nici boii nu trag.” este varianta corecta a proverbului.
    Varianta vulgara invocata in titlu nu numai ca nu are nimic frumos si intelept in ea, cum ii sta bine unui proverb, dar nici nu are vre-o noima.

  11. Contributia nu trebuie sa vina neaparat cu surle si trambite. Fiecare avem aportul nostru in lume. ‘Daca Dumnezeu m-ar fi vrut altfel, m-ar fi facut altfel’ a zis Goethe. Saint Therese de Lisieux a fost sanctificata pentru viata ei modesta si onesta. Efortul constant, zilnic de a fi un om mai bun cantareste mai mult decat fapte de eroism civic, oricare ar fi acelea. Continua sa faci ceea ce faci si intr-o zi, cine stie, daca toti vor incepe sa isi traiasca vietile asa ca tine, poate chiar vom trai intr-o lume mai buna… :)

  12. Draga Diana,
    eu am asteptat postarea asta. Stiam ca va fi, urmarindu-ti blogul de ceva timp, dar fara sa ma implic in conversatii. Indignarea ta si adevarul aruncat asa, pe fata,spre nemultumirea si NEPUTINTA DE INTELEGERE a multora , nu putea sa nu aiba si acest feedback , precum „da tu ce-ai facut?”
    Eu tot nu arunc gunoiul in strada, si nici copiii mei, nu scuip, sunt amabila cu oamenii chiar si atunci cind acestia nu merita etc etc, N-am blog si vorbesc doar 3 limbi, dar si asa cred ca facem parte din aceeasi categorie de „turmentati „, cum ai numit-o tu. Dar eu am inteles ca e putin sa fii un om, un cetatean corect , atita timp cit sistemul, si ceilalti sunt impotriva ta (desi s-ar parea ca noi suntem impotriva lor)…Ajungi sa devii un izolat, o cioara alba, daca la terenul de joaca copiii mei se dau in scrinciob, dar nu se „cătăie”, daca nu mincam seminte in timp ce ne plimbam, daca nu pupi in fund, iertata sa-mi fie exprimarea, educatoarea sau invatatoarea care nu mai intelege un omenesc „va rog” sau „multumesc” sau daca la adunarile de parinti indraznesti sa intrebi si altceva decit cheltuielile si banii necesari pentru perdele/tapete/linoleum/ vesela/salariul educatorului samd.( de exemplu, ce fac copiii nostri toata ziua, cu ce ocupa, cit de bine se integreaza in noul mediu, ce progrese au, ce satisfactie au educatorii etc) si atunci, ma-ntreb si eu: ce naiba trebuie sa facem ca sa schimbam lucrurile? poate trebuie sa asteptam pina rindurile noastre s-or inmulti , si cind vom fi suficient de multi, chiar daca „prosti”, poate vom avea si puterea mai mare?! Numai de-am rezista pina atunci…
    Te salut respectuos! (mi-ar face placere sa te cunosc pe viu)

  13. Cand ti-am descoperit blogul, am ajuns impreuna cu fostul meu sot la concluzia ca exista in tara asta si minti limpezi. Oameni, care vad, oameni care nu se tem sa faca acea mica schimbare la sine acasa, schimbarea de care se tem milioane de oameni cu oftatul dramatic „ce-o sa zica lumea”.

    Pentru ca omul care gandeste este autocritic, apare si postarea data. Dra tu ai omis un alt calificativ sus. TU inspiri (in sensul inspiratiei). Deci atata timp cat vei inspira, vei aduce un plus la toate cele expuse mai sus ca cetatean al RM.

    • Wilhelmina, dear, ador fraza ta cu oftatul dramatic: „ce-o sa zica lumea”! Cred ca in aceasta fraza se ascund majoritatea problemelor acestei societati „sub perfuzie”. O parere fictiva, un fel de Big Brother, mai important decat sentimentele sau parerea sotului/sotiei/copiilor etc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s